E ceva ce nu poți face cu un Nikon D4? Habar n-am ce

Nikon D4. Ce caută el la mine pe blog? Amicii știu că fotografia mă interesează din ce în ce mai tare, ca alternativă la datul în taste, nu de alta, dar am făcut o socoteală și scriu, cred, peste 150.000 de semne pe lună, cu totul. Ca să nu se facă 160.000, o să zic doar că am contactat F64 pentru rubrica de hardware din The Industry, unde o să citiți în numărul următor despre DSLR-uri recente, și am primit capul de serie de la Nikon în teste.

Dat fiind că Nikon marchetează aparatul drept “built for speed”, mi-ar fi plăcut să-l văd cum se mișcă dacă pui pe el un 70-200 bun. Nu sunt însă fotograf de sport și nici de natură, așa că nu m-a deranjat prea tare că am avut la dispoziție doar un banal – dar bunicel – 50/1.8.

Cu aceste limitări, aparatul e într-adevăr acolo unde te-ai aștepta ca performanțe – sau chiar dincolo. N-am ținut în mână un 1Dx de la Canon, care e principalul concurent, dar ca utilizator de DSLR Canon mai de entry-level am fost surprins de cât de bine se simte în mână un aparat de două ori mai mare și mai greu (cam 1,3 kilograme, față de 0,5 kilograme, versiunile consumer). Autofocusul e foarte rapid  chiar și cu obiectivul nu prea performant pe care l-am avut și, mai ales, se duce unde trebuie, ceea ce e o mare ușurare față de o cameră mai proastă. Dincolo de recognoscibila și interesanta cromatică Nikon și imaginea ireproșabilă, dată de senzorul mare și procesorul de imagine state of the art, spectaculos mi s-a părut modul cum se comportă aparatul la sensibilități mari (până la 12.800 ISO, extins – 204.800). Am pozat pe înserat sau pe noapte și ceea ce am obținut e mai jos, în ordinea crescătoare a sensibilităților ISO:

640 ISO, 1/25

640 ISO, 1/25

800 ISO, 1/13

800 ISO, 1/13

3200 ISO, 1/60

3200 ISO, 1/60

4000 ISO, 1/50

4000 ISO, 1/50

 

6400 ISO, 1/50

6400 ISO, 1/50

12800 ISO, 1/25

12800 ISO, 1/25

25600 ISO, 1/50

25600 ISO, 1/50

Imaginile sunt exact așa cum le-am scos din cameră (cu efort minim se poate obține mult mai mult din ele) și au diafragma 1.8, mai puțin ultima, care e cu 3.5. Flacăra de brichetă de mai sus era, practic, singura sursă de lumină.

Sincer, n-am avut în mână suficiente scule de top ca să pot spune ceva de rău despre D4. Singura mea nedumerire e ce naiba ai putea face cu sensibilitățile de peste 25600 (de fapt, 12800), fiindcă în zona aia nu mai vezi aproape nimic cu ochiul liber și, oricum, autofocusul (cel puțin ăla necăjit, de 50/1.8) se mișcă bezmetic. Interesant e cum aparatul a găsit timpi rezonabili și sensibilități la fel, deși n-am nimerit totdeauna setările cele mai bune pentru situația respectivă. Probabil că ISO-ul se apropie în momentul de față de un prag, la fel ca rezoluția în megapixeli – D4 are numai 16, față de mai puțin performantul D300, care are 36, ceea ce spune ceva.

Specificațiile.

Preț: la F64: 24.899 RON

Preț: la F64: 24.899 RON

 

Post your thoughts