Digitalizarea TV: o miză de miliarde pentru PRO, Antena și tot restul, subiect neglijat

De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piața TV din România.

Așadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvență în care încap patru sau șase (în funcție de soluția aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvențe digitale încap de patru-șase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa și SUA asta se numește “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.

Așa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informație, adică politic. E drept, România va fi mai puțin afectată de tranziție, fiindcă este, comparativ cu alte țări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situație cu totul diferită față de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poți prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă și miza enormă de business, despre care vorbeam la început.

Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvențe naționale pentru posturile publice și mai ales private din România, în situația în care cu excepția TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire națională. PRO TV, Antena și tot restul sunt conglomerate de frecvențe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire națională sau cvasi. Miza e clară. Singura frecvență națională acordată unui proprietar privat este pe spectrul radio, cea a Europei FM; Există două licențe naționale private, dar în spectrul radio, acordate Info Pro și Europa FM; la vremea lansării Europa FM, cândva prin mandatul Constantinescu, ownerii existenți pe piață (Contact, PRO FM) au protestat vocal împotriva acordării acestei frecvențe unui nou-venit. Pe stil vechi, analog, România avea o a treia frecvență națională (pe lângă cele două, ale televiziunii publice), cu care s-au încercat diferite lucruri, dar nu s-a făcut nimic, fiindcă au venit aderarea la UE și digitalizarea. La un moment dat, către sfârșitul mandatului Năstase, TVR a încercat să acapareze și așa-numitul “Canal 54” în ideea digitalizării, dar problema a fost blocată.

Dacă noi nu știm, nu înseamnă că nu se întâmplă: vă închipuiți că primele două multiplexuri se acordă în funcție de diferite criterii de performanță, cum ar fi acoperirea unui post TV. Știu despre cel puțin un caz în care o televiziune dintr-un orășel a intrat în tratative cu Kanal D, probabil pentru ca acesta să-și crească acoperirea. Suma pe care voia să o ceară patronul postului de provincie era de 200 de mii de euro. Putem extrapola, ca să ne închipuim ce se întâmplă în grupuri ca PRO/CME sau Intact/Antena. Cărțile sunt aproape făcute în momentul de față, fiindcă mai sunt doar două luni și ceva până ce vom afla primii câștigători.

Cum spuneam, românii consumă televiziune prin cablu sau DTH, dar asta nu anulează oportunitatea imensă de business pe care o găsim în noile frecvențe terestre, naționale, digitale. E un exemplu tipic de aplicare a legii conform căreia țările cu o infrastructură mai proastă asimilează mai repede tehnologiile noi. Licențele “prin aer” s-au acordat la începuturile pieței (jumătatea anilor ’90) restrictiv, doar local, drept pentru care multe din posturile cunoscute în România (Acasă TV, mi se pare, de exemplu) au doar licențe de emisie pe cablu, iar cele care au “drept de antenă”, ca PRO TV, se recepționează în proporție covârșitoare tot prin cablu. Rețeaua de relee terestre a TVR, care prelua emisia de la București și o transforma în acoperire națională, a rămas “a TVR”, chiar dacă ține formal de SNR Radiocom. E o valoare de miliarde, iar statul scotea bani buni de la televiziunile private atunci când era nevoie de transmisii live din diferite locații, care se plăteau. Odată cu apariția tehnologiilor prin satelit și a SNG-urilor (mașinile cu farfurie cu care se plimbă Realitatea sau Antenele prin oraș), releele și-au pierdut importanța. În momentul de față, se testează transmisia prin internet/fibră optică, un fel de “pas următor”, pentru care aplaudam prietenii din Republica Moldova.

E destul de clar ce trebuie să aflăm:
– cine sunt doritorii de frecvențe
– care sunt criteriile de acordare a multiplexurilor
– care e investiția unui owner privat pentru ca acesta să poată să emită în sistem digital
– cum s-au concurat ownerii privați pe frecvențele respective.

Forma pieței TV va fi dată în ultimă instanță de o soluție ieftină și calitativ superioară pentru telespectator: pe lângă investițiile radiodifuzorilor, și doritorii de televiziune digitală trebuie să aibă televizoare și antene capabile de a recepționa această emisie. Primele simptome ale viitorului se văd în emisia HD a PRO TV (acest post deține o frecvență deja) și testele TVR.

M-am ocupat de toată problema prin 2006, când am fost raportor pentru un studiu privind digitalizarea, pentru o întrunire din Albania. La vremea respectivă, față de alte țări, situația României era ilar-înapoiată, mai ales din motive politice. TVR-ul lui Nicolau încerca să acapareze acel Canal 54, rezervat înaintea digitalizării unei televiziuni private dar niciodată acordat, printr-o licență tehnică emisă de o autoritate guvernamentală, deși ar fi avut nevoie de girul CNA. E clar că lucrurile se precipită dat fiind termenul-limită pentru digitalizare, 1 ianuarie 2012, și pe lângă cele două multiplexuri acordate până la 31 decembrie curent, pe masă se mai află alte patru, care vor fi alocate până la 1 iulie 2010. E un subiect care cere un research serios și pe care n-am putut decât să-l schițez aici.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

8 thoughts on “Digitalizarea TV: o miză de miliarde pentru PRO, Antena și tot restul, subiect neglijat”

  1. Corectie: Avem doua retele nationale private radio : Europa FM si InfoPro, in plus fata de cele doua de stat (Romania Actualitati si Cultural); niciuna din aceste retele nu poate fi descrisa ca o “frecvență națională” pentru ca de fapt licenta se compune dintr-un pachet de emitatoare cu frecventele si puterile decise de conventia de la Geneva, pachet astfel compus incat sa acopere intreaga suprafata a tarii pe cel putin o frecventa.

  2. Doar daca imi permite proprietarul! Am si eu un anunt de campanie electorala!

    Votati-ma ca sa-i umflu banii mogulului Voiculescu !
    N-am program electoral, n-am viziune, blogul meu e varza dar am nevoie de bani pentru tigari si pentru bere … promit doar ca voi cheltui foarte rapid toti bani.
    La http://danvoiculescu.net/blog/votati/, un simplu click la sectiunea Bloguri specializate – “Istoricul zilei” si berea in cinstea domniilor voastre o beau!

  3. Pe site-ul Ministerului Comunicatiilor se gaseste un document, parca se numeste “Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra in sistem DVB-T in Romania“ sau cam asa ceva. Inainte era o pagina web iar de ceva vreme s-a transformat intr-un word.doc.
    Daca nu se mai gaseste – no problem, il am eu. Cunosc de mult problema (de, meseria) si am studiat-o intens. Americanii au facut-o deja, putem invata cite ceva de la ei. Cum ar fi subventia guvernamentala pentru achizitia unui set-top-box !
    De asemenea te rog sa nu mai sperii oamenii de la tara care au antene. Bataia e pe frecventele din UHF. Cele din FIF mai au ragaz pina in 2015 asa ca vom putea vedea in continuare TVR1 pe canalul 5 ( 5 in norma B/G, fostul 6 din fosta D/K ). Emitatorul e undeva prin munti (cred) dar bate lejer pina la Bucuresti si merge si cu sirma.
    Ar mai trrebui spuse multe dar intram in chestii prea tehnice.

  4. Marian: dacă mai știi de vreun document de-ăsta, dă-mi mail. La mine, pe rss, prin Wall-Street a ajuns.

    Cât despre set-top box, să mă risc la o predicție: Când o subvenționa statul român așa ceva, o să-mi văd ceafa. Și oricum, mai interesant ar fi să dăm niște internet la sate, nu?

    Oamenii de la țară care au frecvențe FIF/VHF nu se sperie că nu citesc blogul ăsta, Mariane, dragă, nu?

  5. GARANTAT o sa le subventioneze.
    Este… in spiritul constitutiei si conform cu directivele europene.
    Pe de alta parte s-ar putea ca banii sa vina tot de acolo.
    Emailul vine mai pe seara din computerul de acasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *