Internetul Lucrurilor: vise și spaime

Pe nesimțite, în discuțiile de zi cu zi se insinuează un termen misterios: Internetul (Tuturor) Lucrurilor, zis și Internet of Things, zis și IoT, Internet of Everything sau Internet of Me. De ce ne interesează asta? Fiindcă, de fapt, dacă aveți un televizor inteligent, IoT-ul a intrat deja la dumneavoastră în casă. Și, în timp ce beneficiile acestei subrețele care depășește vechea rețea sunt uriașe, felul în care ea va modifica lumea e greu de anticipat și include riscuri.

De ce-ar exista și ar fi altfel un Internet al Lucrurilor, separat de cel al calculatoarelor și mobilelor? La urma urmei, și ele, calculatoarele și mobilele, sunt lucruri. Conceptul, popularizat prin ’99 de Massachusets Institute of Technology, include însă o nuanță: prin calculator sau mobil, se conectează în ultimă instanță, la Internet, oamenii. Lucrurile din Internet of Things sunt în schimb dispozitive care nu prea interacționează cu oamenii.

Dacă așa ceva vi se pare de domeniul SF-ului, televizorul conectat la Internet e ceva contemporan: fie îl aveți acasă, fie ați auzit de el și, atunci când vă veți schimba TV-ul, va fi foarte greu să vă luați unul fără rețea. La fel sunt și brățările de fitness, care se leagă singure la Internet și vă actualizează datele undeva în Cloud (online) oricând sunteți lângă calculatorul cu care comunică prin Bluetooth. Sau ceasurile inteligente, care funcționează cu adevărat inteligent doar în tandem cu mobilul. Lucrurile, în acest sens, își văd de-ale lor cu foarte puțină puțină contribuție din partea dumneavoastră și, adesea, nici măcar nu mai au o interfață de interacțiune umană – sau au una foarte redusă. De regulă, sunt comandate prin alte dispozitive, dintre care bătrânul laptop e cel mai bine proiectat pentru asta.

Internet of Things este deci o idee cu un număr infinit de aplicații, de la așa-numitele case inteligente, la automobile conectate sau la exemplul mai cunoscut al frigiderului care știe să măsoare stocurile anumitor alimente și să comande, automat, la un magazin online, atunci când laptele sau apa plată sunt pe terminate. Cifrele dau o indicație despre amploarea fenomenului. Conform Internet Live Stats, la ora actuală sunt conectați în jur de 3,3 din cei 7,4 miliarde de locuitori ai Planetei. Business Insider dă însă o estimare a numărului total de dispozitive aflate online în 2015: în jur de 15 miliarde, din care numai o jumătate sunt computere, tablete și mobile. Ultimele trei categorii sunt mai multe decât utilizatorii umani fiindcă majoritatea acestora accesează Internetul pe mai mult de un dispozitiv. Dar oricum am socoti, în momentul de față există un număr de lucruri egal cu populația omenirii, conectat, dar nesupravegheat, direct, de aceeași populație.

Ca să știm ce fel de lucruri, ne putem uita pe lista noutăților prezentate la CES 2016, marele târg de tehnologie de la Los Angeles. Printre acestea, se numără dispozitive care îți monitorizează somnul și îți propun o oră de trezire conformă cu ciclurile tale nocturne, în ideea că datele de același fel pe care le obții de la brățara de fitness sunt deja o poveste veche. O baterie de 9 volți, cu aspect banal, alimentează detectoarele de fum, dar în plus te alertează de la distanță, prin Internet, despre apariția fumului. Un dispozitiv de hrănit animale favorite, conectat cu mobilul, te ajută să le livrezi porțiile dorite și să afli cât au consumat. Periuțele de dinți inteligente, sunt și ele conectate la același mobil, pe ecranul căruia rulează un joc care poate fi comandat prin mișcările periuței în interiorul gurii, pentru uzul copiilor fără tragere de inimă pentru igiena dentară. Oglinda se poate transforma în ecran și îți adaugă sclipici sau o mustață, ca jocurile de modă în care faci același lucru cu o poză. Și multe altele.

Chiar dacă aceste invenții sună exotic, ele sunt deja disponibile pentru simplii utilizatori sau pe punctul de a deveni astfel. Nu e de mirare că în 2020, Internetul Lucrurilor va număra, după Gartner Research, cam 26 de miliarde de dispozitive. Tot în 2020, populația omenirii va fi de aproximativ 7,8 miliarde de indivizi.

Dincolo de aplicațiile personale sau casnice, Internet of Things poate însemna – și a început să însemne pe alocuri – monitorizarea condițiilor atmosferice sau managementul infrastructurii unui oraș. Podurile și drumurile pot fi prevăzute cu senzori – un concept-cheie în IoT – care să monitorizeze degradarea acestora și să programeze reparații atunci când e cazul. Dispozitive asemănătoare pot ajuta la economisirea energiei, începând cu deja existentele becuri inteligente. Ritmul cardiac al suferinzilor de inimă poate fi, permanent, la dispoziția serviciilor de urgență, care pot primi o alertă atunci când apar probleme. Și multe altele, care duc de la ideea de casă inteligentă la aceea de oraș inteligent.

Dar, mai puțin visător, un studiu Accenture pune accentul pe genul de dispozitive pe care oamenii ar fi dispuși să le adopte în următorii ani. Conform acestui studiu ne dorim sau avem deja amintitele frigidere inteligente, brățări de fitness și ceasuri gen Apple Watch, aspiratoare care se conduc singure sau, desigur, camere de supraveghere care ne lasă să vedem ce se întâmplă acasă atunci când suntem într-un alt loc. Aici apare însă problema.

Ars Tehnica relata acum câteva zile că prin intermediul unui Google pentru Internet of Things, Shodan.io, poți vedea imagini culese de camere de supraveghere cu: sugari dormind în pătuț, plantații de marijuana, încăperi din bănci și multe alte lucruri pe care utilizatorii nu și le-ar dori în niciun caz publice. Problema este nivelul de securitate scăzut al dispozitivelor din Internet of Things, care, în majoritate, au performanțe și o securizare mult mai scăzută decât un calculator tipic. Totul pornește de la presiunea unui preț cât mai mic, dar se leagă și de faptul că Internetul Lucrurilor e mult mai puțin testat, ca să zicem așa, decât cel al oamenilor. Plus faptul că interfețele rudimentare prin care sunt conectate camerele sunt mai greu de înțeles de către simplii utilizatori.

Mai rămâne, bineînțeles, să ne întrebăm ce s-ar întâmpla cu un oraș inteligent în momentul unei pene masive de Internet, orice-ar însemna asta. S-ar opri nu numai bancomatele, ci și, probabil, transportul în comun, semaforizarea străzilor și multe altele. Cu alte cuvinte, Internetul Lucrurilor trebuie proiectat foarte atent și nu e de mirare că Marea Britanie a alocat în 2015 un buget de cercetare de 40 de miliarde de lire sterline pentru el. Până acum, am reușit să proiectăm și să folosim Internetul Oamenilor, care e o mană cerească, deși direcția în care acesta se îndreaptă nu e tocmai cea pe care o visau părinții fondatori, în general oameni de știință altruiști. Cu cel al Lucrurilor va trebui să fim foarte atenți.

Articol scris pentru ediția de joi, 28 ianuarie, a săptămânalului Dilema veche

3 thoughts on “Internetul Lucrurilor: vise și spaime”

  1. Ar fi de investigat și efectele interferențelor cu frecvențele Schumann și/sau energiile subtile (impulsurile nervoase și atrofierile de organe interne)

    1. Paul Baran a inventat IP-ul ca intr-o zi serviciile de urgenta sa poată ajunge la timp sa-i salveze viața lui Stefan Bragarea. Nu ca Stefan Bragarea sa debiteze idioțenie lui despre tichia de poleiala.

  2. În alta ordine de idei, IoT înseamnă și senzori de agricultura care scad semnificativ consumul de apa. Înseamnă monitorizarea fermelor de animale sau de moriști de vânt. Înseamnă Amazon Dash. GPS cu comunicarea poziției lucrurilor.
    Înseamnă și device-ul meu de Bluetooth legat de cheii. Și înseamnă și controlul dronelor care vor face livrarea.

Leave a Reply to Diana Cionoiu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *