Gaffeur prin contrast

A comis-o din nou. În Biroul Permanent Naţional (BPN) al PDL, Theodor Paleologu s-a răstit la colegii din partid cam în felul: “Păstraţi-vă banii şi partidul!” Fiul regretatului eseist şi ambasador al golanilor face figură de gaffeur de vocaţie în politică. Însă nu cumva gafele lui reprezintă semne de normalitate într-o lume de rinoceri? 

Jurnaliştii de la “Adevărul” relatau zilele trecute că Paleologu s-a enervat atunci când Emil Boc s-a apucat să citească lista datornicilor cu cotizaţii la partid, în fruntea cărora fostul ministru al culturii ar fi figurat. Paleologu ar fi ripostat: “Păstraţi-vă partidul şi banii pentru voi, eu oricum mă car!” La câteva ore, Paleologu avea să dezmintă vehement, dar parţial relatarea, pe Realitatea.net: “E total ruptă din context afirmaţia. E o prostie. Am spus că s-ar putea să nu mă mai duc la şedinţele BPN.” Şi nu să plece din partid, cum se presupunea.

Plecarea – sau nu – din PDL a lui Paleologu e mai mult treaba analiştilor de pe televiziunile de ştiri. Fostul ministru nu a dezminţit însă partea cu “păstraţi-vă banii”, iar aici apare întrebarea: cum adică, să-i păstreze? PDL trebuia să primească o sumă, anume cotizaţia, de la Theodor Paleologu. Dimpotrivă, neconvenţionalul vicepreşedinte s-a referit la alţi bani, care au circulat în sens invers, de la partid spre el.

De fapt, aici e şi absurditatea situaţiei. Emil Boc strigă la începutul şedinţelor BPN catalogul cu datornicii de câteva sute de lei, ca un mic secretar PCR pe întreprindere. Însă o face în forul coorodonator al partidului care e condimentat de nume de milioane de euro, ca Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu şi aşa mai departe. Fără ca PDL să fie singura formaţiune cu o asemenea compoziţie, situaţia e de un grotesc dadaist care descurajează imaginaţia. Iar cel de care opinia publică tinde să râdă e tot cel care se revoltă, adică Theodor Paleologu.

La fel, acum vreo două luni, acelaşi Paleologu a provocat mirarea condescendentă a marilor specialişti ai politicii româneşti, atunci când a cerut susţinerea PDL pentru Regele Mihai, referitor la şedinţa festivă din 25 octombrie. Ce prostie să faci aşa ceva după ce preşedintele Băsescu a spus ce a spus despre Rege! au zâmbit cu suficienţă analiştii.

Mai demult, “Băsescu e o pleaşcă” a fost scos din context şi imputat zile la rând aceluiaşi autor; lista afirmaţiilor şi a gesturilor fistichii e mai lungă.

La modul cum arată lucrurile, problema nu e totuşi la Theodor Paleologu. Vicele PDL contrastează pe un fundal alcătuit din rinoceri, şmecheri, plicticoşi, conformişti, personajele pe cât de neinteresante, pe atât de vitale şi rapace care constituie clasa politică de 20 de ani încoace. E drept, partidul care la un moment dat l-a luat în braţe pare să nu-i mai acorde, în ultima vreme, lui Theodor Paleologu nicio şansă. Dar poate că ar fi cazul ca opinia publică să-i ofere una.

Articol scris pentru ediţia de tipar a ziarului “România liberă” de joi, 17 noiembrie 2011

Post your thoughts