ymterviu.043 – George Orbean, Digi24: Mi-am îndeplinit un vis! AM UCIS BREAKING NEWS-ul!

Iulian Comanescu: Prima întrebare nu poate fi decât “de ce”. De ce a făcut RCS-RDS Digi24?

George Orbean: Pentru ca era completarea firească a unui portofoliu de posturi pornit cu DigiSport, continuat cu Digi Film. Și pentru ca vorbim despre o companie care a crescut natural in România ultimilor 20 de ani.

I.C.: Înțelepciunea comună de pe piața de telecom zice că posturile de nișă (film, muzică etc.) înseamnă costuri de milioane pe an, iar Digi înseamnă cu siguranță zeci de milioane, și nu puține.

G.O.: Dacă ma intrebi pe mine, cred ca dezvoltarea businessului TV de către un operator de cablu este cea mai naturală investiție cu puțină.

[George Orbean a lucrat în toate televiziunile importante din România, unde a făcut știri, rețele locale și altele asemănătoare. A lansat, la Chișinău, Jurnal TV. A urmat Digi24 pentru RCS-RDS, unde a fost și este, de la lansare, Project Manager. Funcția înseamnă omul de sub Alexandru Oprea și Zoltan Teszari.]

I.C.: N-o să te întreb de valoarea investiției, fiindcă n-o să poți să-mi spui. Dar cum sperați să faceți break even sau profit? Și în cât timp?

G.O.: Cred ca e mai bine sa privim lucrurile din alta perspectivă. Sigur ca e costisitor sa faci un portofoliu de televiziuni. Dar asta nu înseamnă ca prima treabă pe care o ai este sa îți umpli buzunarele a doua zi după lansare. Așa cum am făcut eu proiectul Digi24, pot să îți spun ca obiectivul principal a fost sa CONSTRUIM o televiziune de știri. Uite: dacă faci o comparație intre toate businessurile de media deschise vreodată în România, o sa vezi ca statementul tuturor se aseamănă pâna la identitate. Lucrurile au evoluat diferit în fiecare caz, în funcție de dorința de a scoate ceva din investiție: bani, influența, putere, partid. You name it.

I.C.: Corect. Iar Digi24…?

G.O.: Nu îți imagina ca ocolesc un răspuns. Îți spun doar ca am privit de la inceput profitul acestei investiții ca pe un efect. Nu ca pe un scop.

CE-A VRUT ORBEAN CU DIGI24

I.C.: Problema e că RCS e o companie care comunică foarte puțin, Zoltan Teszari nu vorbește, Alexandru Oprea nu vorbește. Mai vorbești tu, când și când. Și în lipsa unui statement clar și convingător, apar zvonurile despre intenții ascunse. Dar, sigur, asta e în mai mică măsură problema ta, a project managerului de la Digi24. Hai să ne ducem spre construcție, că ai scris cuvântul cu majuscule. Cumva v-ați creat o imagine de televiziune alternativă.

G.O.: Uite: eu am evitat total orice cont(r)act cu media din Bucuresti in ultimii 10 ani. De ce? Pentru ca îmi era tot mai greu sa ma uit la TV. Poate că înțelegeam un pic mai bine decât oamenii de pe strada cum stau lucrurile. Cum se construiește totul în spatele camerelor.

I.C.: Ce percepi ca fiind în neregulă în media din București?

G.O.: În primul rând discursul televiziunilor. Poate că nu e bine sa fim idealiști și sa credem ca jurnalistul e un sfânt neatins de nicio patima lumească. E firesc sa vezi oameni de media care se alătură unor idealuri politice, simpatizează cu personaje majore din politica. Dar e nepermis în 2013 sa revezi (recitești) discursuri din anii ’50. Îți dau un scurt exemplu. Ia cazul Vișinescu. Printează tot ce s-a vorbit și scris despre Vișinescu în ultimele doua săptămâni, fă-ți rost de colecția de ziare din ’50-’55, taie numele și datele si compară. O sa ai mari probleme sa îți dai seama ce anume citești.

I.C.: Ok, deci nu politizarea te roade, ci violența discursivă.

G.O.: O să râzi, nu politizarea. Discursul. Lătratul. Ipocrizia cosmică. Or eu am o vorbă. Pe mine mă obsedează faptul ca oamenii nu mai înțeleg nimic din lucrurile care ii obsedează.

I.C.: Și cum se traduce asta în strategie de conținut?

G.O.: Știi bine ca 0.28% dintre oamenii de pe strada știu cu adevărat ce s-a întâmplat anul trecut. Toată lumea a fost asmuțită împotriva taberei adverse.

I.C.: Reiese că trebuie să fii mai moderat în ton și logic în abordare. Asta s-a întâmplat pe Digi24. Dar spune-mi, ca să zic așa, la ce etaj ați ajuns cu clădirea?

G.O.: Am ajuns deja la ultimul etaj, acum am luat-o înapoi, cu finisajele. În primul rând am vrut sa facem o televiziune de știri, de informație. Poți sa vezi ca sunt doar două talk-showuri seara.

I.C.: Da. Luca Niculescu și Cosmin Prelipceanu.

G.O.: Asta înseamnă un post de la care poți afla în 20 de minute cam tot ce este relevant în momentul in care deschizi televizorul. A fost partea cea mai grea.

I.C.: Ok. De unde luați informațiile? Ca să înțelegi întrebarea: teoria mea e că în momentul de față media e lovită de information overload. Nu numai publicul. E un flow care vine la tine dinspre agenții, companii și partide, pe care îl regurgitezi rapid ca făcător de media. De aici vine uniformitatea, la nivel de informație. Sigur, lucrurile se diferențiază la nivel de retorică, opinie, dat cu bâta. Dar, cum zicea odată Mîndruță parcă, “din Mediafax ne tragem”. Voi v-ați creat cumva o agendă alternativă. Ce faceți cu șuvoiul ăsta de mail-uri, comunicate și monitorizări care vi se varsă-n cap?

G.O.: Bine, actualitatea e actualitate. Ce reclami dumneata este ca dimineața zice domnul Ics ceva, in direct, la prânz avem replica domnului Ygrec și la amiază reacția doamnei Zet. Pe toate posturile, în breaking news. Asta este deja măiestria politicienilor. Noi am cautat mai multe fapte, ne-am orientat mai mult pe acțiune și mai puțin pe afectivitate. Cred că asta e diferența. A, și să nu uit. Mi-am îndeplinit un vis la Digi! AM UCIS BREAKING NEWS-ul!

DIGI24 NU E-N MĂSURĂTORILE DE RATING, DAR ÎN REȚEAUA RCS A DEPĂȘIT REALITATEA TV

I.C.: Da, n-aveți galben deloc. Asta ne duce la discuția cantitativă despre public. Știu că aveți niște măsurători interne, prin rețeaua RCS-RDS. Cum stați?

G.O.: Suntem deja peste una dintre televiziunile de știri, avem o creștere de rație mica, dar constanta.

I.C.: Televiziunea aia peste care sunteți probabil că e Realitatea, care e și ea civilizată în ultima vreme. Sigur, dac-o s-o ia Vanghelie, o să ajungă Realitatea Care Este sau cine știe ce. Să traduc ce mi-ai zis, cu o aproximație mai aproape de datele vehiculate în piață. Realitatea TV e pe la 0,6 în iulie. Dacă i-ați bătut pe RCS, i-ați bătut pe jumătate din populație. Deci, grosso modo, Digi ar avea un 0,3 la nivel urban, medie, dacă ar fi măsurat de Kantar. 40-50 de mii de oameni, așa ceva. Fiindcă aveți handicapul ăsta că vă distribuiți pe o jumătate de Românie, și aia mai degrabă urbană. Iar măsurători oficiale nu vă trebuie, că nu vindeți publicitate.

G.O.: La ce se consumă în ziua de azi la TV, poți să faci o rețetă de succes pe un șervețel, pe colțul mesei. Eu am vrut altceva. Eu cred că publicul vrea deja altceva. Dacă vorbim de Digi24, pot sa îți spun că cele mai mari audiențe le-au avut lucrurile cele mai “complicate” pe care le-am făcut. Am făcut de exemplu mai multe campanii și ediții speciale despre evenimente istorice sau teme importante din actualitate.

I.C.: Deci merg campaniile. Asta cu regionalizarea, Raport de Țară, cum a mers?

G.O.: Excelent. asta a fost marea provocare, a fost o campanie uriașă. Poți sa te uiți pe forumul de la Raportdetara.digi24.ro.

I.C.: M-am uitat. Ideea e foarte interesantă: bătaia pe controlul regiunilor, care înseamnă resurse uriașe, când se va produce regionalizarea. Toți baronii locali își pierd din atribute odată ce județele trec în planul doi. N-am fost foarte mulțumit despre felul cum era explicată ideea asta pe site. Dar dacă zici că a mers pe TV, înseamnă că acolo a ieșit.

G.O.: A fost un feedback uriaș. Poate că a fost prima campanie orientată către un lucru despre care nimeni nu mai vorbește astăzi: comunitatea. Jur ca am vazut cu ochii mei in cateva case cum se facea zapping intre Raport de Țară și Românii au talent.

I.C.: În rețeaua RCS. Ceea ce mă duce la altă temă, vorba ta. Când și cum evadați de pe propriul cablu? Distribuția în rețele concurente e problematică, mă gândesc că digitalizarea ar fi o miză. Aia terestră.

G.O.: Uite, am mai văzut o minune: poți să îți imaginezi un om care își schimbă furnizorul de cablu ca sa aibă Digi24? 🙂 Eu am văzut asta. Nu sunt milioane, dar ideea mi s-a părut fantastică.

I.C.: Asta în condițiile în care RCS are probleme mari la client service. Din nou, aveți de gând să evadați din propria rețea? Și dacă da, când și cum?

G.O.: Cu migrarea, povestea e cam așa: sigur că scopul unei televiziuni este sa se vadă în toate casele. Doar că în cazul Digi24, vorbim (încă) despre un post de portofoliu. Asta mi-a dat mie cel mai important avantaj competitiv din lume: nu am funcționat după logica posturilor comerciale.

CE ESTE ACEEA O TELEVIZIUNE DE PORTOFOLIU

I.C.: Ce înseamnă post de portofoliu? Nișele pe care se mișcă telecomurile, în momentul de față – filme, muzică, sport -, se traduc în așa-numitele costuri de achiziție client. Aduc oamenii la respectivul provider, prin oferta diferențiată. Digi24 ar însemna din punctul ăsta de vedere niște costuri de achiziție client imense.

G.O.: Privește puțin în ansamblu: RCS are în momentul ăsta unul dintre cele mai spectaculoase portofolii TV din Romania. Sunt cele mai bune televiziuni de sport, este o alternativa cel putin egala pentru HBO. Și posturile de documentar lansate anul trecut fac furori. mai pune UTV-ul. Adaugă Digi24 și spune-mi tu ce-ți rezultă.

I.C.: Povestea cu scoaterea Discovery din ofertă a fost totuși o pierdere de imagine pentru RCS-RDS. Dar, una peste alta, ce spui are sens.

G.O.: A fost o altă istorie comercială pe care nu vreau sa o comentez eu, că nu sunt competent și nici avocat. Dar spune-mi tu, cam cât de mare ți s-a părut scandalul? Eu ma așteptam să dureze măcar două săptămâni. Dar m-am înșelat.

I.C.: Discovery a reacționat destul de bine atunci, prin Grayling, agenția lor din România. Ceea ce m-a frapat în toată povestea este că reprezentantul Discovery a fost evacuat din ședința CNA, care a aprobat scoaterea din grila RCS-RDS, fără a mai aștepta poziția Consiliului Concurenței. Asta mi s-a părut mai problematic. Fiindcă a renunța la un brand pentru niște posturi proprii, mai ieftine, e o strategie pe care poți s-o înțelegi, privind lucrurile dinspre business. Dar, oricum, să nu divagăm, că subiectul e în continuare Digi24, și nu RCS. Poate te-am deturnat eu, dar nu mi-ai răspuns clar la întrebarea cu evadarea din propria rețea.

G.O.: Tot ceea ce au am discutat cu managementul RCS la începutul acestui proiect s-a întâmplat la milimetru. Iulian, explică tu asta pentru cititori, că știi la fel de bine ca mine: nu am primit niciodată nici un TELEFON de la cineva. Și spun asta la doi ani de la începutul proiectului și după un an în care am traversat trei campanii electorale sângeroase. Iar din discuția inițială a făcut parte și înțelegerea că Digi24 face parte din portofoliul RCS-RDS. Ce zici, sa-i sun eu acum?

I.C.: Pe cine?

G.O.: Pe oamenii de la RCS, să-i întreb dacă nu migrăm.

I.C.: Am înțeles.

G.O.: Cel mai mare dezavantaj al nostru e ca suntem doar în rețeaua RCS. Cel mai mare avantaj pe care îl avem este ca suntem în rețeaua RCS. Pentru ca ești în cel puțin jumătate din piață, fără probleme.

POLITICIENII NU VIN LA POSTURILE CARE-I PUN ÎN DIFICULTATE

I.C.: Ymterviul ăsta e cam pozitiv până aici, printre altele pentru că eu unul sunt destul de pozitiv în privința Digi24. Hai să-mi zici și ce kixuri ai dat până acum. Gloanțe trase pe lângă, idei neexecutate bine…

G.O.: Păi în primul rând nu arată (încă) așa cum trebuie. Nu estetic. Conceptual. Când faci ceva în Romania, trebuie să te aștepți să fie doar o variantă a blueprint-ului. Că nouă [celor care aplică blueprint-ul] ne place să ne arătăm personalitatea în fiecare produs la care lucram. Așa că multe lucruri pe care le-am gândit într-un fel au ieșit un pic mai colorate. Dacă am desenat un romb pe perete, a venit careva sa pună o floricică înăuntru, deși trebuia să rămână rombul gol. În primul rând, conceptul editorial pe care il urmărim noi nu se mai practică în Romania demult. Eu am zis: hai să facem o televiziune care să livreze oamenilor informații, treaba lor ce fac cu ele. Prima problemă a venit chiar din zona surselor, noi nu mai suntem o țară în care să poți obține informații normale de la oameni normali.

I.C.: Interesant ce zici.

G.O.: Dacă te uiți o zi la televizor, vezi cinci politicieni sarcastici, care au mai multe de împărțit cu jurnaliștii din fața lor și cu posturile la care lucrează, decât explicații de dat. Uite, avem un prim-ministru care din doua vorbe rostește trei aforisme. Parca nu aș fi așa de intim cu el, mi-ar plăcea un om cu un discurs puțin mai sobru. În plus, sunt personaje de prim rang, care pur și simplu refuză să discute serios cu jurnaliștii.

I.C.: Politicienii sunt dresați să facă balamuc pe celelalte televiziuni, iar moderatorii să le țină hangul. Dacă vrei să scoți o informație de la ei, scoți înjurături la adresa celorlalți sau naiba mai știe ce.

G.O.: Mai mult. Uite un exemplu: am făcut timp de șase luni campania Raport de Țară. În anul în care ar fi trebuit să se facă regionalizarea nu am avut nicio comunicare nici cu Liviu Dragnea, nici cu ministerul lui, al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Cred ca este pur și simplu lipsă de respect.

I.C.: Spune-mi altceva. Care e slotul de grilă de care ești cel mai mulțumit și celălalt, de care ești cel mai puțin mulțumit.

G.O.: Sunt nemulțumit de alternanța unor jurnale de știri, mi se pare ca ne învârtim uneori în cerc. Sunt nemulțumit foarte rău de faptul ca am pus televizoare în redacția de știri. Mă enervează foarte tare reacția în lanț care se stârnește pe anumite evenimente. Îmi place ca seara am început să mai filtrăm puțin lucrurile. Tot răul din lume s-a strâns la talk-show-urile de seară, de la televiziunile din Romania.

I.C.: Acum câțiva ani, când făceam ceva apropiat de jobul tău, la Realitatea, am reușit să batem un fel de par la ora 18.00. Lăsam nebunia să se întâmple de la sine toată ziua, știri scrise aiurea, parțiale, mai știu eu ce, și încercam să producem 18.00 cât mai bine, din toate lucrurile acelea incomplete, brute, care se scurgeau pe post, fără oprire, peste zi, aduse de reporteri care alergau ca nebunii.

G.O.: A, la 18.00 am făcut până la urmă o alegere inspirată. Am gândit o emisiune pe care o face Cristi Citre, Cultura politică. Îmi place de mor conceptul asta, chiar pornind de la titlu.

I.C.: Citre e de bine. Dar hai să nu vă mai laud, că o să zică lumea că-mi dai șpagă. Uite, am ajuns la întrebări de la alții. Ovidiu Eftimie de la Times New Roman vrea să știe așa: “E greu să faci televiziune de ştiri fără să urli constant EXCLUSIVITATE sau BREAKING NEWS?” Na, că ți-a ridicat-o la fileu, fără să știe.

G.O.: 🙂 NU!!! Aici a fost simplu. Am zis din prima zi: cine zice breaking news primul la Digi24 moare. E dezgustător sa vezi orice prostie transformata in breaking news. Când nu mai ai subiect de breaking news, tragi ceva de păr. Te văd ceilalți, sar și ei in sus. Și totul e un galben infinit. Dar în fine, zi tu de conținut, să nu zică cineva ca ți-am dat mită.

I.C.: Din ce-am văzut pe Net, mi se pare că e un gen de aproximație în materie de conținut. Parcă-s puțin pe lângă subiect uneori, nu intră în esență. Și probabil că ar trebui o diversitate mai mare. E drept, lucrurile astea sunt foarte greu de făcut, atunci când ai o șandrama cu 2-300 de oameni. Știu de la Realitatea, cât de departe era ceea ce făceam de ceea ce visam să facem. Și din păcate, de la Realitatea aia din 2004, lucrurile au involuat ca dracu’ în piața asta.

G.O.: Cred ca aici ai dreptate. Uite, povestea cu conținutul, varianta mea. Am vrut foarte tare ca proiectul ăsta să pornească de la forma cea mai simplă cu putință. Pentru că nu cred că mai avem organul jurnalismului de calitate. În România totul este un indigo super-uzat. Și am zis ca e mult mai bine sa o pornim simplu, nesofisticat si sa o creștem încet. Asta e cea mai neromânească strategie cu putință.

I.C.: De aici faptul că lucrurile sunt schematice în momentul de față. E un fel de ground level, așa ceva. Sunt curios câte cărămizi o să puteți pune peste, nu cred că e vorba numai de finisaje.

G.O.: Nuuu, e vorba despre construcție. Nu de finisaje.

I.C.: Păi tu ai zis “finisaje” mai sus.

G.O.: Mi-a fost frică de varianta românească, aia în care începi cu finisajele.

I.C.: Mai am un singur lucru de lămurit. Cu siguranță știi că PRO-ul vrea să iasă din must carry. Dan Voiculescu a zis și el ceva despre asta, că reflectează, într-un anume context. Într-un fel sau altul s-ar putea să asistăm la o schimbare de model de business. Până acum, numai televiziunea publică și nișele erau finanțate direct de abonați. Nișe în sensul de pachete opționale de pay TV, de la sport la documentare. Or Digi24 e și el în ultimă instanță finanțat de abonați și nu e nișa tipică, globală, de care vorbim raportat la pay TV. Deci am senzația că pentru televiziunile locale/românești finanțarea de către abonați începe să conteze, în contexte apropiate de mainstream. Asta în timp ce pe vechiul model, posturile comerciale erau, teoretic, susținute 100% de reclamă. Crezi că e un viitor în chestia asta? O să ajungă televiziunile ce-au fost cotidienele acum nu știu câți ani, finanțate preponderent de cititor și nu de advertiseri?

G.O.: Cred ca e bine să ai corespondența asta directă cu un consumator. Mă gândesc aici la faptul ca multe bugete media din ultimii 20 de ani au avut pete gri. Sau au fost gri cu totul. [Orbean se referă la finanțările prin publicitate, mai mult sau mai puțin direcționate politic, și la sursele neclare de venituri ale televiziunilor politice.] Poate că se întâmplă un fenomen natural, după ani de zile în care banii se distribuiau cu mâna, iar ratingurile se calculau ca la jocuri mecanice.

I.C.: În fine. E idiot să mă gândesc la o alianță RCS-CME care se bate cu o alianță Romtelecom-Intact, în virtutea raționamentului de mai sus?

G.O.: Pai acum, orice zic o sa fie folosit împotriva mea 🙂 Nu cred ca e idiot niciun scenariu, în afaceri, dar dacă te uiți putin la parcursul RCS în ultimii 20 de ani, o să vezi că cel mai solid parteneriat pe care l-a avut RCS a fost cu RDS.

  1. Marian Stavaroiu Reply

    “Distribuția în rețele concurente e problematică, mă gândesc că digitalizarea ar fi o miză. Aia terestră.“

    Vai, domnule Comănescu, cum puteţi vorbi de funie în casa spânzuratului? 😛

    Altminteri îi urmăresc pe internet şi mă bucur de conţinut. Numai să nu le vină, Doamne fereşte, ideea de a percepe 8 lei pe lună ca taxă de mentenanţă.

Post your thoughts