Hai să nu ne mai batem în moguli

Cu întârziere, dau aici un link către un editorial din “Adevărul” al lui Adrian Halpert, în care acesta îşi dezvăluie relaţia turmentată cu mogulul Patriciu, care e foarte ocupat şi de la care Halpert aşteaptă în van indicaţii de prima pagină, fiindcă Patriciu are, pe lângă două ziare de făcut, şi afaceri cu petrol, arestări preventive, orgii şi dracu’ ştie ce-o mai avea în agenda lui de mogul. Patriciu, în plus, nu e decât un amărât de mogulaş, fiindcă n-are de făcut decât două ziare, iar Halpert se întreabă în consecinţă cum se descurcă moguloii ăilalţi, cu cele cinşpe titluri ale fiecăruia.

M-am distrat citind editorialul, care intră foarte bine în categoria “se non e vero, e ben trovatto”. Adrian scrie ceea ce scrie după oftaturile îngrijorate (în privinţa lui Vîntu) ale lui Dan Tapalagă şi ale altora din “Cotidianul” şi în timp ce Ciutacu, de la “Jurnalul naţional”, bombăne la adresa lui “Felix” pe toate formurile, inclusiv aici. Prin presă se poartă, cu alte cuvinte, ceva ce ar putea fi numit autoreferenţialitatea mogulă, floricică de stil prin care ziariştii de moguli se întreabă în ultimă instaţă dacă o fi bine că au salarii aşa de mari. Pe holuri sau la ţigară, e vorba însă de mai mult de atât.

În discuţiile cu amicii ziarişti afiliaţi la unul din cele trei (sau patru, incluzându-l pe Sârbu, eu nu cred că el e alb şi ceilalţi trei negri, cum m-a lăsat să înţeleg preşedintele) mari trusturi româneşti, am observat că au început să apară comparaţii şi înţepături amicale de genul: Vântu e mai deştept ca Voiculescu, fiindcă nu trage gloanţe politice cu maşinăria lui de presă. Da, dar, Antena 1 a lui Voiculescu e mai grozavă decât prăpădita de Realitatea TV a lui Vîntu, că face rating şi bani. În fine, Pro-ul se vede ca un club al geniilor care continuă să seteze trenduri, chiar dacă acestea ajung în ultima vreme în rigolă. Asta, spre deosebire de Patriciu, care a făcut lucuri bune, fiindcă l-a adus pe Corneţeanu, care a pus ordine în marketing, distribuţie şi nu mai ştiu unde. Voi vorbiţi, mă, care vindeţi în total 10 la sută din cât vinde “Libertatea”? Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe.

Varianta mai puţin familiară a ţigării comune se poate rezuma altfel: “Nu te lua de mogulul meu, că mă iau şi eu de mogulul tău.” Între oameni care se cunosc mai puţin, referirile la patronul celuilalt încep să se evite cu grijă şi priviri grăitoare. Uneori, câte unul îşi toarnă mogulul, voalat: “Ştiu un oligarh care a vrut să ia patru milioane credit, dar nu a putut, fiindcă are necazuri în derulare cu justiţia. Te las să înţelegi care e, că eu am contract şi nu pot spune mai mult.”

Părerea mea e că toată agitaţia asta nu prea foloseşte nimănui. Nu poţi fi şi cu slănina-n pod, şi cu curechiul uns. Ai acceptat un salariu de la mogulul tău? Atunci apucă-te de treabă. Să cârteşti împotriva lui e şi mai rău decât să lucrezi cu spor pentru imperiul lui media. Ok, critică-l, dar spune şi tu ceva nou, fă un raţionament inteligent. Pe undeva, mogulii ăştia sunt nişte tamaguchi. Jucăriile alea cibernetice pe care le creşti. Într-un sens, ei sunt tu. Nu prea poţi să lucrezi la ei, împotriva lor. Lucrezi cu ei sau nu lucrezi.

  1. Ema Reply

    In cei 17 ani nu am cumparat Adevarul si nu am citit editia online.
    Motivul: pentru ca l-am considerat mereu urmasul Scanteii. Azi am
    incalcat regula, urmand link-ul spre articolul lui Halpert.

    Penibil, jenibil si orice alt calificativ din aceasta clasa! Suna ca si compunerea unui elev nebagat in seama, care vrea sa atraga atentia invatatoarei.

  2. Iulian Reply

    Interesant este ca mogulii nu prea se bat intre ei. Au invatat de la mafie ca e mai bine sa-si pastreze zonele de influenta. De fapt si servesc interese mafiote, mai mult sau mai putin acoperit. Asa ca:
    * Atunci cand a venit un ministru al justitiei din zona societatii civile, pe care nu-l puteau controla ca pe imensa majoritate a celor din asazisa justitie romana , mogulii au pornit atac concentrat asupra lui.
    * Atunci cand Presedintele s-a legat de legalitatea afacerilor vreunui mogul sau a protejatilor lui, toti mogulii au blamat presedintele:
    – De ce te legi de ala ca a pagubit statul cu miliarde, ce, tu nu ti-ai aprins tigara cu un bat de chibrit pe care l-ai gasit pe jos si pe care nu l-ai declarat pentru a i se inapoia pagubasului?
    Din respect pentru cititori nu definesc direct, dar spun ca aceia care se exprima dupa indicatiile mogulilor si nu dupa propria constiinta practica cea mai veche meserie din lume, varianta jurnalistica, bine etichetati de altfel de Presedinte.

  3. Victor Ciutacu Reply

    Iulian, nu bomban nici impotriva lui Voiculescu, nici pentru el. Pur si simplu, ma lasa rece. E baiat mare, are partid, afaceri (ma rog, familia lui, ca sa fiu riguros exact), stie sa se bata, se poate apara singur. Cata vreme nu l-am vazut la ochi din 1999, cand prestam pentru Adevarul (azi, proprietate a “omului rau” Patriciu), mi-e perfect egal daca “plantatia” lui de mogul in viata il enerveaza au ba pe Basescu.
    Unicul meu interes, profesional vorbind, e ca ziarul sa mearga bine, sa se vanda, sa aduca bani si noi sa ne luam lefurile. Si, in esenta, da, bomban, insa (repet) nu la adresa lui Voiculescu ori a dusmanilor sai politici, ci impotriva celor care vad viata asta exclusiv in alb si negru, cand ea e a dracu’ de gri.
    Atata amar de vreme cat pot gandi cu propriul meu cap (bine sau rau, Dumnezeu stie), n-am nevoie sa-mi dicteze altii (patronat sau deontologi din presa) ce sa scriu, sa vorbesc sau cum sa arate Jurnalul National.
    End of story.
    Victor

Post your thoughts