Ghidul stilistic Reuters
Este disponibil online, mai nou, aici, pe Reuterslink.org (pdf).
În zona “Standarde şi valori” găsim o serie de lucruri foarte adecvate la ce se întâmplă în ziua de azi cu jurnaliştii, printre care:
- erorile trebuie corectate deschis
- conflictele de interese sunt comunicate managerului
- trebuie citate inclusiv sursele concurente
- nu se dau şi nu se primesc bani pentru un story
- nu se arată textele înaintea publicării, celor vizaţi. Dacă sursele solicită să vadă citatele selectate de autor, acest lucru va fi evitat “atunci când e posibil”
- nu se acceptă “junkets” – vacanţe gratuite fără finalitate jurnalistică, invitaţii la spectacole, evenimente sportive, în ideea că ar putea crea obligaţii
- participarea la concursuri de presă se face cu aprobarea managerului, dacă e vorba de distincţii nesolicitate, trebuie de asemeni cerută aprobarea
- managerii trebuie notificaţi inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele 
- dacă autorităţile solicită materiale Reuters, persoana de contact va anunţa departamentul juridic. “Nu oferim voluntar materiale autorităţilor”.
- adresa de e-mail Reuters nu se foloseşte, de exemplu, pentru plângeri cu privire la nota de plată la curent etc.
Am aflat despre el de pe Media Guardian/Organ Grinder, unde găsiţi şi alte ghiduri.
Lasă un comentariu:
Trebuie să fii logat pentru a posta comentarii. Dacă nu ai cont pe Comanescu.ro, abonează-te prin e-mail.
“managerii trebuie notificaţi inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele“
Ei da, asta m-a dat pe spate. Nu ma mai fac ziarist, m-am razgindit.
macar 10% din acel cod (formatul pdf) sa se respecte si tot ar fi extraordinar pentru romania
Conflict de interese poate insemna si faptul ca ai blog personal in care scrii ceea ce nu-ti este permis sa scrii in fituica ?!
Alter Ego: Reuters nu e tocmai o “fiţuică”. Am senzaţia că se spune ceva prin cod despre faptul că ziariştii nu vorbesc de poveştile în curs de documentare, ca la parchet. În orice caz, atitudinea marilor outleturi de-afară cu privire la blogurile propriilor jurnalişti e mai curând reticentă, din motivul de mai sus şi în plus pentru că blogurile conţin o doză ridicată de subiectivism în situaţia în care chestiile ca Reuters sau NY Times cultivă imparţialitatea. Cu excepţia zonei de opinii a presei respective, dacă un jurnalist face o investigaţie într-o chestie spinoasă şi după aceea îşi dă cu presupusul pe blog (sau în altă parte) cu privire la cine ce dreptate are, sună ciudat, nu?