Hibrizii Phablet și consumul de media

Telefoanele inteligente de dimensiuni mari – așa-numitele phablets – tind să scoată din circulație tabletele. Deși pare a fi vorba de o știre pentru site-urile de gadgeturi, această schimbare va influența în moduri multiple consumul de media și informație.

Ce este un phablet, de fapt? Un hibrid între telefon (phone) și tabletă (tablet), de unde și numele, cu dimensiuni intermediare ale ecranului, între 4,3 și 6,9 inchi, după Wikipedia (13-18 centimetri, cu aproximație). Marii producători de mobile testează această categorie încă de prin 2007, dar lansările de astfel de dispozitive au început să se înmulțească după 2011. Adică la un an și mai bine după ce Apple și Steve Jobs a lansat revoluționarul iPad, cel care a creat o piață de dispozitive diferită, intermediară între telefon inteligent și laptop.

Ca să înțelegem cum schimbă telefoanele de tip phablet piața de conținut, trebuie să ne întoarcem un pic la iPad. Dispozitivul lui Jobs, cu diagonala de 10 inchi (cam 25 de centimetri), a însemnat o explozie a designului atractiv. Fără a intra în detalii, e de menționat că autorii de aplicații, dar și editorii de presă au putut folosi, dintr-o dată, fonturi (litere) mult mai diverse decât în Firefox sau Internet Explorer, animație, un tip de organizare mai subtilă a paginii, care ține seama de distanțe dintre rânduri, alinieri și alte detalii care constituie caracteristicile designului bun. iPad-ul (și echivalentele lui ulterioare cu Android) a însemnat, dintr-o dată, un fel de “revistă mișcătoare” de o calitate excepțională, colorată și inovatoare. Sau, mai degrabă, un număr cvasi-infinit de asemenea reviste, limitat doar de spațiul disponibil pe tabletă și banii cheltuiți pentru aplicațiile-revistă sau, ulterior, publicațiile din așa-numitul Newsstand lansat de Apple.

Părea că viitorul sună bine pentru făcătorii de presă, fiindcă aplicațiile și publicațiile disponibile pe tabletă puteau fi achiziționate comod, din (aproape) toată lumea, contra unor sume de ordinul câtorva euro. La asta se adăugau și posibilitățile luxuriante legate de reclamă.

Totuși, dintr-un motiv sau altul, la câteva luni după lansarea iPad 1, încă din 2010, s-a dovedit că “tirajele vândute” (numărul de abonamente sau numere punctuale) achiziționate pe tabletă nu corespund exploziei de creativitate și investițiilor industriei. În toamna lui 2013, AdWeek publica un articol în care spunea că numărul de cititori de tabletă ai publicațiilor este de 3,3% din total sau, altfel spus, numai 6% din utilizatorii acestui dispozitiv citesc publicații pe acest mediu.

Publisherii de media s-au văzut astfel rămași fără o bucată mare de viitor. E drept, media se consumă în continuare și pe tablete, și pe smartphones. Brandurile serioase de conținut au o versiune de iPad și o alta de iPhone. Versiunea de telefon este, în linii mari, organizată ca o listă de titluri, în mod cu totul diferit față de cea de tabletă, care seamănă cu o pagină tipărită, în care, eventual, încap mai multe articole sau un articol cu elemente secundare (imagine, video, casete de text). Aici intră în joc ideea de phablet, fiindcă un recent studiu al International Data Corporation consemnează creșteri procentuale ale acestei categorii, în totalul telefoanelor inteligente, în timp ce vânzările de tablete se plafonează.

Zilele trecute, am primit în teste de la Quickmobile dispozitivele de top de la Apple și Samsung, principalii doi fabricanți. iPhone 6 plus și Samsung Galaxy Note 4 au diagonale de 5,5 și 5,7 inchi și o rezoluție superbă de ecran, un pic mai bună în cazul Note 4. Comparativ cu designul arhetipal al iPhone (3,5 inchi, vreo 9 centimetri), ecranul e mult mai ofertant, în sensul că în el “încap” pur și simplu mult mai multe lucruri. Altfel zis, organizarea gen “listă de știri” tipică pentru simplul smartphone nu e destul, dar designul casetat, din mai multe elemente, de pe tabletă e prea mult. Majoritatea aplicațiilor de conținut bine proiectate pentru ecranul clasic, mai mic, de smartphone arată sărăcăcios pe un ecran mai mare de 5 inchi.

Aplicația de știri a BBC pe iPhone 6 plus și pe iPhone 5. Pe phablet (6 plus) e mai sărăcăcioasă și dezordonată - vezi și dimensiunile pozei

Aplicația de știri a BBC pe iPhone 6 plus și pe iPhone 5. Pe phablet (6 plus) e mai sărăcăcioasă și dezordonată – vezi și dimensiunile pozei

Încă odată, diferența nu e suficientă pentru o reorganizare a ecranului în stil tabletă. Consumul de media pe smartphone clasic și phablet înseamnă, în linii mari, o “listă de titluri”, galerii foto și clipuri video care se deschid pe întregul ecran. Primul principiu de organizare e dominant și duce cu gândul la ceva mai apropiat de știri decât de povești jurnalistice elaborate, extinse, cu elemente de conținut secundare. Cu alte cuvinte, stagnarea și relativul insucces al publicațiilor de tabletă înseamnă o orientare către consumul rapid de media, care media aduce mai degrabă a știri decât a reportaje, materiale elaborate și altele, oricare-ar fi discuțiile despre online ca mediu propice pentru media “longform”, extinsă. Dar ce aduce nou categoria phablet?

La dimensiunile și rezoluțiile de ecran amintite, fotografiile și clipurile video arată superb. Predilecția pentru costisitorii (dar numai deocamdată) hibrizi deschide posibilități noi în aceste domenii. În privința “listei de titluri” despre care vorbeam, aceasta ar putea fi asezonată cu un număr finit și relevant de butoane și elemente grafice (poză, infografic), pentru ecranele de phablet.

Contează toate aceste subtilități? Da, în primul rând pentru că truismul lui McLuhan, “mediul e mesajul”, se aplică și dacă vorbim de dimensiuni de ecran. Dar și pentru că numărul consumatorilor de conținut pe mobil și tabletă crește. În 2014, pe Comanescu.ro, am avut cam 22% din vizite pe platforme mobile. Cu doi ani înainte, totalul utilizatorilor de acest tip era de aproximativ 6%. Iar în 2010, anul în care Apple declanșa nebunia tabletelor, utilizatorii mei de mobil erau doar 0,8%.

Articol scris pentru ediția de joi, 22 ianuarie, a săptămânalului Dilema veche. Fotografia de deschidere: Kārlis Dambrāns.

  1. Mihai-Gabriel Butuc Reply

    Stimate domn,

    In articolul de mai sus (publicat si in Dilema veche), faceti in mod repetat o greseala, folosind pentru unitatea de masura “INCH”, pluralul inexistent “INCHI” (pe care multi, nefamiliarizati cu limba engleza, l-ar pronunta “INKI”.

    Dupa cum am precizat si intr-un mesaj pe care vi l-am lasat pe Facebook, “INCH” din limba engleza, este numit in romana “INCI”, sau “ȚOL”, cel din urma trebuind sa va fie familiar din orice discutie cu un instalator.

    V-am scris cele de mai sus pentru a va atrage atentia si deoarece “stricarea” limbii romane a devenit un fenomen general. Pe linga “ca și”, au aparut multe cuvinte -in special anglicisme- folosite gresit atat de catre generatiile de tineri semianalfabeti din ultimii ani, cat si de tot felul de moderatori, analisti etc. Toti au expertiza, toti performeaza, asigura suportul, au targeturi si vorbesc despre situatia “patetica” a Romaniei.

    Pe langa aceasta, avand in vedere calitatea “Dilemei vechi”. astfel de greseli sunt de evitat.

    Cu sinceritate,

    Mihai-Gabriel Butuc

    • Iulian Comanescu Reply

      Dragă domnule Butuc, am antecedente politehniste, în vremuri imemoriale, astfel încât știu bine că în românește “inch” se zice “țol”. Am folosit “inch/inchi” în mod deliberat, fiindcă sunt convins că “ecran cu diagonala de X țoli” ar fi fost ceva bizar și greu de înțeles. Dincolo de ce scrie-n DEx și DOOM, româna evoluează cum vrea ea, așa încât am fost nevoit să umplu, de pildă, și o carte pe care am publicat-o la Humanitas de barbarisme de felul ăsta. Părerea mea e că peste încă 20 de ani o să se aleagă praful de “țol” în sensul de unitate de măsură, mai puțin poate în magazinele de țevi. În carte, la sfârșit, am făcut un dicționar glumeț de “romengleză” ca să lămuresc problema.

Post your thoughts