În jurul unei presupuse agresiuni

Arestarea și presupusele aventuri sexuale ale lui Dominique Strauss-Kahn de la New York fac înconjurul lumii, de două zile. A mai rămas ceva de spus în toată povestea?

Poate, faptul că nouă, românilor, ne place să ne tot întrebăm. România e o țară în care nu doar OTV, ci și un institut de sondaje cu pretenții de seriozitate face cercetări cantitative cu întrebări ca: “Cine e vinovat? Monica Gabor sau Irinel Columbeanu?” Și în care unul din cele mai gustoase filme din noul val se numește: “A fost sau n-a fost?”, cel al lui Porumboiu, cu revoluția de la Vaslui.

Pericolul care ne paște în fața isprăvilor șefului FNI e, prin urmare, să ne batem capul, degeaba, cu ceea ce ar putea fi verdictul justiției americane în privința a ceeea ce, preliminar, arată ca un viol sau o tentativă de viol săvârșită de Strauss-Kahn pe seama unei cameriste de 32 de ani. De fapt, a susține vinovăția e prematur, iar a presupune că totul e o înscenare e cam ilogic și paranoic.

Ca să te gândești la o înscenare, ar trebui să arăți cum autoritățile americane de felul NYPD ar putea fi la cheremul unor trăgători de sfori politice din Franța. Ceea ce pare imposibil. Sau că femeia implicată i-a fost plantată de cineva ca momeală lui Strauss-Kahn, ceea ce e, totuși, lipsit de compasiune, fiindcă în definitiv sunt șanse bune să fie vorba de o victimă.

Eliminând acest gen de interogativitate, e mai potrivit, poate, să recapitulăm consecințele întregii întâmplări. Soarta lui Dominique Strauss-Kahn pare pecetluită, din punct de vedere politic, dacă e adevărat că din cauza arestării acesta nu va mai prinde alegerile preliminare pentru candidatul la președinție al Partidului Socialist francez. Pe acest raționament, oricare-ar fi verdictul cu privire la suspect și fapta lui, povestea de la New York discreditează stânga franceză și creează premise pentru realegerea lui Sarkozy.

Ponoase are de tras și FMI. Ca om de stânga, Strauss-Kahn era oricum o personificare ciudată a instituției. Acum, cu întregul episod, marea finanță internațională începe să capete atribute de căpcăun, fie el și sexual. Oricât poate face simplul cetățean diferența între instituție și posibilele pulsiuni ciudate ale șefului acesteia, ceva-ceva tot rămâne.

Cam atât, și nu mai mult, se poate vorbi serios pe tema lui Strauss-Kahn. Sunt lucruri care s-au spus, și nu odată; se va opri conversația din jurul întregii povești aici și acum? Probabil că nu. Dar oamenii serioși se pot preocupa de altceva.

Articol scris pentru ediția de tipar de miercuri, 19 mai a ziarului “România liberă”

One thought on “În jurul unei presupuse agresiuni”

  1. Citat: “Ca să te gândești la o înscenare, ar trebui să arăți cum autoritățile americane de felul NYPD ar putea fi la cheremul unor trăgători de sfori politice din Franța.“

    Am râs, pe bune. 🙂 Că exact asta îi interesează pe ei. Cine e director la FMI… piece of cake, nu contează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *