Discovery Campus II

Alte câteva anecdote și ponturi pe care le-am aflat de la mari producători de documentare, la simpozionul Discovery Campus care a avut loc în week-end, la Timișoara.

Cum s-au inventat Supernanny și sub-genul numit parenting Richard Bradley, managing directorul Lion TV, a povestit că totul a pornit de la antecedentele de asistentă medicală ale unei producătoare din compania lui. Aceasta a venit la el cu ideea că nu numai părinții pot abuza de copii, ci și pe dos. Bradley s-a lăsat cu greu convins, după care a mers cu ideea la Channel 4. Oamenii de aici s-au arătat și ei reticenți, iar Bradley a plecat cu îndemnul: “Convingeți-ne!” S-a filmat în jur de o lună pentru un pilot, iar postul TV s-a arătat interesat de rezultat. De aici a reieșit un documentar pe nume “Bad Behaviour”. La difuzarea pe post, acesta a avut 5,5 milioane de telespectatori, o cifră foarte mare pentru Marea Britanie. A doua zi, telefoanele Channel 4 erau înroșite de producători care ofereau idei asemănătoare. Una din oferte a devenit Super Nanny. E ceea ce puteți vedea azi pe Prima TV.

Showreel Lion TV, ca să vă dați seama cu ce se ocupă

Terminologie: Format programs vs. factual entertainment Spuneam în postarea anterioară despre Discovery Campus că ceea ce noi numim documentare se cheamă, în clasificarea internațională, “factual entertainment”. Discovery, ca și alte canale care difuzează astfel de producții, nu face nici un secret din faptul că e vorba de un demers comercial, chiar dacă rezultatele sunt destul de des artistice. Și cu asta ajungem la faptul că factual entertainment se opune, în aceeași clasificare, lui format programs. Care grupează tot ceea ce are loc conform unui desfășurător prestabilit, care nu diferă de la o difuzare la alta. Înțelegem de ce Bradley nu a dorit să ducă mai departe succesul lui Bad Behaviour: nu era specialitatea Lion TV. În orice caz, Bad Behaviour a fost primul program din subgenul numit “parenting” (“creșterea copiilor”, oarecum.

Idei furate Într-o țară în care totul se copiază, cum e România, adaptările și copiile provoacă o adevărată isterie. Totuși, Richard Bradley, cel cu Bad Behaviour, a povestit nonșalant cum a “furat o idee” din SUA. Era vorba despre “24 hours”, o serie care reconstituie, minut cu minut, evenimentele unei zile istorice. Bradley a lansat în UK o serie asemănătoare, numită “The Days That Shook the World”. Am văzut reconstituirea exploziei de la Hiroshima și cred că oricine e capabil să realizeze așa ceva nu trebuie să aibă probleme cu faptul că s-a inspirat dintr-o idee asemănătoare de peste Ocean. Contează, probabil, și comparația dintre copie și original.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *