Filtrare/selectie

Ionut Oprea face, pe blogul lui de la Clickio.ro, o clasificare a tipurilor de filtrare pe Internet. In mare, daca am inteles eu bine, e vorba despre:

– filtrarea “editoriala”, cand informatia trece printr-o instanta numita “expert”.
– agregarea in functie de gusturi comune, prin metode informatice (programe specializate)
– de tip marketing – in functie de datele socio-demografice declarate (sex, varsta…)
– filtrarea “virala” – lansarea unor judecati de gust/recomandari intr-o comunitate, care le propaga
– filtrarea “sociala” (utopica, nu se prea intampla), prin intermediul motoarelor de cautare – daca un numar de cetateni cauta pe acelasi google aceeasi categorie de produse culturale (sa zicem), atunci google da o ierarhie relevanta a popularitatii.

Situatia se prezinta putin kafkian din trei motive:
– metodele informatice sunt imperfecte intr-un alt sens decat cele care depind de factorul uman, acestea din urma dependente doar de subiectivitate, care e in linii mari preferabila unei erori de programare
– criteriul cantitativ, utilizat in majoritatea algoritmilor, nu e relevant in sens atemporal
– putem presupune o intentionalitate interesata a factorului uman in mecanismele de tip marketing.

Cu toate acestea, filtrarea, cum spune si Ionut spre final, e necesara. Nu stiu istoria conceptului, dar cred ca e unul de tip tehnic si, la fel ca energia atomica, Internetul si genomul uman, nu are conotatii nici negative, nici pozitive, ci doar utilizari bune si rele. De fapt, dinspre old media se vede ca oamenii nu vad filtrare, ci selectie, ceea ce e foarte normal si strict necesar in inflatia informationala actuala. Or in materie de selectie, daca e sa observam ce s-a intamplat cu batranele reviste literare si cronici ajisderea, s-au intamplat doua lucruri:

– selectia are o componenta utila in doua sensuri. In primul rand, se vorbeste despre o opera accesibila publicului. Al doilea, cronica e edificatoare in privinta operei, nu trebuie sa fi citit cartea, vazut filmul etc., ca sa pricepi ce scrie respectivul “expert”, cum ii zice Ionut. A se compara review-urile de pe ALDaily.com cu cele din revistele romanesti, de pilda.
– pe stil nou e vorba de recomandari pozitive. Am testat asta si pe pielea mea, la “Evenimentul zilei”. Atunci cand faceam avanpremiera unui nou program TV interesant, reactiile erau multe. E si logic ca lumea sa vrea sa afle ce ar mai putea citi, vedea, consuma si nu ce e rau, dezastruos, rusinos. Totusi, faptul ca “desfiintarea” unei carti nu se mai practica pe o asemenea scara ca in trecut nu e in totalitate benefic. Cred ca si altii, ca si mine, viseaza la un site/loc care sa fie un fel de “asa nu”, fie si numai din considerente utilitare, ca sa ocoleasca respectiva opera. Problema e ca in lumea de azi nu vorbim de opere, ci de produse culturale, iar asta aduce dupa sine o anumita incarcatura legala. Daca vrei sa desfiintezi un “produs” cu judecati de gust, risti sa tragi anumite ponoase, fiindca judecatile de gust au o incarcatura de subiectivitate asumata.

Post your thoughts