Imagine cu pumnii

Implicarea Guvernului României, prin Elena Udrea, în organizarea meciului dintre Lucian Bute și Jean Paul Mendy, a fost deja criticată de – și pe – diferite voci. Imaginea României nu poate fi promovată printr-o gală de box profesionist, pe deasupra legată și de lumea interlopă, s-a spus. Dar cui servește, atunci, spectacolul de sâmbătă?

La prima vedere, Elena Udrea, cea care a disponibilizat 2,5 milioane de euro din fondurile Ministerului pe care îl conduce pentru gală, pare a fi perdanta întregii povești, fiindcă numele ei a fost huiduit. Totuși, ea se pune în astfel de contexte de ani de zile și continuă să fie o figură de primă mărime pe scena noastră politică. De ce oare?

Cum nu va răspunde cu de la sine putere la o astfel de întrebare, și cu atât mai puțin sincer, putem avansa o presupunere: acțiunea Bute, și altele ca ea, aduc beneficii de imagine, dar nu în sensul în care autorul lor pretinde public că aduc. Ci la alte grupuri-țintă.

Prin 2004, Adrian Năstase sărea în fața camerelor TV pentru a se afișa, cu un aer de gazdă grijulie, alături de Gerhard Schröder, atunci când acesta făcea o vizită privată la Ceanu Mare, pentru a se reculege la osemintele tatălui, fost ostaș german. Încălcarea de protocol nu avea cum să convină nici cancelarului, nici în general părții germane, dar “pentru uz intern” putea fi contabilizată ca acțiune electorală reușită. E un exemplu – nu neapărat primul, dar unul foarte clar – cu privire la modul cum, se știe, politicienii joacă la două capete și deghizează mesaje electorale în discursuri idealiste.

În cazul Bute-Udrea, lucrurile stau asemănător. A fost o acțiune premeditată, iar Elena Udrea nu s-a speriat de huiduieli. Dacă, de pildă, la scandalul frunzei, cel cu brandul de țară, doamna ministru a ezitat să-și asume personal proiectul, pasând problema la comisia de specialiști care își dăduse avizul, după meciul lui Bute ea a scris o însemnare cu un titlu polemic și tranșant pe propriul blog: “România a învins odată cu Lucian Bute”.

Ce sau pe cine a învins România e greu de stabilit. O altă interpretare a întregii povești e însă mai plauzibilă: există un anumit gen de electorat autohton, tânăr și cam fără bacalaureat, al cărui vot, totalizat, cântărește de o mie de ori mai mult decât cel al tuturor exasperaților care semnează articole și posturi de blog pe tema galei. Prea puțin sensibil la finețuri de felul “un demnitar n-are voie să gireze acțiuni și branduri private”, acest electorat vede un politician implicându-se într-o poveste pe gustul lui. Pentru el, Elena Udrea este o alternativă electorală la nimic. Cui servesc decența și rigoarea politică?

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

One thought on “Imagine cu pumnii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *