EXCLUSIV!!! Am aflat secretul SENZAŢIONAL! (De ce o să moară presa scrisă)

De ani de zile, mă uit prin cifre, pe pagini I din România şi de-afară, la formate TV, chestii new media şi mă rog, ce-mi mai traversează curiozitatea mă-laud-că-încă-mai-mare-ca-a-altora ca să văd încotro se îndreaptă media şi să caut explicaţii pentru asta. Jalea în care se află presa scrisă de la o vreme nu mă lasă indiferent, ba dimpotrivă, şi mi-am bătut capul ca să aflu de ce se duce pe copcă. A fost foarte greu, dar astă seară, rss-ul mi-a adus motivul, cristalin, distinct – şi pe de altă parte banal ca o tuse în sezon de gripă. E vorba de asta.

Ce-are Cristina Cioran cu moartea presei scrise? Aduce ea la TV atâţia telespectatori încât aceştia uită să mai foşnească gazetele? Nu prea, e o fată frumoasă care n-a prins trenul cel mai rapid spre celebritate şi s-a suit din mers într-un vagon al mărfarului numit Antena 2, adică – o emisiune pe nume “Am ceva de spus”. Ce are de spus, cu ce se mănâncă, de unde vine, unde se duce Cristina Cioran? Cu toate aceste întrebări ar fi trebuit să se ocupe reporteriţa Monica Cismaru, cea care a ales subiectul cu pricina, pe Cristina Cioran. Din nou, clic, ca să vedem ce se-ntâmplă-n propoziţie. Păi, Cristina Cioran “ştie să iasă din impasuri”. Cine zice asta? Cristina Cioran, Monica notează conştiincioasă. Sau dă copy-paste din mail. Dacă o lăuda altcineva, poate că avea vreo importanţă. Dar aşa? Orice om care apare pe post crede despre el că “are ac de cojocul invitaţilor dificili”. Dacă ar crede contrariul, că poate fi halit de aceştia cu tot cu fulgi, evident că nu s-ar expune.

Bun. Cerul e albastru, Pământul e rotund, Vadim e urât, Cristina Cioran se crede în stare să intre pe post, drept pentru care se şi află pe post, care e unul mic, cu ratinguri în consecinţă. Mai departe. Care-s dificultăţile pe care i le provoacă invitaţii dificili iscusitei Cristina? Unde-i “acul” şi unde, “cojocul”? Aruncă invitaţii cu chestii în prezentatoare, îi zic de rău de Voiculescu, ling chelia lui Băsescu? Nu tocmai. Povesteşte, din nou, tot Cristina Cioran: “Sunt ori speriaţi, ori în gardă, ori prea defensivi sau lipsiţi de chef, persoane care răspund monosilabic şi te pot determina să pui zece întrebări ca să găseşti răspunsul la prima întrebare.”

Aha. Cea mai mare spaimă a Cristinei Cioran e invitatul-legumă, cârpa audiovizuală, petarda cu linişte, proasta monosilabică, idiotul zâmbăreţ, dar taciturn. Palpitant. Cristina cască-n studio cu casca-n creier la invitaţi catatonici. Ce face ea ca să iasă din impasul imanenţei insignifiante? Atenţie, amigos, că Monica-jurnalista ne vinde toată treaba drept “truc”, ca să-l aplicăm şi noi când om avea talk-show-urile noastre. Încărcătură de utilitate, 3, 2, 1 şi: Cristina Cioran “face tot ce poate” ca invitaţii “să se relaxeze”.

Mda. Nu chiar tot. Dar, după ce face, Cristina Cioran se duce şi se culcă. Târziu. De aia-i place emisiunea ei. Când era la matinal se trezea de dimineaţă. Monica, nu te opri, scrie-nainte! Cristina Cioran doarme, ca toţi oamenii. Nu ştiu dacă şi în momentul când a zis ce-a zis în articolul ăla. Dar, oricum, la matinal e greu. Cristina a făcut aşa ceva, cu Capatos, nu mai face. Acum, dimineaţa, când se trezeşte, nu se uită la ea însăşi, fiindcă nu mai e pe post. Se uită la Răzvan şi Dani, pe Antena 1. Păi cum dracu’ era să se uite pe postul concurenţei? Răzvan şi Dani “o trezesc la viaţă”, Mihaelo, ia mâna de pe harponu’ ăla din debara! Fiindcă, după ce se trezeşte, Cristina mai face ce mai face prin casă şi după aia se duce la emisiune. “Am ceva de spus”. După ce spune, îşi bagă în şi scoate din impas invitaţii iese cu prietenii sau stă cu Roberto, iubitul ei. O altă ştire bombă – Cristina e altfel decât noi, care ieşim numai cu duşmanii şi facem sex numai cu bibilici şi filtre de cafea.

În exclusivitate pentru cititorii blogului, am şi eu ceva de spus, o dezvăluire: după aia Cristina Cioran se duce şi se culcă. După care se trezeşte. După care…

Să recapitulăm. O singură sursă – Cristina. Names are news, spun americanii, dar al Cristinei nu e de primă mărime. Orice om are ceva interesant, dar reporteriţa n-a găsit nimic la miss Cioran. Habar n-am cine-i Monica Cismaru, dar ştiu exact cu ce se ocupă: are de umplut câteva zeci de centimetri pătraţi de ziar cu un titlu, un chapeau şi un subiect. I-a dat probabil un mail Cristinei cu trei întrebări adormite. Cristina a răspuns. A muncit câteva minute la răspunsuri, acestea s-au întors la Monica, Monica a scris juma’ de oră la articol (presupunând că e mai nouă şi împiedicată la mâzgălit), după care a deschis messengerul.

Monica-autoarea e unul din cei 100-120 de oameni care lucrează în marea redacţie a unui cotidian important. Ei, oamenii, trebuie să umple cele 20 de pagini ale ziarului, în fiecare zi, cu vreo sută de texte. Hârtia costă-al dracu’. Cei mai mulţi scriu lucruri ca acela pe care tocmai l-aţi citit. Pe internet sunt 20 de mii de cretini care scriu 20 de mii de cretinătăţi pe zi, nu e cu hârtie. Dar, implacabil, ca şi zilele şi nopţile care se succed în viaţa Cristinei Cioran, leafa Monicăi va intra, pe 26, pe card.

P.S.: Asta se întâmplă în ziarul în care scriu în fiecare sâmbătă, unde am simţit de câteva ori că fac jurnalism adevărat acum câţiva ani, când eram angajat cu contract de muncă şi unde mai am câţiva prieteni. Pare ciudat că mi s-a pus pata tocmai fosta “Bulină”, dar îi rog pe prietenii mei de-acolo s-o ia ca pe un semn de stimă. Le asigur şi pe Monica, şi pe Cristina că n-am absolut nimic cu ele, cred că pe Cristina am cunoscut-o într-o seară, la o bere, dar nu mai ţin minte cu precizie. Îi rog mult pe şefii Monicăi să nu deducă, din ceea ce am scris, că ea ar fi un jurnalist mai prost ca alţii. Nu e. Tocmai asta-i problema.

  1. writeman Reply

    pai din ce scrii inteleg ca nu ai aflat de ce o sa moara presa scrisa, ci de ce se naste un ziar gata mort…

  2. trainspot Reply

    si la cotidienele mari inca poti sa zici ca-i acceptabila situatia. stai sa vezi la publicatiile mai mici cat e de trist.
    problema maxima e ca la noi, piata muncii este foarte slaba. nu cred ca exista prea multi patroni, sefi etc. care atunci cand au de ales intre oameni bine pregatiti si oameni slab pregatiti sa-i aleaga pe cei din categoria a2a. (ma rog, vorbesc de cei pentru care publicatia este un business in sine, nu altceva).

  3. Monica Cismaru Reply

    Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia

    Cu stima,

    Monica Cismaru
    Va astept la redactia EVZsa ne cunoastem

  4. Iulian Comanescu Reply

    Writeman: mai “analitic” vorbind problema e că sute de oameni din România şi de aiurea fac o treabă care se rezumă doar la umplerea centimetrilor pătraţi de hârtie, aceiaşi în fiecare zi (în linii mari). Pe net, ai posibilitatea de a scrie cât trebuie. Dacă trece o zi fără să faci nimic, îţi scade traficul, dar rămâi cu satisfacţia de a nu-ţi băga cititorii în ceaţa informaţională.

    Trainspot: nu e o problemă doar de cotidiene şi nu e o problemă doar de România.

    Monica: perfect adevărat, cu corolarul – “ca să înţelegi că eşti prost, trebuie totuşi să-ţi meargă mintea”. Mulţumesc de invitaţie, chiar aş fi curios să te cunosc.

  5. ruxandra Reply

    delicios. am citit zambind a ras toata expunerea. la final, asa cum era si normal, a ramas numa’ gustul amar provenit de la faptul ca ai dreptate.
    QED in comentarii 🙂

  6. Monica Cismaru Reply

    Si daca tot ne batem in pilde, poftim:
    ”Un prost nu vede acelasi copac cu cel zarit de un intelept” – citat imprumutat de pe intelepciune.ro, siteul din care iti alegi replici istete

  7. Iulian Comanescu Reply

    Ruxandra: şi-atunci, ce facem, toarăşi? D-aia am scris ce-am scris. Fiindcă lucrurile se prezintă pe alocuri de-a dreptul îngrijorător. Şi, cum spuneam, nu EVZ şi Monica Cismaru sunt problema mea 🙂

    Monica: scuze, eu am ceva treabă, aşa că te las să meditezi singură la prostie, presupunând că ai isprăvit cu articolul pentru mâine.

  8. Alex Petras Reply

    fain articol dar sincer puteai sa iei aproape orice personaj din media si sa-l treci prin textul tau …. ai fi obsrvat ca toti sunt o apa si un pamant.

    solutii la toata treaba asta exista? sau ne multumim cu observarea animalelor din media romaneasca?

    @Monica puteai sa scri macar 2 randuri originale … nu sa bagi un proverb si gata! apropo – sa nu-mi raspunzi si mie cu un proverb ca mor! 🙂

  9. Monica Cismaru Reply

    Cineva s-a enervat… Ok, o lasam asa, ne vedem cand ne vedem.
    Nu-ti face griji pentru deadline-ul meu, sunt alte persoane mai competente decat tine s-o faca.
    Numai bine!

  10. Iulian Comanescu Reply

    Alex: există şi oameni care-şi fac treaba în presă, să ştii. Totuşi, între cel mai nenorocit blogger care proferează şapte mizerii pe zi şi legumele de birou din redacţii, care se sforţează în cazul bun să scrie o dată pe zi astfel de chestii, publicul tranşează în favoarea celui dintâi.

  11. Monica Cismaru Reply

    Alex, nu-ti raspund cu un proverb, iti dau un sfat de la mine: invata sa scrii!

    Iulian, avem aproximativ aceiasi sefi, care ne-au permis amandurora sa scriem la EVZ. daca ei considera ca am ceva de spus, alte opinii ”pertinente” nu-si au rostul. nu mi-a fost niciodata rusine cu ceea ce am scris pentru ziar si in nici un caz o opinie rautacioasa si gratuita n-o sa-mi provoace vreun fior de remuscare. urmareste cu sufletul la gura, te rog, ceea ce voi scrie in continuare, pentru ca am ceva de spus. chiar in EVZ, ziarul la care suntem amandoi angajati si luam banii pe 27 ale lunii, nu pe 26, asa cum ai zis.

  12. Iulian Comanescu Reply

    Monica: şefii noştri sunt diferiţi, eu sunt angajat la Comanescu-firma. La “Evenimentul zilei” am o colaborare pe o sumă simbolică şi sunt de capul meu sâmbăta. Aş dori chiar câte-o discuţie cu redacţia ca să mai reiasă unele subiecte, dar e clar că “şefii” ăia au destule bătăi de cap cu subalternii lor şi mă consideră băiat mare. În sensul ăsta mă bucur. Cât despre data de 27 sau 26, pe vremea mea era 26, acum nu se mai pune problema în ce mă priveşte. Emit din când în când facturi, care se plătesc când se plătesc facturile.

    Rugămintea mea e să ieşi din bucla asta 1:1 fiindcă discuţia asta nu are nicio relevanţă pentru oamenii care mai intră aici, iar eu, cum ziceam, am treabă, un “şef” de la voi aşteaptă o hârtie cu o ştampilă de la mine.

  13. Monica Cismaru Reply

    Aha, inteleg, arunci cu piatra si nu te astepti sa apara cerculete in apa??? Esti un baiat mare care nu stie incotro s-o ia: blog sau print, print sau blog? Mai bine ambele si prost. ”Imi trag si-o firma, sunt patron, sunt de toate si nimic, de fapt”. Spor la analizat media mai departe!

  14. Ana-Maria Reply

    Iulian Comanescu a descoperit (banuiesc ca din greseala) un “diamant”. Monica este un ziarist de mare exceptie care pana acum, pe nedrept, n-a avut parte de lumina reflectoarelor. Va recomand din operele domnisoarei pentru evz articolul “Raluca Zenga vorbeste fluent cinci limbi straine”- http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/842530/Raluca-Zenga-vorbeste-fluent-cinci-limbi-straine/
    L-am savurat cu nesat si mi-a placut mai ales “figura” aia cu trei puncte si cu litera mare dupa, repetata la nesfarsit, ca intr-o poezie scrisa de o fata de la Liceul Industrial nr. 2 din Tulcea.

  15. LOL Reply

    Asa-ti trebuie, Comanescule, daca te iei de toate pitzipoancele! Am mai vazut eu mahalagioaice in presa, dar ca fatuca asta Monica Cismaru ceva mai rar! :))

  16. Monica Cismaru Reply

    Nu am ce sa mai poluez, e gata contaminat de un autor stralucit. A fost bine, dom’ Comanescu?
    Ana-Maria, nu esti decat un simplu trepadus!

  17. Constantini Reply

    Bravo, Monica! 🙂 Pareai victima sigura. Nici el nu se astepta, daca iti flutura factura, stampila si relatia lui cu sefii :)). Meriti o cafea! Si cand vine sa te cunoasca, arata-ni-l si noua. Pana atunci gandeste-te cu ce i-ai gresit tu lui. Ca i-ai facut tu ceva :))

  18. bradutz Reply

    Nu stiu de ce, dar am impresia ca atunci cand mama ei o invata sa manance cu furculita, iar invatatoarea ii corecta bastonasele, Monica Cismaru le zicea sa-si vada de treaba lor, ca sunt proaste. Ce ar trebui sa inteleaga (intre multe altele) autoarea articolului cu pricina e ca nu e vina ei daca asa a invatat sa faca presa. Dar e vina ei daca nu e in stare sa inteleaga atunci cand cineva ii arata unde greseste. E cumva normal sa se oftice ca exemplul (care ilustreaza ce superficial se face presa la noi) s-a potrivit sa fie un articol de-al ei. Dar ar trebui sa inteleaga (desi asta nu se va intampla) ca ceea ce a facut Iulian ar trebui sa se faca in orice redactie de la noi. Daca traim in continuare cu ideea ca noi le stim pe toate, iar treaba se face cu mentalitatea “merge si asa”, presa o sa moara cu zile fara sa realizeze nici in al 12-lea ceas ca de fapt isi da singura cu ciocanul in cap. Iar Monica Cismaru o sa se oftice si mai departe ca se ia lumea “gratuit” de ea, fara sa inteleaga ce ar trebui sa faca pentru a produce jurnalism adevarat.

  19. Monica Cismaru Reply

    Scoateti sabiile si topoarele, sunt terminatoarea presei romanesti, parjoliti totul in cale si otraviti fantanile! Nu am de gand sa cedez in fata unor afirmatii subiective, doar pt ca asa au zis Comanescu si Bradut Ulmanu. daca va incalzeste ideea ca eu port stindardul presei in decadere, atunci, enjoy it!
    dar va inselati. as vrea sa inchei discutia de-aici si sa ne mutam in alta parte, pt ca are si iulian comanescu dreptate intr-o anumita privinta. blogul lui nu-i loc de varsat frustrarile altora, doar ale domniei sale. ma gasiti pe monica_cismaru2003@yahoo.com

  20. Iulian Comanescu Reply

    Constantini: n-am fluturat nimic până când domnişoara în cauză nu s-a pretins “colegă” cu mine, i-am explicat cu ce mă ocup, deşi putea afla din nenumărate locuri de pe internet. N-am nimic cu ea, n-o cunosc, sunt foarte supărat că unele lucruri se duc dracului nu fiindcă sunt de hârtie, ci fiindcă ea şi alţii ca ea înţeleg să-şi facă meseria aşa, ba chiar consideră o răutate ca cineva să îi tragă de mânecă.

    Brădutz: mulţumesc de susţinere, poate că cineva o să priceapă, în fine, ceva, acum, că avem şi sprijin “instituţional” din zona universitară. Dacă nu cumva concluzia e că eşti un ratat care s-a ascuns de competitivul climat din jurnalismul offline românesc taman prin America, pe unde te afli, fiindcă aici n-aveai şanse 🙂

  21. Monica Cismaru Reply

    Nu m-am pretins colega, ci doar am spus ca avem aceiasi sefi, luam bani de la acelasi trust. asa ca indignarea n-are niciun rost, din nou vorbe gratuite. nu m-as considera niciodata colega cu tine, nu meriti!

  22. Marian S. Reply

    Ca om din afara presei (cum ma aflu eu, pe persoana fizica) nu pot decit sa ma distrez citind acest articol. Dar “amintirile ma chinuiesc, amintirile ma napadesc“ si imi aduc aminte ca din acelasi ziar aflam odata cum gainile nasteau pui vii, unii chiar cu trei picioare. Si ma gindesc ca o fi ramas vreun microb de atunci, cine stie…

  23. Marian S. Reply

    Ca om din afara presei (cum mă aflu eu, pe persoană fizică) nu pot decît să mă distrez citind acest articol. Dar “amintirile mă chinuiesc, amintirile mă năpădesc“ şi îmi aduc aminte că din acelaşi ziar aflam odată cum găinile năşteau pui vii, unii chiar cu trei picioare. Şi mă gîndesc că o fi rămas vreun microb de atunci, cine ştie…

    Cu diacritice e mai bine.

  24. Gheo Reply

    Practic articolul ala e o umplutura, nu trebuie sa ne ascundem dupa deget.
    Eu nu mai citesc presa de mult…(in afara de bloguri si Catavencu+Dilema+Esquire+Republik +The Economist + The Independent ..care-s mai originale)

    @MONICA
    Uite un exemplu de articol bine documentat, agresiv si tupeist despre John Paul II, la 6 zile de la moartea lui:

    http://www.johannhari.com/archive/article.php?id=596

    Spune-mi te rog cam pe cand vezi tu in Romania asa un articol in presa scrisa despre raposatul Teoctist sau whatever? Iti spun eu – not in 20 years!
    Cine o sa aiba curaj?
    Atentie, articolul respectiv a aparut in The Independent, nu in The SUN!
    Deci nu e articol de “scandal”…

  25. Daniel Reply

    Pe mine ma framanta un gand, ce e important si ce nu e important in presa, indiferent ca e print sau online. Personal nu citesc deloc stirile mondene, sotia nu citeste stirile sportive, pe soacra-mea nu o intereseaza politica, maica-mea e pasionata de rebusuri si cuvinte incrucisate iar taica-meu de istorie. Ar trebui oare ca toti sa avem aceleasi gusturi? Nu.

  26. Ruxandra Reply

    iulian, tovarasi, nu stiu ce facem, zau, dar cursul discutiei ma face, pe mine, una, sa fiu si mai dezamagita de calitatea presei de calitate.
    poate ca ar trebui sa ma reprofilez, sa citesc, adica, tomuri de carti de colorat. macar acolo sunt adevaruri utile, universal valabile: lupul e rau, printul e bun. iar faptul ca exista balauri – culmea – nu e “breaking news!!!”

    pe de alta parte, acuma, ca am in fata sufertasul cu masa de pranz adusa de la capitalistii de la ING, ma gandesc cu voiosie ca suntem, noi, astia, criticii, niste verze. monica a incercat o subtilitate: cioran si presa pe culmile disperarii. noi n’am inteles nimic. eu imi cer scuze 🙂

  27. Iulian Comanescu Reply

    Mă, eu ce să mai zic? Am cam punctat ce-aveam de spus mai la deal. Cred că oricum am vorbit prea mult aici. Dar e o chestie care mă roade. Pe undeva ne-am lăsat tinereţea prin nişte birouri încălzite cu reşoul, la maşini de scris, şi acum se întâmplă asta…

  28. Mircea Popescu Reply

    Subscriu la idea lui witeman.

    Pe linia ta de argumentatie, de ce sa nu afirmi ca “specia umana va disparea”, fix pentru aceleasi motive, adica, sunt oameni prosti, si ei e multi.

  29. Iulian Comanescu Reply

    Mircea: articolul respectiv e un simptom. Partea proastă e că presa clasică simte şi presiunea costurilor, la modul pervers, fix pentru hârtia egală ca nr. de tone pe care o consumă în fiecare zi, fiindcă asta-i tehnologia lui Gutenberg, hârtie pe care trebuie să o acoperi cu nişte cerneală tipografică. Pe internet n-ai costuri la fel de mari pentru publishing (hârtia e doar o parte, importantă altminteri) şi te poţi mişca mai în voie, inclusiv ca periodicitate şi lungime.

    Titlul e o hiperbolă pentru momentul de impas în care se află printul. Departe de mine ideea că hârtia va dispărea de tot ca suport pentru ceva periodic. Însă la noi, în presa scrisă, e o evidentă problemă de resurse umane, dată de euforia investiţională a mogulilor. Cu chestia asta pot să mă laud că am mirosit-o din 2006:

    http://www.hotnews.ro/articol_51550-Dragi-colegi-acum-e-momentul-scrisoare-deschisa.htm

  30. Gheo Reply

    @ANA MARIA

    Ai mare dreptate, si articolul ala e cretin de tot.
    La cate limbi stie probabil Raluca e agent CIA, altfel nu vad rostul.
    Oricum Raluca Zenga e mai tare ca Patapievici si ca Plesu.

Post your thoughts