EXCLUSIV!!! Am aflat secretul SENZAȚIONAL! (De ce o să moară presa scrisă)

De ani de zile, mă uit prin cifre, pe pagini I din România și de-afară, la formate TV, chestii new media și mă rog, ce-mi mai traversează curiozitatea mă-laud-că-încă-mai-mare-ca-a-altora ca să văd încotro se îndreaptă media și să caut explicații pentru asta. Jalea în care se află presa scrisă de la o vreme nu mă lasă indiferent, ba dimpotrivă, și mi-am bătut capul ca să aflu de ce se duce pe copcă. A fost foarte greu, dar astă seară, rss-ul mi-a adus motivul, cristalin, distinct – și pe de altă parte banal ca o tuse în sezon de gripă. E vorba de asta.

Ce-are Cristina Cioran cu moartea presei scrise? Aduce ea la TV atâția telespectatori încât aceștia uită să mai foșnească gazetele? Nu prea, e o fată frumoasă care n-a prins trenul cel mai rapid spre celebritate și s-a suit din mers într-un vagon al mărfarului numit Antena 2, adică – o emisiune pe nume “Am ceva de spus”. Ce are de spus, cu ce se mănâncă, de unde vine, unde se duce Cristina Cioran? Cu toate aceste întrebări ar fi trebuit să se ocupe reporterița Monica Cismaru, cea care a ales subiectul cu pricina, pe Cristina Cioran. Din nou, clic, ca să vedem ce se-ntâmplă-n propoziție. Păi, Cristina Cioran “știe să iasă din impasuri”. Cine zice asta? Cristina Cioran, Monica notează conștiincioasă. Sau dă copy-paste din mail. Dacă o lăuda altcineva, poate că avea vreo importanță. Dar așa? Orice om care apare pe post crede despre el că “are ac de cojocul invitaților dificili”. Dacă ar crede contrariul, că poate fi halit de aceștia cu tot cu fulgi, evident că nu s-ar expune.

Bun. Cerul e albastru, Pământul e rotund, Vadim e urât, Cristina Cioran se crede în stare să intre pe post, drept pentru care se și află pe post, care e unul mic, cu ratinguri în consecință. Mai departe. Care-s dificultățile pe care i le provoacă invitații dificili iscusitei Cristina? Unde-i “acul” și unde, “cojocul”? Aruncă invitații cu chestii în prezentatoare, îi zic de rău de Voiculescu, ling chelia lui Băsescu? Nu tocmai. Povestește, din nou, tot Cristina Cioran: “Sunt ori speriați, ori în gardă, ori prea defensivi sau lipsiți de chef, persoane care răspund monosilabic și te pot determina să pui zece întrebări ca să găsești răspunsul la prima întrebare.”

Aha. Cea mai mare spaimă a Cristinei Cioran e invitatul-legumă, cârpa audiovizuală, petarda cu liniște, proasta monosilabică, idiotul zâmbăreț, dar taciturn. Palpitant. Cristina cască-n studio cu casca-n creier la invitați catatonici. Ce face ea ca să iasă din impasul imanenței insignifiante? Atenție, amigos, că Monica-jurnalista ne vinde toată treaba drept “truc”, ca să-l aplicăm și noi când om avea talk-show-urile noastre. Încărcătură de utilitate, 3, 2, 1 și: Cristina Cioran “face tot ce poate” ca invitații “să se relaxeze”.

Mda. Nu chiar tot. Dar, după ce face, Cristina Cioran se duce și se culcă. Târziu. De aia-i place emisiunea ei. Când era la matinal se trezea de dimineață. Monica, nu te opri, scrie-nainte! Cristina Cioran doarme, ca toți oamenii. Nu știu dacă și în momentul când a zis ce-a zis în articolul ăla. Dar, oricum, la matinal e greu. Cristina a făcut așa ceva, cu Capatos, nu mai face. Acum, dimineața, când se trezește, nu se uită la ea însăși, fiindcă nu mai e pe post. Se uită la Răzvan și Dani, pe Antena 1. Păi cum dracu’ era să se uite pe postul concurenței? Răzvan și Dani “o trezesc la viață”, Mihaelo, ia mâna de pe harponu’ ăla din debara! Fiindcă, după ce se trezește, Cristina mai face ce mai face prin casă și după aia se duce la emisiune. “Am ceva de spus”. După ce spune, își bagă în și scoate din impas invitații iese cu prietenii sau stă cu Roberto, iubitul ei. O altă știre bombă – Cristina e altfel decât noi, care ieșim numai cu dușmanii și facem sex numai cu bibilici și filtre de cafea.

În exclusivitate pentru cititorii blogului, am și eu ceva de spus, o dezvăluire: după aia Cristina Cioran se duce și se culcă. După care se trezește. După care…

Să recapitulăm. O singură sursă – Cristina. Names are news, spun americanii, dar al Cristinei nu e de primă mărime. Orice om are ceva interesant, dar reporterița n-a găsit nimic la miss Cioran. Habar n-am cine-i Monica Cismaru, dar știu exact cu ce se ocupă: are de umplut câteva zeci de centimetri pătrați de ziar cu un titlu, un chapeau și un subiect. I-a dat probabil un mail Cristinei cu trei întrebări adormite. Cristina a răspuns. A muncit câteva minute la răspunsuri, acestea s-au întors la Monica, Monica a scris juma’ de oră la articol (presupunând că e mai nouă și împiedicată la mâzgălit), după care a deschis messengerul.

Monica-autoarea e unul din cei 100-120 de oameni care lucrează în marea redacție a unui cotidian important. Ei, oamenii, trebuie să umple cele 20 de pagini ale ziarului, în fiecare zi, cu vreo sută de texte. Hârtia costă-al dracu’. Cei mai mulți scriu lucruri ca acela pe care tocmai l-ați citit. Pe internet sunt 20 de mii de cretini care scriu 20 de mii de cretinătăți pe zi, nu e cu hârtie. Dar, implacabil, ca și zilele și nopțile care se succed în viața Cristinei Cioran, leafa Monicăi va intra, pe 26, pe card.

P.S.: Asta se întâmplă în ziarul în care scriu în fiecare sâmbătă, unde am simțit de câteva ori că fac jurnalism adevărat acum câțiva ani, când eram angajat cu contract de muncă și unde mai am câțiva prieteni. Pare ciudat că mi s-a pus pata tocmai fosta “Bulină”, dar îi rog pe prietenii mei de-acolo s-o ia ca pe un semn de stimă. Le asigur și pe Monica, și pe Cristina că n-am absolut nimic cu ele, cred că pe Cristina am cunoscut-o într-o seară, la o bere, dar nu mai țin minte cu precizie. Îi rog mult pe șefii Monicăi să nu deducă, din ceea ce am scris, că ea ar fi un jurnalist mai prost ca alții. Nu e. Tocmai asta-i problema.

33 thoughts on “EXCLUSIV!!! Am aflat secretul SENZAȚIONAL! (De ce o să moară presa scrisă)”

  1. si la cotidienele mari inca poti sa zici ca-i acceptabila situatia. stai sa vezi la publicatiile mai mici cat e de trist.
    problema maxima e ca la noi, piata muncii este foarte slaba. nu cred ca exista prea multi patroni, sefi etc. care atunci cand au de ales intre oameni bine pregatiti si oameni slab pregatiti sa-i aleaga pe cei din categoria a2a. (ma rog, vorbesc de cei pentru care publicatia este un business in sine, nu altceva).

  2. Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia

    Cu stima,

    Monica Cismaru
    Va astept la redactia EVZsa ne cunoastem

  3. Writeman: mai “analitic” vorbind problema e că sute de oameni din România și de aiurea fac o treabă care se rezumă doar la umplerea centimetrilor pătrați de hârtie, aceiași în fiecare zi (în linii mari). Pe net, ai posibilitatea de a scrie cât trebuie. Dacă trece o zi fără să faci nimic, îți scade traficul, dar rămâi cu satisfacția de a nu-ți băga cititorii în ceața informațională.

    Trainspot: nu e o problemă doar de cotidiene și nu e o problemă doar de România.

    Monica: perfect adevărat, cu corolarul – “ca să înțelegi că ești prost, trebuie totuși să-ți meargă mintea”. Mulțumesc de invitație, chiar aș fi curios să te cunosc.

  4. delicios. am citit zambind a ras toata expunerea. la final, asa cum era si normal, a ramas numa’ gustul amar provenit de la faptul ca ai dreptate.
    QED in comentarii 🙂

  5. Si daca tot ne batem in pilde, poftim:
    ”Un prost nu vede acelasi copac cu cel zarit de un intelept” – citat imprumutat de pe intelepciune.ro, siteul din care iti alegi replici istete

  6. Ruxandra: și-atunci, ce facem, toarăși? D-aia am scris ce-am scris. Fiindcă lucrurile se prezintă pe alocuri de-a dreptul îngrijorător. Și, cum spuneam, nu EVZ și Monica Cismaru sunt problema mea 🙂

    Monica: scuze, eu am ceva treabă, așa că te las să meditezi singură la prostie, presupunând că ai isprăvit cu articolul pentru mâine.

  7. fain articol dar sincer puteai sa iei aproape orice personaj din media si sa-l treci prin textul tau …. ai fi obsrvat ca toti sunt o apa si un pamant.

    solutii la toata treaba asta exista? sau ne multumim cu observarea animalelor din media romaneasca?

    @Monica puteai sa scri macar 2 randuri originale … nu sa bagi un proverb si gata! apropo – sa nu-mi raspunzi si mie cu un proverb ca mor! 🙂

  8. Cineva s-a enervat… Ok, o lasam asa, ne vedem cand ne vedem.
    Nu-ti face griji pentru deadline-ul meu, sunt alte persoane mai competente decat tine s-o faca.
    Numai bine!

  9. Alex: există și oameni care-și fac treaba în presă, să știi. Totuși, între cel mai nenorocit blogger care proferează șapte mizerii pe zi și legumele de birou din redacții, care se sforțează în cazul bun să scrie o dată pe zi astfel de chestii, publicul tranșează în favoarea celui dintâi.

  10. Alex, nu-ti raspund cu un proverb, iti dau un sfat de la mine: invata sa scrii!

    Iulian, avem aproximativ aceiasi sefi, care ne-au permis amandurora sa scriem la EVZ. daca ei considera ca am ceva de spus, alte opinii ”pertinente” nu-si au rostul. nu mi-a fost niciodata rusine cu ceea ce am scris pentru ziar si in nici un caz o opinie rautacioasa si gratuita n-o sa-mi provoace vreun fior de remuscare. urmareste cu sufletul la gura, te rog, ceea ce voi scrie in continuare, pentru ca am ceva de spus. chiar in EVZ, ziarul la care suntem amandoi angajati si luam banii pe 27 ale lunii, nu pe 26, asa cum ai zis.

  11. Monica: șefii noștri sunt diferiți, eu sunt angajat la Comanescu-firma. La “Evenimentul zilei” am o colaborare pe o sumă simbolică și sunt de capul meu sâmbăta. Aș dori chiar câte-o discuție cu redacția ca să mai reiasă unele subiecte, dar e clar că “șefii” ăia au destule bătăi de cap cu subalternii lor și mă consideră băiat mare. În sensul ăsta mă bucur. Cât despre data de 27 sau 26, pe vremea mea era 26, acum nu se mai pune problema în ce mă privește. Emit din când în când facturi, care se plătesc când se plătesc facturile.

    Rugămintea mea e să ieși din bucla asta 1:1 fiindcă discuția asta nu are nicio relevanță pentru oamenii care mai intră aici, iar eu, cum ziceam, am treabă, un “șef” de la voi așteaptă o hârtie cu o ștampilă de la mine.

  12. Aha, inteleg, arunci cu piatra si nu te astepti sa apara cerculete in apa??? Esti un baiat mare care nu stie incotro s-o ia: blog sau print, print sau blog? Mai bine ambele si prost. ”Imi trag si-o firma, sunt patron, sunt de toate si nimic, de fapt”. Spor la analizat media mai departe!

  13. Iulian Comanescu a descoperit (banuiesc ca din greseala) un “diamant”. Monica este un ziarist de mare exceptie care pana acum, pe nedrept, n-a avut parte de lumina reflectoarelor. Va recomand din operele domnisoarei pentru evz articolul “Raluca Zenga vorbeste fluent cinci limbi straine”- http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/842530/Raluca-Zenga-vorbeste-fluent-cinci-limbi-straine/
    L-am savurat cu nesat si mi-a placut mai ales “figura” aia cu trei puncte si cu litera mare dupa, repetata la nesfarsit, ca intr-o poezie scrisa de o fata de la Liceul Industrial nr. 2 din Tulcea.

  14. Asa-ti trebuie, Comanescule, daca te iei de toate pitzipoancele! Am mai vazut eu mahalagioaice in presa, dar ca fatuca asta Monica Cismaru ceva mai rar! :))

  15. Nu am ce sa mai poluez, e gata contaminat de un autor stralucit. A fost bine, dom’ Comanescu?
    Ana-Maria, nu esti decat un simplu trepadus!

  16. Bravo, Monica! 🙂 Pareai victima sigura. Nici el nu se astepta, daca iti flutura factura, stampila si relatia lui cu sefii :)). Meriti o cafea! Si cand vine sa te cunoasca, arata-ni-l si noua. Pana atunci gandeste-te cu ce i-ai gresit tu lui. Ca i-ai facut tu ceva :))

  17. Nu stiu de ce, dar am impresia ca atunci cand mama ei o invata sa manance cu furculita, iar invatatoarea ii corecta bastonasele, Monica Cismaru le zicea sa-si vada de treaba lor, ca sunt proaste. Ce ar trebui sa inteleaga (intre multe altele) autoarea articolului cu pricina e ca nu e vina ei daca asa a invatat sa faca presa. Dar e vina ei daca nu e in stare sa inteleaga atunci cand cineva ii arata unde greseste. E cumva normal sa se oftice ca exemplul (care ilustreaza ce superficial se face presa la noi) s-a potrivit sa fie un articol de-al ei. Dar ar trebui sa inteleaga (desi asta nu se va intampla) ca ceea ce a facut Iulian ar trebui sa se faca in orice redactie de la noi. Daca traim in continuare cu ideea ca noi le stim pe toate, iar treaba se face cu mentalitatea “merge si asa”, presa o sa moara cu zile fara sa realizeze nici in al 12-lea ceas ca de fapt isi da singura cu ciocanul in cap. Iar Monica Cismaru o sa se oftice si mai departe ca se ia lumea “gratuit” de ea, fara sa inteleaga ce ar trebui sa faca pentru a produce jurnalism adevarat.

  18. Scoateti sabiile si topoarele, sunt terminatoarea presei romanesti, parjoliti totul in cale si otraviti fantanile! Nu am de gand sa cedez in fata unor afirmatii subiective, doar pt ca asa au zis Comanescu si Bradut Ulmanu. daca va incalzeste ideea ca eu port stindardul presei in decadere, atunci, enjoy it!
    dar va inselati. as vrea sa inchei discutia de-aici si sa ne mutam in alta parte, pt ca are si iulian comanescu dreptate intr-o anumita privinta. blogul lui nu-i loc de varsat frustrarile altora, doar ale domniei sale. ma gasiti pe monica_cismaru2003@yahoo.com

  19. Constantini: n-am fluturat nimic până când domnișoara în cauză nu s-a pretins “colegă” cu mine, i-am explicat cu ce mă ocup, deși putea afla din nenumărate locuri de pe internet. N-am nimic cu ea, n-o cunosc, sunt foarte supărat că unele lucruri se duc dracului nu fiindcă sunt de hârtie, ci fiindcă ea și alții ca ea înțeleg să-și facă meseria așa, ba chiar consideră o răutate ca cineva să îi tragă de mânecă.

    Brădutz: mulțumesc de susținere, poate că cineva o să priceapă, în fine, ceva, acum, că avem și sprijin “instituțional” din zona universitară. Dacă nu cumva concluzia e că ești un ratat care s-a ascuns de competitivul climat din jurnalismul offline românesc taman prin America, pe unde te afli, fiindcă aici n-aveai șanse 🙂

  20. Nu m-am pretins colega, ci doar am spus ca avem aceiasi sefi, luam bani de la acelasi trust. asa ca indignarea n-are niciun rost, din nou vorbe gratuite. nu m-as considera niciodata colega cu tine, nu meriti!

  21. Ca om din afara presei (cum ma aflu eu, pe persoana fizica) nu pot decit sa ma distrez citind acest articol. Dar “amintirile ma chinuiesc, amintirile ma napadesc“ si imi aduc aminte ca din acelasi ziar aflam odata cum gainile nasteau pui vii, unii chiar cu trei picioare. Si ma gindesc ca o fi ramas vreun microb de atunci, cine stie…

  22. Ca om din afara presei (cum mă aflu eu, pe persoană fizică) nu pot decît să mă distrez citind acest articol. Dar “amintirile mă chinuiesc, amintirile mă năpădesc“ și îmi aduc aminte că din același ziar aflam odată cum găinile nășteau pui vii, unii chiar cu trei picioare. Și mă gîndesc că o fi rămas vreun microb de atunci, cine știe…

    Cu diacritice e mai bine.

  23. Practic articolul ala e o umplutura, nu trebuie sa ne ascundem dupa deget.
    Eu nu mai citesc presa de mult…(in afara de bloguri si Catavencu+Dilema+Esquire+Republik +The Economist + The Independent ..care-s mai originale)

    @MONICA
    Uite un exemplu de articol bine documentat, agresiv si tupeist despre John Paul II, la 6 zile de la moartea lui:

    http://www.johannhari.com/archive/article.php?id=596

    Spune-mi te rog cam pe cand vezi tu in Romania asa un articol in presa scrisa despre raposatul Teoctist sau whatever? Iti spun eu – not in 20 years!
    Cine o sa aiba curaj?
    Atentie, articolul respectiv a aparut in The Independent, nu in The SUN!
    Deci nu e articol de “scandal”…

  24. Pe mine ma framanta un gand, ce e important si ce nu e important in presa, indiferent ca e print sau online. Personal nu citesc deloc stirile mondene, sotia nu citeste stirile sportive, pe soacra-mea nu o intereseaza politica, maica-mea e pasionata de rebusuri si cuvinte incrucisate iar taica-meu de istorie. Ar trebui oare ca toti sa avem aceleasi gusturi? Nu.

  25. iulian, tovarasi, nu stiu ce facem, zau, dar cursul discutiei ma face, pe mine, una, sa fiu si mai dezamagita de calitatea presei de calitate.
    poate ca ar trebui sa ma reprofilez, sa citesc, adica, tomuri de carti de colorat. macar acolo sunt adevaruri utile, universal valabile: lupul e rau, printul e bun. iar faptul ca exista balauri – culmea – nu e “breaking news!!!”

    pe de alta parte, acuma, ca am in fata sufertasul cu masa de pranz adusa de la capitalistii de la ING, ma gandesc cu voiosie ca suntem, noi, astia, criticii, niste verze. monica a incercat o subtilitate: cioran si presa pe culmile disperarii. noi n’am inteles nimic. eu imi cer scuze 🙂

  26. Mă, eu ce să mai zic? Am cam punctat ce-aveam de spus mai la deal. Cred că oricum am vorbit prea mult aici. Dar e o chestie care mă roade. Pe undeva ne-am lăsat tinerețea prin niște birouri încălzite cu reșoul, la mașini de scris, și acum se întâmplă asta…

  27. Subscriu la idea lui witeman.

    Pe linia ta de argumentatie, de ce sa nu afirmi ca “specia umana va disparea”, fix pentru aceleasi motive, adica, sunt oameni prosti, si ei e multi.

  28. Mircea: articolul respectiv e un simptom. Partea proastă e că presa clasică simte și presiunea costurilor, la modul pervers, fix pentru hârtia egală ca nr. de tone pe care o consumă în fiecare zi, fiindcă asta-i tehnologia lui Gutenberg, hârtie pe care trebuie să o acoperi cu niște cerneală tipografică. Pe internet n-ai costuri la fel de mari pentru publishing (hârtia e doar o parte, importantă altminteri) și te poți mișca mai în voie, inclusiv ca periodicitate și lungime.

    Titlul e o hiperbolă pentru momentul de impas în care se află printul. Departe de mine ideea că hârtia va dispărea de tot ca suport pentru ceva periodic. Însă la noi, în presa scrisă, e o evidentă problemă de resurse umane, dată de euforia investițională a mogulilor. Cu chestia asta pot să mă laud că am mirosit-o din 2006:

    http://www.hotnews.ro/articol_51550-Dragi-colegi-acum-e-momentul-scrisoare-deschisa.htm

  29. @ANA MARIA

    Ai mare dreptate, si articolul ala e cretin de tot.
    La cate limbi stie probabil Raluca e agent CIA, altfel nu vad rostul.
    Oricum Raluca Zenga e mai tare ca Patapievici si ca Plesu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *