Interviu cu Răzvan Cornețeanu (I): În Adevărul Holding, eu sunt Zürichul

Răzvan Cornețeanu, general managerul Adevărul Holding, a fost miercurea trecută la HotNews.ro pentru o întâlnire media cu cititorii. S-a lăsat cu sânge: După ce a tăcut timp de 30 de luni și a adus “Adevărul” și “Click!” în poziția de lideri pe quality și tabloid, Răzvan Cornețeanu a spus ce-avea de spus despre competitori, despre piața media și despre planurile pe care le are cu grupul media deținut de Dinu Patriciu. După întâlnire, care a durat de două ori mai mult cât era programat, a urmat un interviu și el foarte lung. A durat câteva zile să-l scot de pe bandă și să-l editez, printre picături. Scuze cititorilor și lui Răzvan pentru lipsa de promptitudine, sunt băgat până-n gât în vreo trei-patru proiecte în momentul ăsta și dincolo de oboseală sunt foarte mulțumit că am o mulțime de lucru pe criză 🙂

Iulian Comanescu: Sunt două-trei titluri foarte profitabile în Adevărul Holding, ziceai în discuția cu cititorii. Care sunt acelea, Răzvan, și ce înseamnă “foarte profitabile”?

Răzvan Cornețeanu: Am spus acolo, înseamnă, unele dintre ele, peste un milion de euro, într-un timp foarte scurt, dar n-am de gând să ți le spun, pentru că piața din România este plină de xeroxuri. Și dacă ți-aș spune: “Domnule, facem profitul ăla pe produsul cutare”, a doua zi, niște oameni, care nu au niciun fel de creativitate, care nu-și pierd nopțile, care nu-și mănâncă sănătatea, care nu fac niciun fel de eforturi, decât să scrie comunicate de PR, s-ar apuca și fie mi-ar hăitui oamenii din compania mea ca să le facă același produs, fie ar încerca ei să facă același lucru. De asta nu spun.

Iulian Comanescu: Am înțeles. Dar toată lumea vrea să știe profitul.

O să afle la momentul pe care o să-l alegem noi. Și asta e o chestiune de calcul: în momentul în care îți blindezi o entitate și ai ajuns suficient de puternic, poți să vorbești despre asta. De ce crezi că în 30 de luni eu nu am dat interviuri? Pentru că orice-aș fi spus, ar fi putut fi interpretat.

UNDE DUC INSERTURILE DE CĂRȚI ȘI DVD-URI

Adevărul Holding a lansat o colecție de carte care va dura până în 2010, 100 de numere. E o investiție masivă de marketing, care a ridicat tirajul ziarului până la poziția de lider, cu peste 100 de mii de exemplare vândute. “Jurnalul național” a reacționat cu o colecție asemănătoare. În piață se discută în acest moment despre validitatea, pe termen lung, a unor atari investiții de marketing. E posibil, cu alte cuvinte, ca obiectul dorit de cumpărători să fie cartea și nu publicația. Am încercat să obțin de la Răzvan detalii despre acest gen de strategie.

Iulian Comanescu: Foarte bine. Hai să vorbim puțin despre ecuația asta, publicație plus altceva, la vânzare. Am niște aminitiri, cred că în septembrie 1999, Dan Muraru venea la tine, care erai director la Revistele Ringier, cu o idee de CD cu Laura Stoica, de inserat în revista “Unica”. Cred că așa a început toată povestea asta cu inserturile….

Răzvan Cornețeanu: Da, uite, îți aduci aminte mai bine.

Iulian Comanescu: Da, pentru că după aceea am venit eu la “Unica” și am preluat o parte din treabă și am început să facem compilații cu muzică de la mai multe case de discuri.

Răzvan Cornețeanu: Da, nu-mi mai aduceam bine aminte, dar cam așa e. Sau e ceva adevăr în povestea asta.

Iulian Comanescu: Acum, în 2009, există o soluție ziar plus carte, avem doi mari competitori, care fac asta pe termen lung: Adevărul și Jurnalul. Se poate deci merge pe genul ăsta de împachetare. Unde se oprește toată treaba asta? Undeva în 2010, când ce se va întâmpla? Cel puțin acolo se opresc planurile Adevărul.

Răzvan Cornețeanu: Planurile Adevărul nu se opresc în 2010. Și aici vreau să răspund și la o întrebare pe care nu mi-ai pus-o. O diferență foarte mare și un lucru care m-a ajutat foarte mult în ultimii doi ani și jumătate a fost faptul că în Adevărul ne putem mișca foarte repede. Și asta ne oferă un avantaj incredibil față de ce se întâmplă în piață. Eu știu cât de greu se luau deciziile în Ringier. La fel se întâmplă și în alte locuri. În Adevărul, eu sunt Zürich-ul. Dacă cineva vine mâine cu o idee bună, poimâine am pus-o în practică. Lucru pe care l-am explicat oamenilor mei din decembrie 2006 și l-am folosit la maximum, sau aproape la maximum, în tot acest timp. Dacă mâine ajungem la concluzia că trei colecții de carte sau nu știu ce altceva este un plan bun… Planurile nu se opresc în 2010.

ADEVĂRUL MAI LANSEAZĂ O COLECȚIE PENTRU COPII, DISNEY

Iulian Comanescu: Bine, dar ai o proiecție pentru 2010. Vreau să știu care este.

Răzvan Cornețeanu: Am o proiecție pentru o colecție. Uite, acuma dăm drumul altei colecții. Am anunțat azi în întâlnirea cu distribuitorii o colecție senzațională. Senzațională. Colecția “Adevărul pentru copii”. Carte de copii de Disney, brandul Disney și nu făcăturile care există – nu în sensul de furat, nu puteai să iei desenele de la Disney. Mai există și alte companii care fac de exemplu cărți de colorat cu Cărțile Junglei. Dar cu desenele lor. Lucrurile astea se adaptează, se schimbă… ceea ce știi tu e că există Colecția “100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă”, teoretic s-ar termina în 2010. Ăsta e calculul pe care ți l-ai făcut tu. Dar poate se continuă cu altceva…

Iulian Comanescu: Bun, dar totuși – care este proiecția ta pe 2010? Cum va arăta piața quality-ului? Că tot suntem la “Adevărul”.

Răzvan Cornețeanu: Să știi că n-are legătură cu aceste add-on-uri. Discuția în jurul acestor add-on-uri este un pic falsă. Dacă scoți un pic nasul din România și te uiți peste graniță, afli că noi suntem cam rămași în urmă.

Iulian Comanescu: Există tot felul de extensii, e drept. Am văzut în Germania DVD-uri cu “Die Welt” care se vând în magazinele de DVD-uri.

Răzvan Cornețeanu: Du-te-n Anglia. Suntem departe de ei. Du-te în Spania, Italia… acolo e industrie grea. Ce-am făcut noi cu cartea, lucru care desigur a atras și admirație, și ironie, și pizmă, a fost o idee preluată din străinătate, ca mai toate lucrurile care se fac în presa română. Era un genial care mă întreba de produse copiate. Nu se copiază produse. Du-te, ia-ți toate produsele din Franța sau din Italia și ai terminat. Ai o vedere destul de clară a ceea ce există în toată Europa. Sigur, cu particularitățile țărilor respective. Și trebuie foarte mare atenție: aceste particularități trebuie să le înțelegi. Dacă nu le-ai înțeles, că aici este problema, dacă nu ai înțeles particularitățile și nu ai făcut adaptarea cum trebuie, ca oameni, costuri, conținut editorial și așa mai departe, ai pierdut. Aici se decide dacă un proiect reușește sau nu. Dar ca să mă întorc la problemă, add-on-urile sunt o chestie absolut naturală. Știi ceva? Nu sunt suficient de dezvoltate în România. Și, mai grav: sunt prost făcute. Colecția de carte verde “Adevărul” e un exemplu de lucru bine făcut. Când le-am spus că primul titlu e gratuit – mamă, mulți și-au pus mâinile în cap. Când le-am spus că noi o să dăm două titluri gratuite, inclusiv Patriciu și-a pus mâna-n cap. Și-a zis: “Răzvan, tu îți dai seama cât costă?” Da, îmi dau seama. “Ai încredere că va funcționa.” Și-a funcționat.

Iulian Comanescu: Păi parcă ziceai că nu se bagă Patriciu.

Răzvan Cornețeanu: Păi i-am povestit după aia, asta nu înseamnă că se bagă, dacă m-apuc și-i povestesc acuma ce-am discutat cu tine înseamnă că se bagă?

Iulian Comanescu: Habar n-am, aș fi onorat.

Răzvan Cornețeanu: Nu, deci nu-ncerca să introduci speculații de-astea gen “Evenimentul zilei”. Deci a funcționat. Am dat prima carte gratuită și a doua, care era un volum dintr-o serie de două. Și de unde noi credeam că se va opri la 150 de mii de exemplare și aveam un plan de descreștere, acum lucrurile se duc și către 300 de mii de exemplare când suntem mai deștepți decât de obicei.

Iulian Comanescu: Bun, nu vrei să-mi spui ceva de 2010, o să te-ntreb atunci ce titluri quality mor.

Răzvan Cornețeanu: În primul rând că nu ți-aș spune în niciun caz planuri pe care le avem, îți aduc aminte de… este simptomatic, mă și amuză, lansăm Top 500 Capital, nu Top 300, Top 500. Lansăm Top 500 Capital și – calculată mișcarea – anunțăm acolo că suntem pe cale să semnăm contractul cu Forbes.

Iulian Comanescu: Vezi c-ai spus tot timpul Top Capital, nu Top Adevărul.

Răzvan Cornețeanu: Adevărul, scuză-mă. Top 300 Capital e făcut tot de mine, așa că… sau, mă rog, de mine și de oamenii cu care lucram la vremea respectivă. Deci lansăm Top 500 Adevărul și – pentru că așa era și avea o logică – anunțăm că suntem pe cale să semnăm un contract cu Forbes. A doua zi… nu, a treia zi primesc un telefon al partenerului nostru american: “Răzvan, am primit o solicitare scrisă de la Marius Hagger de la Ringier, care ne scrie că ar vrea să ia licența Forbes.” Păi…? Tipic. Eu mă apuc și anunț într-o conferință de presă că noi suntem pe cale să semnăm și competitorii noștri trimit repede e-mail-uri, jucând la două capete. Spunând că ori iau licența – apropo, Ringier n-avea bani de licența asta – ori îl fac pe ăsta să-și scumpească deal-ul. Deci: cum să-ți spun eu ție ce planuri avem noi în 2010? Cei de la Jurnalul ar lua notițe imediat.

Iulian Comanescu: Păi habar n-am. Încerc să aflu. Acum sunt pe scaunul celui care întreabă.

Răzvan Cornețeanu: Întreabă și eu răspund. Nicio problemă.

Dacă ați ajuns până aici, fiți pe fază, mai urmează.