Încă un subiect politic lansat pe bloguri – cum funcţionează preluările în asemenea cazuri?

Un “Anonim” a postat în subsolul unei însemnări a lui Mihnea Măruţă despre TVR 1 şi “4, 3, 2” o informaţie despre un incident în care a fost implicat purtătorul de cuvânt al Guvernului, la o discotecă din Cluj. Cotidianul a obţinut confirmarea lui Rareş Niculescu, purtătorul de cuvânt, ca la Radio Erevan, cum se obişnuieşte în asemenea cazuri (“E adevărat, dar nu era Volgă, ci bicicletă” etc.).

Episodul nu e unul izolat, dimpotrivă, spune destule despre modul cum se propagă conţinuturile în 2009.

Povestea vine de pildă după episodul cu accidentul lui Ludovic Orban de acum un an şi ceva, ieşit la iveală pe Gramo.ro. Au mai existat şi alte subiecte asemănătoare, din care unele, spre deosebire de cele două de mai sus, aveau tentă de intoxicare şi “suveică”.

Probabil că pe incidentul în care a fost implicat Rareş Niculescu se va bate destul apa-n piuă, fiindcă e unul cu miză politică. Mai interesant e însă modul cum se delimitează virtuţile şi limitele mijloacelor de informare mainstream şi ale blogurilor în toată povestea. Media electronică e la început, cu capătul de fir, iar presa “mare” verifică şi contextualizează. Aşa cum spuneam mai demult, modelul lui Shannon-Weaver se complică. În loc de

Emiţător-canal-Receptor

avem:

Emiţător1-canal1-Emiţător/Receptor2-(…)-Emiţător/ReceptorN-canalN-Receptor

O parte din eternul scandal “nu m-ai citat” de pe bloguri se leagă de acest lanţ de comunicare. Probabil că cel mai util pentru cititor e, dacă preiei ceva, să dai sursa primară în astfel de situaţii (Emiţător1), dar cât timp informaţia a ajuns la tine prin Emiţător/ReceptorN, chapeau bas-ul ar trebui să se producă spre acesta. Dar acesta e numai unul din efectele hăţişului în care se transformă comunicarea după apariţia new media. Imaginaţi-vă schema de mai sus ca pe un Arbore al Speciilor culcat pe orizontală sau ca pe nervurile unei frunze, fiindcă nu vorbim de o singură informaţie şi de un singur lanţ de transmitere. Lucrurile se leagă oarecum de Teoria comunicării în două trepte a lui Lazarsfeld, care a făcut vogă prin anii ’50, dar treptele sunt acum mai multe, ca şi gatekeeperii arborilor informaţionali. Câteva exemple de astfel de trasee:

Blog străin-blog românesc-site de ştiri-ziar (Google a marcat toate site-urile ca “potentially harmful”)
Partid politic (politician)-televiziune de ştiri-ziar (Boc a zis că, Geoană a zis că…)
Site al unei publicaţii – blog (Academia Caţavencu lansează topul celor mai sexi femei politician, cu film embeddable pe Catavencu.ro)
Video Sharing-blog-blog-(…)-blog-televiziune de ştiri (viralul de campanie “Oprescu şi buldogul”).

Ceea ce călătoreşte pe aceste lanţuri se numeşte, după cum ştim, meme. De remarcat că meme-urile nu sunt captive în realitatea virtuală, ci scot capul şi în “analog”.

Din punctul de vedere al PR-ului, desigur că important e să ai trecere la “influenţatorii influenţatorilor”. Ca blogger, te poţi bucura de relaţia 1:1 cu publicul “obişnuit”, receptorul ultim al conţinutului, dar e bine să te preocupe şi situarea pe un palier intermediar în lanţuri (câţi alţi bloggeri reacţionează la ceea ce spui? Ajungi în presa majoră?). Ca ziar, desigur, trebuie să eviţi să regurgitezi pur şi simplu ceea ce au propus cu o zi înainte televiziunile de ştiri, site-urile de ştiri şi blogurile.

La drept vorbind, asta e o preocupare generală. E drept că mediile cu viteză mai mică (print) riscă să se împotmolească în deja vu, dar există şi cazul de sens opus al bloggerului care pescuieşte agitat linkuri din presa “mare” şi de pe site-uri cu trafic. O “artă poetică” cu care poţi obţine la limită vizitatori, dar nu şi influenţă.

Lucrurile se leagă şi de ceea ce spuneam acum vreo săptămână în “Evenimentul zilei”: vânătorii de informaţie se transformă în culegători şi chiar agricultori de conţinut. Este o poveste din care vor profita toţi cei care vor ţine cont de modul cum se aşază lucrurile în lumea din ce în ce mai tehnologizată în care trăim.

UPDATE: Aceeaşi informaţie poate apărea în mai multe locuri. De pildă, Catavencu.ro a pus povestea cu purtătorul de cuvânt al Guvernului la vreun sfert de oră după ce în subsol, la Mihnea Măruţă, se iveşte Anonymous. De obicei, în cazuri de astea, cel care a “dat primul” deduce că marfa “i-a fost furată” de cei care au dat mai târziu. Caţavencu, de pildă, nu avea când să afle toate detaliile pe care le prezintă între momentul în care a postat Anonymous la Măruţă şi momentul publicării, deci deţinea informaţia în avans. Morala poveştii e destul de previzibilă date fiind cele spuse mai sus: hăţişul informaţional şi de conţinut e atât de des, încât în ziua de azi tot mai mulţi oameni descoperă unul şi acelaşi lucru, în acelaşi timp, dar separat. Se aplică şi la teoria cu lanţurile de comunicare, pe care am căutat-o în alte locuri, dar n-am găsit-o. Un amic îmi zice că totuşi McLuhan a spus ceva oarecum asemănător în “The Medium is the Massage”.

  1. Eu Insumi Reply

    In cazul Rares Niculescu, “Catavencu” a dat-o la 16:30 pe site.

    Ulterior au dat Realitatea si, mai apoi, a fost preluata de HotNews. Dar probabil ca Academia Catavencu nu e “presa mare” 😀

  2. mihnea Reply

    o mare parte din stirile care apar pe blogosfera, cel putin, sunt generate tot de jurnalistii cu blog. acestia au acces la surse, fluxuri si ce mai vor ei, de unde si posibilitatea de a da un breaking news inainte televiziunilor, ziarelor s.a.m.d.

    e mult mai usor sa scrii pe un blog ca lui iulian comanescu ii place Nestea-ul ala naspa cu fructe de padure (exemplu, nu da!), fara sa ai probleme ca el te va da in judecata, deoarece bea numai Nestea de lamaie. Ori tocmai libertatea internetului il face mediul perfect pentru orice fel de campanie de linsaj.

    emitatorii, cel putin in ceea ce priveste majoritatea stirilor care au avut sursa pe internet, sunt tot jurnalistii.

  3. Iulian Comanescu Reply

    Mihnea: e adevărat, noi lucrăm mai mult cu informaţie. Dar vezi că teoria de mai sus se aplică în general la “conţinut”, cuvântul-marotă.

  4. bbbb Reply

    Si Maruta are un blog “tanar” …
    pana la urma tot :”omul sfinteste locul”!

    Discutia despre ceaiuri pare usor deplasata in subsolul unui articol care-a plecat de la un incident produs intr-o crasma, totusi … la plafar gasesti chestii mai sanatoase.

Post your thoughts