Hipsterul din Centrul Vechi

Ce e cu adevărat subversiv, letal în protestele care au loc în pieţe în aceste zile? Nici reinventarea Molotoavelor, nici transformarea pavelelor în proiectile şi nici vitrinele sparte. Ceea ce e cu adevărat subversiv şi de lungă durată e râsul unui jandarm, atunci când un hipster cu şapcă şi fular îi face o temenea cu palmele lipite, găurind scutul de plastic gros cu un zâmbet maliţios. Printre excesele sporadice ale protestatarilor scoate capul un tip social răspândit numeric, cu caracteristici personale redutabile, care şi-a schimbat până acum propria soartă şi are destule resurse pentru a o schimba şi pe cea a României.

Fotografie de Vlad Ilaş

Fotografie de Vlad Ilaş

Un nume care a fost pomenit adesea pentru o asemenea persoană, în presă şi mai ales pe reţelele sociale, e cel de hipster. Denumirea se leagă de faptul că protestele se desfăşoară aproape de barurile din Centrul Vechi, plin în zilele de week-end, când mişcarea stradală a explodat. Pe undeva prin zonă, Vlad Ilaş a făcut fotografia de la care am pornit.

Dar ce este un hipster? În lumea anglo-saxonă, încercările de a defini precis cuvântul sunt numeroase şi contradictorii, iar accepţiunea românească nu include fineţuri sociologice. Ajunge să spunem că hipsterul vine de la “hip”, un cuvânt născut, ca şi “cool”, în revoluţia jazzistică a lui Charlie Parker şi Miles Davis din anii ’50, cu conotaţia de “altfel”. “Time” a furnizat la un moment dat o caracterizare pe cât de aproximativă, pe atât de sugestivă pentru hipsteri: “Genul de oameni care poartă tricouri cu citate din filme pe care nu le-ai văzut (…). Totul e construit, la ei, pentru a-ţi da senzaţia că pur şi simplu nu le pasă.”

Azi, jazz-ul nu se mai caută. Dar hipsterul din Centrul Vechi ascultă muzică alternativă şi mai ales are cel puţin două-trei conturi în lumea alternativă a reţelelor sociale, pe care le foloseşte intensiv şi unde a stârnit şi alimentează animaţia virtuală legată de proteste. Nu posedă, deocamdată, revendicări politice, cu excepţia lui “PDL-USL, aceeaşi mizerie”, ci iese în stradă cu pancarte aiuristice şi evazioniste, gen “Vreau să fim prieteni”. Ar fi în schimb mult mai priceput decât politrucii dacă i s-ar da să scrie un program sectorial sau o analiză SWOT pe segmentul care îi procură venituri de 800 de euro lunar.

Hipsterul de Centrul Vechi are idealuri politice asemănătoare cu slackerul cu care Michael Moore a încercat – şi reuşit – să schimbe în 2009 preşedintele SUA. E vorba de complicitatea lui George W. Bush cu marii petrolişti sau marea finanţă americană, la fel cum în România Traian Băsescu a girat şi permis capitalismul de cumetrie, spun unii, într-un grad mai mare decât predecesorii la guvernare, şi-aşa odioşi. Hipsterul autohton a trebuit să se zbată din greu pentru ca să treacă de mecanismele anti-selecţie care funcţionează ca unse în societatea românească şi a dobândit o bunăstare relativă, măcar cât să-şi permită să bea o sticlă de vin nu tocmai ieftină, în barul din Centrul Vechi unde l-au prins protestele. Mai mult, el a supravieţuit şi unei crize din care guvernanţii au făcut parcă un pact de exterminare împotriva micului întreprinzător şi a clasei de mijloc neafiliate politic, pentru a conserva în stare de funcţionare bugetarii şi pensionarii, adică electoratul dependent şi docil.

După ce a răzbit printr-o mafie şi o criză, el, hipsterul din Centrul Vechi, e mai potolit şi în privinţa idealurilor de consum pe care le avea acum câţiva ani. Se gândeşte, poate, ce-ar putea face pentru alţii cu propriile competenţe, cu propria inteligenţă şi putere de muncă, acum, când acumularea pentru sine s-a dovedit a fi nu tocmai religia ultimă. Are în CV câţiva ani de studii, atât de serioase cât pot fi în România, şi alţi câţiva ani de tăbăceală profesională într-un domeniu dezvoltat şi competitiv, cu atât mai mult cu cât a trebuit să facă faţă pilelor, mizeriilor şi altor “strategii de resurse umane” din companiile româneşti. E plin de forţă şi energie, mai educat, mai cu discernământ şi mai vertical decât politicienii pe care îi lasă de ceva ani să-l frece cu modificări de impozite, cadouri la pensionari sau o lege a sănătăţii care sub pretextul capitalismului mai creează o felie groasă de prăjitură pentru clienţii nu ştiu cui.

Şi atunci, ce-i mai lipseşte? Păi, cum se vede la televizor, nimic. Sau, cel mult: un lider.

Articol scris pentru ediţia de tipar de vineri, 20 ianuarie a ziarului “România liberă”

UPDATE: Se dovedeşte între timp că hipsterul din poză e şomer şi nu mic întreprinzător, şi anume fiindcă nu vrea să lucreze, să intre în sistem, deci mai degrabă slacker 🙂 Sigur că poza e un pretext pentru toată teoria, dar ce scrie la linkul cu pricina nu mă face decât să-mi placă mai mult. Aceeaşi poză.

Enhanced by Zemanta

Post your thoughts