Firma animalelor de la Cațavencu

O idee pe care am văzut-o mai demult, dar care am așteptat să prindă contur pe Cațavencu.ro: Firma animalelor.

Ce-mi place:
– premise de acțiuni în cadru, pornind de la ideea haioasă cu manevrarea jucăriilor, spre deosebire de “televiziunile de internet” și video-blogurile care excelau în “capete vorbitoare” (au cam și dispărut în ceață, din câte știu)
– elementele de decor porcărioase, rude cu cut-out animation-ul lui Terry Gilliam/Monty Python (preluat și de Animat Planet) și experimentele lui von Trier din Dogville: mijloace rudimentare care devin amuzante
– ideea în sine/sursele de inspirație – Firma animalelor, care se compune din secretară, team building-uri, campanii umanitare etc., lucruri din viața cotidiană, bine că nu vorbim și aici despre revoluție 🙂

Ce nu-mi place:
– premisele de acțiuni sunt mai mult premise decât acțiuni. E drept că nu vedem un cap care formulează considerații cu o lumină proastă, dar păpușile nu prea fac decât să dialogheze. Asta atunci când nu se împerechează între ele
– lipsește poanta, presupun că pastile de genul ăsta ar trebui să se încheie cu o surpriză, un bonus, ceva asemănător
– lumina de neon sau naiba știe ce-o fi, stilul de filmare, decupajul – aproape că nu există și retrogradează întreaga poveste într-un banal care cuprinde și păpușile amuzante și crâmpeiele de decor haioase

Pentru ca filmulețele să devină cu adevărat interesante, ar trebui în primul rând un mastermind care să gândească lucrurile din punct de vedere vizual. Apoi, ideea de pornire, “Firma animalelor”, ar trebui mărunțită într-o serie de mini-scenarii amuzante, cu altceva decât sex și beție, care să aibă și gradație, punct culminant, poantă. Toate aceste lucruri se reduc în ultimă instanță la expertiză și buget – care lipsesc amândouă. Voi ce credeți?

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

10 thoughts on “Firma animalelor de la Cațavencu”

  1. Am incercat de 3 ori sa ma uit la primul episod, nu am reusit. Am incercat si cu urmatoarele doua, tot degeaba. Am tot asteptat ceva care sa ma amuze, dar in cele 4 minute tot ce reuseam sa fac era sa ma gandesc la altele.
    Ai dreptate cand spui de mastermind. Simtul umorului, oricat de inteligent, isi pierde din farmec cand toata productia se bazeaza pe un handcam, 10 papusi de la Ikea si un scenariu improvizat dupa niste notite luate la o tigara…

    @ipo: De mult nu am mai ras atat! Mai ales, ca daca ne gandim putin, si tu ai spammat fix prin ironia la adresa spammerului :))

  2. @Iulian Comănescu:

    Hai să explicăm ca să nu se supere lumea:

    Am citit ce ai scris tu despre “realizarea” AC. Nu este o noutate, știam de ea. De ce este al dracu’ de inspirată de Orwell? Pentru că vorbim de niște animale care au inteligență, au opinii și acționează. Și acționează cumva la mișto. În cartea lui Orwell era la fel.

    Am văzut de-a lungul timpului la cațavenci niște materiale nu pe de-a întregul originale. Deci e normal să-i bănuiesc.

    Asta nu înseamnă că nu-i simpatizez. Dar faptul că-i simpatizez nu mă lipsește de simț critic.

    M-am simțit deranjat pentru că domnul ipo m-a considerat spammer.

  3. Armamortala: nu știu ce probleme ai în general cu originalitatea celor de la Cațavencu, dar de data asta e vorba de o referință care nu poate fi decât asumată. E mai hazos să știi că Orwell a scris Ferma animalelor când te uiți la Firma animalelor, cea a Cațavencilor.

    E un calambur, un joc de cuvinte, cum vrei s-o iei și e legitim să procedezi așa.

  4. Mda, din toata povestea, numai calamburul e reusit. Filmuletele, pe care le-am vazut pe sarite, m-au cam scos din sarite. Imi aminteste de jocurile scolaresti si de ora “sa invatam sa tesem frumos”. Bleah. Unde e, asadar, umorul?

  5. @iulian: Imi pare rau ca m-am enervat si am spus prostii. Dar e jenant cand iti faci blog ieri si azi umpli netul de comentarii ridicole si pe langa subiect, numai pentru un link.
    Scuze din nou.

  6. IPO: e, în subsol e totdeauna circ. Pe lângă faptul că internetul e plin de oameni care fură – la modul inocent uneori – poze și alte lucruri, există și “școala de gândire” contrară, conform căreia orice-ai face, tot furt e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *