Digitalizarea TV: o miză de miliarde pentru PRO, Antena şi tot restul, subiect neglijat

De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piaţa TV din România.

Aşadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvenţă în care încap patru sau şase (în funcţie de soluţia aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvenţe digitale încap de patru-şase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa şi SUA asta se numeşte “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.

Aşa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informaţie, adică politic. E drept, România va fi mai puţin afectată de tranziţie, fiindcă este, comparativ cu alte ţări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situaţie cu totul diferită faţă de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poţi prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă şi miza enormă de business, despre care vorbeam la început.

Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvenţe naţionale pentru posturile publice şi mai ales private din România, în situaţia în care cu excepţia TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire naţională. PRO TV, Antena şi tot restul sunt conglomerate de frecvenţe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire naţională sau cvasi. Miza e clară. Singura frecvenţă naţională acordată unui proprietar privat este pe spectrul radio, cea a Europei FM; Există două licenţe naţionale private, dar în spectrul radio, acordate Info Pro şi Europa FM; la vremea lansării Europa FM, cândva prin mandatul Constantinescu, ownerii existenţi pe piaţă (Contact, PRO FM) au protestat vocal împotriva acordării acestei frecvenţe unui nou-venit. Pe stil vechi, analog, România avea o a treia frecvenţă naţională (pe lângă cele două, ale televiziunii publice), cu care s-au încercat diferite lucruri, dar nu s-a făcut nimic, fiindcă au venit aderarea la UE şi digitalizarea. La un moment dat, către sfârşitul mandatului Năstase, TVR a încercat să acapareze şi aşa-numitul “Canal 54” în ideea digitalizării, dar problema a fost blocată.

Dacă noi nu ştim, nu înseamnă că nu se întâmplă: vă închipuiţi că primele două multiplexuri se acordă în funcţie de diferite criterii de performanţă, cum ar fi acoperirea unui post TV. Ştiu despre cel puţin un caz în care o televiziune dintr-un orăşel a intrat în tratative cu Kanal D, probabil pentru ca acesta să-şi crească acoperirea. Suma pe care voia să o ceară patronul postului de provincie era de 200 de mii de euro. Putem extrapola, ca să ne închipuim ce se întâmplă în grupuri ca PRO/CME sau Intact/Antena. Cărţile sunt aproape făcute în momentul de faţă, fiindcă mai sunt doar două luni şi ceva până ce vom afla primii câştigători.

Cum spuneam, românii consumă televiziune prin cablu sau DTH, dar asta nu anulează oportunitatea imensă de business pe care o găsim în noile frecvenţe terestre, naţionale, digitale. E un exemplu tipic de aplicare a legii conform căreia ţările cu o infrastructură mai proastă asimilează mai repede tehnologiile noi. Licenţele “prin aer” s-au acordat la începuturile pieţei (jumătatea anilor ’90) restrictiv, doar local, drept pentru care multe din posturile cunoscute în România (Acasă TV, mi se pare, de exemplu) au doar licenţe de emisie pe cablu, iar cele care au “drept de antenă”, ca PRO TV, se recepţionează în proporţie covârşitoare tot prin cablu. Reţeaua de relee terestre a TVR, care prelua emisia de la Bucureşti şi o transforma în acoperire naţională, a rămas “a TVR”, chiar dacă ţine formal de SNR Radiocom. E o valoare de miliarde, iar statul scotea bani buni de la televiziunile private atunci când era nevoie de transmisii live din diferite locaţii, care se plăteau. Odată cu apariţia tehnologiilor prin satelit şi a SNG-urilor (maşinile cu farfurie cu care se plimbă Realitatea sau Antenele prin oraş), releele şi-au pierdut importanţa. În momentul de faţă, se testează transmisia prin internet/fibră optică, un fel de “pas următor”, pentru care aplaudam prietenii din Republica Moldova.

E destul de clar ce trebuie să aflăm:
– cine sunt doritorii de frecvenţe
– care sunt criteriile de acordare a multiplexurilor
– care e investiţia unui owner privat pentru ca acesta să poată să emită în sistem digital
– cum s-au concurat ownerii privaţi pe frecvenţele respective.

Forma pieţei TV va fi dată în ultimă instanţă de o soluţie ieftină şi calitativ superioară pentru telespectator: pe lângă investiţiile radiodifuzorilor, şi doritorii de televiziune digitală trebuie să aibă televizoare şi antene capabile de a recepţiona această emisie. Primele simptome ale viitorului se văd în emisia HD a PRO TV (acest post deţine o frecvenţă deja) şi testele TVR.

M-am ocupat de toată problema prin 2006, când am fost raportor pentru un studiu privind digitalizarea, pentru o întrunire din Albania. La vremea respectivă, faţă de alte ţări, situaţia României era ilar-înapoiată, mai ales din motive politice. TVR-ul lui Nicolau încerca să acapareze acel Canal 54, rezervat înaintea digitalizării unei televiziuni private dar niciodată acordat, printr-o licenţă tehnică emisă de o autoritate guvernamentală, deşi ar fi avut nevoie de girul CNA. E clar că lucrurile se precipită dat fiind termenul-limită pentru digitalizare, 1 ianuarie 2012, şi pe lângă cele două multiplexuri acordate până la 31 decembrie curent, pe masă se mai află alte patru, care vor fi alocate până la 1 iulie 2010. E un subiect care cere un research serios şi pe care n-am putut decât să-l schiţez aici.

  1. Adrian B Reply

    Corectie: Avem doua retele nationale private radio : Europa FM si InfoPro, in plus fata de cele doua de stat (Romania Actualitati si Cultural); niciuna din aceste retele nu poate fi descrisa ca o “frecvenţă naţională” pentru ca de fapt licenta se compune dintr-un pachet de emitatoare cu frecventele si puterile decise de conventia de la Geneva, pachet astfel compus incat sa acopere intreaga suprafata a tarii pe cel putin o frecventa.

  2. George_escu Reply

    Doar daca imi permite proprietarul! Am si eu un anunt de campanie electorala!

    Votati-ma ca sa-i umflu banii mogulului Voiculescu !
    N-am program electoral, n-am viziune, blogul meu e varza dar am nevoie de bani pentru tigari si pentru bere … promit doar ca voi cheltui foarte rapid toti bani.
    La http://danvoiculescu.net/blog/votati/, un simplu click la sectiunea Bloguri specializate – “Istoricul zilei” si berea in cinstea domniilor voastre o beau!

  3. Iulian Comanescu Reply

    Adrian B: da, aşa e, o reţea naţională e compusă din frecvenţe diferite, dar se acordă o singură dată pe tot teritoriul. Uite că uitasem de InfoPro.

  4. Marian S. Reply

    Pe site-ul Ministerului Comunicatiilor se gaseste un document, parca se numeste “Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra in sistem DVB-T in Romania“ sau cam asa ceva. Inainte era o pagina web iar de ceva vreme s-a transformat intr-un word.doc.
    Daca nu se mai gaseste – no problem, il am eu. Cunosc de mult problema (de, meseria) si am studiat-o intens. Americanii au facut-o deja, putem invata cite ceva de la ei. Cum ar fi subventia guvernamentala pentru achizitia unui set-top-box !
    De asemenea te rog sa nu mai sperii oamenii de la tara care au antene. Bataia e pe frecventele din UHF. Cele din FIF mai au ragaz pina in 2015 asa ca vom putea vedea in continuare TVR1 pe canalul 5 ( 5 in norma B/G, fostul 6 din fosta D/K ). Emitatorul e undeva prin munti (cred) dar bate lejer pina la Bucuresti si merge si cu sirma.
    Ar mai trrebui spuse multe dar intram in chestii prea tehnice.

  5. Marian S. Reply

    A, inca ceva: documentul ala e aprobat de mult !!!
    Bine ca l-a vazut si wall-street acum. Mai bine mai tirziu decit niciodata. Pfu !

  6. Iulian Comanescu Reply

    Marian: dacă mai ştii de vreun document de-ăsta, dă-mi mail. La mine, pe rss, prin Wall-Street a ajuns.

    Cât despre set-top box, să mă risc la o predicţie: Când o subvenţiona statul român aşa ceva, o să-mi văd ceafa. Şi oricum, mai interesant ar fi să dăm nişte internet la sate, nu?

    Oamenii de la ţară care au frecvenţe FIF/VHF nu se sperie că nu citesc blogul ăsta, Mariane, dragă, nu?

  7. Marian S. Reply

    GARANTAT o sa le subventioneze.
    Este… in spiritul constitutiei si conform cu directivele europene.
    Pe de alta parte s-ar putea ca banii sa vina tot de acolo.
    Emailul vine mai pe seara din computerul de acasa.

Post your thoughts