Fukuyama contraataca (interesant, dar nu foarte convingator)

Intr-o postfata la noua editie din “Sfarsitul istoriei si ultimul om”, Francis Fukuyama trece in revista cateva din noutatile politice aparute de la prima editie a volumului (1992). Pana la urma, politologul american ajunge sa-si cam puna cenusa in cap.

Textul poate fi gasit pe Opendemocracy.net, aici.

Fukuyama sustine, in linii mari, ca:

1. Conceptia lui nu este foarte diferita de cea a profesorului sau, Samuel Huntington. Punctul in care se contrazic este problema daca valorile democratiei occidentale sunt sau nu sunt universal valabile. Ele isi au originea, dupa Nietzsche si de Tocqueville, in “doctrina crestina a demnitatii universale a omului”. Problema, altfel spus, este daca valorile occidentale de tipul libertatii sau echitatii s-au desprins de crestinism asa cum a facut-o metoda stiintifica a lui Descartes.

2. Sensul marxist si hegelian al istoriei rezida in stiinta si tehnologie, care au o natura cumulativa. Stiinta si tehnologia creeaza posibilitatea satisfacerii mai multor trebuinte/bogatia, iar bogatia creeaza un sistem complex de relatii civile, o clasa de mijloc, proprietate etc. Marx pe dos: o societate prospera tinde sa fie democratica, o data ce a trecut de limita de 6000 de dolari venit pe cap de locuitor (si nu: proletariatul evoluat capata constiinta de clasa si face revolutia comunista).


3. Pluralismul cultural din societatea contemporana tinde sa submineze esenta democratiei liberale. Hobbes, Rousseau etc. puneau problema pluralismului ca o libertate a individului de a alege, raportat la stat si constrangerile acestuia. “Insa in societatile liberale moderne, indivizii se organizeaza in grupuri culturale care afirma drepturile grupului raportat la stat si limiteaza optiunile indivizilor din grupurile respective.” Sau, altfel spus, pluralismul este limitat in liberalism chiar de setul restrans de valori al liberalismului. Iar sistemele democratice contemporane au ajuns la acest stadiu printr-un proces “chinuitor” (painful), care a durat sute de ani. Islamul se afla la inceputul acestui proces, dupa Fukuyama.

4. “Sfarsitul istoriei” nu inseamna dominatia mondiala americana. Dimpotriva, “o casa mult mai potrivita pentru ultimul om” este proiectul european actual. Spre deosebire de America, proiectul european inseamna transcenderea suveranitatii nationale si a politicilor de forta. Democratia liberala se bazeaza pe principiile libertatii si egalitatii, care la randul lor functioneaza unul in detrimentul altuia. Proiectul european favorizeaza egalitatea, cel american, libertatea.

5. “Optimistul scenariu” prezentat in “Sfarsitul istoriei” este amenintat de patru probleme:
5.1. Islamul, obstacol pentru democratie. Islamul pare a fi o religie care nu permite dezvoltarea democratiei, dar nu este asa. Ne putem baza doar pe o constatare empirica gen: statele din America de Sud se democratizeaza mai repede decat cele islamice. Insa toate marile religii sunt sisteme deosebit de complexe. Pana nu de mult, si crestinismul a fost folosit pentru a justifica sclavia si ierarhiile, de pilda. Situatia de fapt poate fi creata de cultura politica araba si nu de religie. Islamismul radical este o ideologie politica si nu o dogma.
5.2. Democratia la nivel international.
“Sfarsitul istoriei” a avansat ca societate finala democratia nationala/statala. Intr-o democratie globala, precum cea spre care pare ca ne indreptam, apar dezechilibre si interconditionari. SUA, de pilda, pot influenta, din cauza marimii, locuitorii unor zone foarte indepartate.
5.3. Autonomia politicii. Societatile cu sisteme democratice au inceput prin a fi prospere economic. Ipoteza lui Fukuyama nu spune cum ar putea fi instalate sisteme politice eficace in tari neprospere, ca Somalia. Politicul este nu autonom, ci dependent de economic.
5.4. Consecintele neanticipate ale tehnologiei. Bioinginerie (genetica), droguri psihotrope, stiinte cognitive neurologice ale viitorului, extensii ale vietii: toate aceste posibilitati de a ne manipula pe noi insine ar putea duce la noi tipuri de politica. Chiar si necesitatea de a inventa legi si institutii care sa normeze toate aceste posibilitati este asa ceva.

Post your thoughts