Încă un subiect politic lansat pe bloguri – cum funcționează preluările în asemenea cazuri?

Un “Anonim” a postat în subsolul unei însemnări a lui Mihnea Măruță despre TVR 1 și “4, 3, 2” o informație despre un incident în care a fost implicat purtătorul de cuvânt al Guvernului, la o discotecă din Cluj. Cotidianul a obținut confirmarea lui Rareș Niculescu, purtătorul de cuvânt, ca la Radio Erevan, cum se obișnuiește în asemenea cazuri (“E adevărat, dar nu era Volgă, ci bicicletă” etc.).

Episodul nu e unul izolat, dimpotrivă, spune destule despre modul cum se propagă conținuturile în 2009.

Povestea vine de pildă după episodul cu accidentul lui Ludovic Orban de acum un an și ceva, ieșit la iveală pe Gramo.ro. Au mai existat și alte subiecte asemănătoare, din care unele, spre deosebire de cele două de mai sus, aveau tentă de intoxicare și “suveică”.

Probabil că pe incidentul în care a fost implicat Rareș Niculescu se va bate destul apa-n piuă, fiindcă e unul cu miză politică. Mai interesant e însă modul cum se delimitează virtuțile și limitele mijloacelor de informare mainstream și ale blogurilor în toată povestea. Media electronică e la început, cu capătul de fir, iar presa “mare” verifică și contextualizează. Așa cum spuneam mai demult, modelul lui Shannon-Weaver se complică. În loc de

Emițător-canal-Receptor

avem:

Emițător1-canal1-Emițător/Receptor2-(…)-Emițător/ReceptorN-canalN-Receptor

O parte din eternul scandal “nu m-ai citat” de pe bloguri se leagă de acest lanț de comunicare. Probabil că cel mai util pentru cititor e, dacă preiei ceva, să dai sursa primară în astfel de situații (Emițător1), dar cât timp informația a ajuns la tine prin Emițător/ReceptorN, chapeau bas-ul ar trebui să se producă spre acesta. Dar acesta e numai unul din efectele hățișului în care se transformă comunicarea după apariția new media. Imaginați-vă schema de mai sus ca pe un Arbore al Speciilor culcat pe orizontală sau ca pe nervurile unei frunze, fiindcă nu vorbim de o singură informație și de un singur lanț de transmitere. Lucrurile se leagă oarecum de Teoria comunicării în două trepte a lui Lazarsfeld, care a făcut vogă prin anii ’50, dar treptele sunt acum mai multe, ca și gatekeeperii arborilor informaționali. Câteva exemple de astfel de trasee:

Blog străin-blog românesc-site de știri-ziar (Google a marcat toate site-urile ca “potentially harmful”)
Partid politic (politician)-televiziune de știri-ziar (Boc a zis că, Geoană a zis că…)
Site al unei publicații – blog (Academia Cațavencu lansează topul celor mai sexi femei politician, cu film embeddable pe Catavencu.ro)
Video Sharing-blog-blog-(…)-blog-televiziune de știri (viralul de campanie “Oprescu și buldogul”).

Ceea ce călătorește pe aceste lanțuri se numește, după cum știm, meme. De remarcat că meme-urile nu sunt captive în realitatea virtuală, ci scot capul și în “analog”.

Din punctul de vedere al PR-ului, desigur că important e să ai trecere la “influențatorii influențatorilor”. Ca blogger, te poți bucura de relația 1:1 cu publicul “obișnuit”, receptorul ultim al conținutului, dar e bine să te preocupe și situarea pe un palier intermediar în lanțuri (câți alți bloggeri reacționează la ceea ce spui? Ajungi în presa majoră?). Ca ziar, desigur, trebuie să eviți să regurgitezi pur și simplu ceea ce au propus cu o zi înainte televiziunile de știri, site-urile de știri și blogurile.

La drept vorbind, asta e o preocupare generală. E drept că mediile cu viteză mai mică (print) riscă să se împotmolească în deja vu, dar există și cazul de sens opus al bloggerului care pescuiește agitat linkuri din presa “mare” și de pe site-uri cu trafic. O “artă poetică” cu care poți obține la limită vizitatori, dar nu și influență.

Lucrurile se leagă și de ceea ce spuneam acum vreo săptămână în “Evenimentul zilei”: vânătorii de informație se transformă în culegători și chiar agricultori de conținut. Este o poveste din care vor profita toți cei care vor ține cont de modul cum se așază lucrurile în lumea din ce în ce mai tehnologizată în care trăim.

UPDATE: Aceeași informație poate apărea în mai multe locuri. De pildă, Catavencu.ro a pus povestea cu purtătorul de cuvânt al Guvernului la vreun sfert de oră după ce în subsol, la Mihnea Măruță, se ivește Anonymous. De obicei, în cazuri de astea, cel care a “dat primul” deduce că marfa “i-a fost furată” de cei care au dat mai târziu. Cațavencu, de pildă, nu avea când să afle toate detaliile pe care le prezintă între momentul în care a postat Anonymous la Măruță și momentul publicării, deci deținea informația în avans. Morala poveștii e destul de previzibilă date fiind cele spuse mai sus: hățișul informațional și de conținut e atât de des, încât în ziua de azi tot mai mulți oameni descoperă unul și același lucru, în același timp, dar separat. Se aplică și la teoria cu lanțurile de comunicare, pe care am căutat-o în alte locuri, dar n-am găsit-o. Un amic îmi zice că totuși McLuhan a spus ceva oarecum asemănător în “The Medium is the Massage”.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

6 thoughts on “Încă un subiect politic lansat pe bloguri – cum funcționează preluările în asemenea cazuri?”

  1. In cazul Rares Niculescu, “Catavencu” a dat-o la 16:30 pe site.

    Ulterior au dat Realitatea si, mai apoi, a fost preluata de HotNews. Dar probabil ca Academia Catavencu nu e “presa mare” 😀

  2. o mare parte din stirile care apar pe blogosfera, cel putin, sunt generate tot de jurnalistii cu blog. acestia au acces la surse, fluxuri si ce mai vor ei, de unde si posibilitatea de a da un breaking news inainte televiziunilor, ziarelor s.a.m.d.

    e mult mai usor sa scrii pe un blog ca lui iulian comanescu ii place Nestea-ul ala naspa cu fructe de padure (exemplu, nu da!), fara sa ai probleme ca el te va da in judecata, deoarece bea numai Nestea de lamaie. Ori tocmai libertatea internetului il face mediul perfect pentru orice fel de campanie de linsaj.

    emitatorii, cel putin in ceea ce priveste majoritatea stirilor care au avut sursa pe internet, sunt tot jurnalistii.

  3. Si Maruta are un blog “tanar” …
    pana la urma tot :”omul sfinteste locul”!

    Discutia despre ceaiuri pare usor deplasata in subsolul unui articol care-a plecat de la un incident produs intr-o crasma, totusi … la plafar gasesti chestii mai sanatoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *