Ghidul stilistic Reuters

Este disponibil online, mai nou, aici, pe Reuterslink.org (pdf).

În zona “Standarde şi valori” găsim o serie de lucruri foarte adecvate la ce se întâmplă în ziua de azi cu jurnaliştii, printre care:

– erorile trebuie corectate deschis
– conflictele de interese sunt comunicate managerului
– trebuie citate inclusiv sursele concurente
– nu se dau şi nu se primesc bani pentru un story
– nu se arată textele înaintea publicării, celor vizaţi. Dacă sursele solicită să vadă citatele selectate de autor, acest lucru va fi evitat “atunci când e posibil”
– nu se acceptă “junkets” – vacanţe gratuite fără finalitate jurnalistică, invitaţii la spectacole, evenimente sportive, în ideea că ar putea crea obligaţii
– participarea la concursuri de presă se face cu aprobarea managerului, dacă e vorba de distincţii nesolicitate, trebuie de asemeni cerută aprobarea
– managerii trebuie notificaţi inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele 🙂
– dacă autorităţile solicită materiale Reuters, persoana de contact va anunţa departamentul juridic. “Nu oferim voluntar materiale autorităţilor”.
– adresa de e-mail Reuters nu se foloseşte, de exemplu, pentru plângeri cu privire la nota de plată la curent etc.

Am aflat despre el de pe Media Guardian/Organ Grinder, unde găsiţi şi alte ghiduri.

  1. Marian S. Reply

    “managerii trebuie notificaţi inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele“

    Ei da, asta m-a dat pe spate. Nu ma mai fac ziarist, m-am razgindit.

  2. Alter Ego Blog Reply

    Conflict de interese poate insemna si faptul ca ai blog personal in care scrii ceea ce nu-ti este permis sa scrii in fituica ?!

  3. Iulian Comanescu Reply

    Alter Ego: Reuters nu e tocmai o “fiţuică”. Am senzaţia că se spune ceva prin cod despre faptul că ziariştii nu vorbesc de poveştile în curs de documentare, ca la parchet. În orice caz, atitudinea marilor outleturi de-afară cu privire la blogurile propriilor jurnalişti e mai curând reticentă, din motivul de mai sus şi în plus pentru că blogurile conţin o doză ridicată de subiectivism în situaţia în care chestiile ca Reuters sau NY Times cultivă imparţialitatea. Cu excepţia zonei de opinii a presei respective, dacă un jurnalist face o investigaţie într-o chestie spinoasă şi după aceea îşi dă cu presupusul pe blog (sau în altă parte) cu privire la cine ce dreptate are, sună ciudat, nu?

Post your thoughts