Ghidul stilistic Reuters

Este disponibil online, mai nou, aici, pe Reuterslink.org (pdf).

În zona “Standarde și valori” găsim o serie de lucruri foarte adecvate la ce se întâmplă în ziua de azi cu jurnaliștii, printre care:

– erorile trebuie corectate deschis
– conflictele de interese sunt comunicate managerului
– trebuie citate inclusiv sursele concurente
– nu se dau și nu se primesc bani pentru un story
– nu se arată textele înaintea publicării, celor vizați. Dacă sursele solicită să vadă citatele selectate de autor, acest lucru va fi evitat “atunci când e posibil”
– nu se acceptă “junkets” – vacanțe gratuite fără finalitate jurnalistică, invitații la spectacole, evenimente sportive, în ideea că ar putea crea obligații
– participarea la concursuri de presă se face cu aprobarea managerului, dacă e vorba de distincții nesolicitate, trebuie de asemeni cerută aprobarea
– managerii trebuie notificați inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele 🙂
– dacă autoritățile solicită materiale Reuters, persoana de contact va anunța departamentul juridic. “Nu oferim voluntar materiale autorităților”.
– adresa de e-mail Reuters nu se folosește, de exemplu, pentru plângeri cu privire la nota de plată la curent etc.

Am aflat despre el de pe Media Guardian/Organ Grinder, unde găsiți și alte ghiduri.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

4 thoughts on “Ghidul stilistic Reuters”

  1. “managerii trebuie notificați inclusiv despre legăturile “romantice” cu sursele“

    Ei da, asta m-a dat pe spate. Nu ma mai fac ziarist, m-am razgindit.

  2. Alter Ego: Reuters nu e tocmai o “fițuică”. Am senzația că se spune ceva prin cod despre faptul că ziariștii nu vorbesc de poveștile în curs de documentare, ca la parchet. În orice caz, atitudinea marilor outleturi de-afară cu privire la blogurile propriilor jurnaliști e mai curând reticentă, din motivul de mai sus și în plus pentru că blogurile conțin o doză ridicată de subiectivism în situația în care chestiile ca Reuters sau NY Times cultivă imparțialitatea. Cu excepția zonei de opinii a presei respective, dacă un jurnalist face o investigație într-o chestie spinoasă și după aceea își dă cu presupusul pe blog (sau în altă parte) cu privire la cine ce dreptate are, sună ciudat, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *