Discovery Campus II

Alte câteva anecdote şi ponturi pe care le-am aflat de la mari producători de documentare, la simpozionul Discovery Campus care a avut loc în week-end, la Timişoara.

Cum s-au inventat Supernanny şi sub-genul numit parenting Richard Bradley, managing directorul Lion TV, a povestit că totul a pornit de la antecedentele de asistentă medicală ale unei producătoare din compania lui. Aceasta a venit la el cu ideea că nu numai părinţii pot abuza de copii, ci şi pe dos. Bradley s-a lăsat cu greu convins, după care a mers cu ideea la Channel 4. Oamenii de aici s-au arătat şi ei reticenţi, iar Bradley a plecat cu îndemnul: “Convingeţi-ne!” S-a filmat în jur de o lună pentru un pilot, iar postul TV s-a arătat interesat de rezultat. De aici a reieşit un documentar pe nume “Bad Behaviour”. La difuzarea pe post, acesta a avut 5,5 milioane de telespectatori, o cifră foarte mare pentru Marea Britanie. A doua zi, telefoanele Channel 4 erau înroşite de producători care ofereau idei asemănătoare. Una din oferte a devenit Super Nanny. E ceea ce puteţi vedea azi pe Prima TV.

Showreel Lion TV, ca să vă daţi seama cu ce se ocupă

Terminologie: Format programs vs. factual entertainment Spuneam în postarea anterioară despre Discovery Campus că ceea ce noi numim documentare se cheamă, în clasificarea internaţională, “factual entertainment”. Discovery, ca şi alte canale care difuzează astfel de producţii, nu face nici un secret din faptul că e vorba de un demers comercial, chiar dacă rezultatele sunt destul de des artistice. Şi cu asta ajungem la faptul că factual entertainment se opune, în aceeaşi clasificare, lui format programs. Care grupează tot ceea ce are loc conform unui desfăşurător prestabilit, care nu diferă de la o difuzare la alta. Înţelegem de ce Bradley nu a dorit să ducă mai departe succesul lui Bad Behaviour: nu era specialitatea Lion TV. În orice caz, Bad Behaviour a fost primul program din subgenul numit “parenting” (“creşterea copiilor”, oarecum.

Idei furate Într-o ţară în care totul se copiază, cum e România, adaptările şi copiile provoacă o adevărată isterie. Totuşi, Richard Bradley, cel cu Bad Behaviour, a povestit nonşalant cum a “furat o idee” din SUA. Era vorba despre “24 hours”, o serie care reconstituie, minut cu minut, evenimentele unei zile istorice. Bradley a lansat în UK o serie asemănătoare, numită “The Days That Shook the World”. Am văzut reconstituirea exploziei de la Hiroshima şi cred că oricine e capabil să realizeze aşa ceva nu trebuie să aibă probleme cu faptul că s-a inspirat dintr-o idee asemănătoare de peste Ocean. Contează, probabil, şi comparaţia dintre copie şi original.

Post your thoughts