Diacritice corecte (ex-tentativă de ș, ț, ă, î, â)

Prin martie 2008, când am publicat acest post, eram preocupat de compatibilitatea diacriticelor de pe Comanescu.ro cu toate sistemele de operare și browserele cititorilor, drept care am postat un mumbo-jumbo de cuvinte cu ș, ț, ă, â, î. Google a continuat să trimită, ani de zile, vizitatori în această pagină, motiv pentru care mi se pare util să livrez niște explicații despre semnele diacritice corecte și felul cum ele pot fi obținute.

1. Ș și ț se scriu corect cu virgulă, nu cu sedilă

Uitați-vă puțin la literele din ilustrația de început. Diferența e ușor de remarcat. Cele două variante de ș și ț circulă în momentul de față în paralel, iar cea de-a doua tinde să dispară. Diferența e în ceea ce se găsește sub literă, semnele diacritice (accents, în engleză), care trebuie să fie, conform normelor în vigoare, virgula, și nu sedila. Cum am ajuns la două variante de litere? Fiindcă semnele diacritice românești au fost create, în anii ’90, spontan, preluând litere din alte limbi. Asta s-a întâmplat și la Windows 98, prima tentativă extinsă de a crea un standard în privința literelor autohtone. O să trec peste tehnicalități, fiindcă acest post se adresează utilizatorilor curenți și nu specialiștilor, și o să vă rog să vă imaginați un font ca pe o matrice (un tabel) mai extins decât tastatura pe care o avem sub degete. Tastele vizibile conțin literele și semnele de punctuație internaționale ale alfabetului latin, în timp ce în zona nevăzută există diferite caractere și simboluri din afara setului de bază, inclusiv semnele diacritice specifice limbilor mai puțin uzuale. Ș-ul a venit tastaturile românești din turcă, unde are sedilă și exact aceeași valoare fonetică cu româna. Ulterior, sedila s-a mutat și la ț și pentru română a apărut un set de caractere standardizat (în privința locurilor din tabel în care se află literele tipice limbii noastre), de organizația care se ocupă cu așa ceva, adică Unicode.

Cum setul era incorect din punctul de vedere al normelor Academiei Române, în 1999 Unicode a introdus, la versiunea 3, și diacriticele cu virgulă. Standardul a rămas oarecum teoretic până în 2007, când, odată cu intrarea României în UE, Windows a oferit o actualizare de XP care corectează problema.

În momentul de față, diacriticele cu virgulă sunt cvasi-generalizate. Am văzut doar sisteme Windows foarte vechi sau Symbian-uri care au probleme cu afișarea lor. Totuși, din motive de compatibilitate, ați putea prefera să scrieți cu sedilă, pe stil vechi. Eu am făcut asta până acum câțiva ani pe blog și în articolele pe care le trimiteam în diferite redacții. De la un punct încolo, am renunțat și nu s-a plâns nimeni.

De toată povestea de mai sus nu sunt afectate literele î, â și ă. Primele două există în setul de caractere latine de bază de la apariția lui (accentul circumflex e folosit de exemplu în franceză), iar cu ă-ul nu s-a întâmplat ceva asemănător cu ș și ț. În vremuri imemoriale, s-a scris cu tildă (ã), dar a fost un fel de soluție de avarie, conștientizată ca atare de utilizatori.

2. Cum îmi instalez tastatura cu diacritice corecte

Explicațiile de mai sus vi le dau mai degrabă cu titlu informativ, fiindcă problema sedilei tinde să dispară. Dacă, de pildă, aș povesti cuiva cum ne chinuiam să facem reviste, prin anii ’90, cu sisteme mixte Windows 98-Mac OS Classic, i-ar fi greu să mă înțeleagă. În ziua de azi, ceea ce scrieți la voi pe calculator are șanse mari să fie citit ca atare pe orice alt calculator sau sistem de operare, dacă sunt din mileniul ăsta. Instalarea și folosirea unei tastaturi românești compatibile e foarte simplă, pe majoritatea sistemelor. Trebuie să intrați ori în Control Panels (Windows), ori în System Preferences (Mac) și să căutați “Keyboard”/”International Options”. Acolo aveți o listă de limbi, de unde selectați româna. Aveți de ales între diferite variante, care înseamnă diferite tipuri de dispunere a literelor pe tastatură. Dacă numele unei versiuni include cuvântul legacy, este probabil vorba de versiunea veche, cu sedilă.

Cam la fel se întâmplă lucrurile și pe Linux. Pe Mac OS X, sistemul nu include o variantă de tastatură legacy. Dacă vă trebuie la ceva, o găsiți aici, împreună cu instrucțiunile de instalare.

3. Cu ce fel de fonturi pot scrie în românește?

Probabil că ați observat că nu toate fonturile pe care le aveți în calculator au implementate diacriticele la ș-urile și ț-urile românești și, uneori, nici la ă. Cele care le au includ așa-numitul set de caractere latin extended sau, în Adobe Font Folio, au cuvântul Pro la sfârșitul denumirii. Odată ce ai fontul instalat în calculator, vei putea să-ți dai seama dacă poți scrie cu el în românește deschizând un procesor de text și scriind câteva cuvinte în română. Dacă diacriticele specifice limbii noastre nu se văd sau se văd cu un alt set de caractere (atenție la formă), fontul respectiv are o problemă.

Dacă nu ați instalat fontul respectiv dar vreți să-l testați, căutați-l pe Google. O să ajungeți pe unul din marile site-uri care comercializează (sau oferă gratis) fonturi, unde îl puteți testa, inclusiv în privința diacriticelor. În fine, dacă vă trebuie propriu-zis un anume font, care nu are diacritice românești, știți probabil deja că un detepist bun vă poate pune ț-urile, ț-urile și ă-urile la locul lor. Căutați însă, în prealabil, varianta românească: unul și același font se poate găsi în mai multe variante de mapare.

4. Resurse pentru diacritice

Mai sus am încercat să vă spun ce și cum în cel mai nespecializat limbaj posibil. O serie de site-uri dau explicații mult mai tehnice și precise.

  1. Iulian Comanescu Reply

    Mulţumesc. Avem două răspunsuri de la XP şi unul de la Linux, deci totul e bine.

    De curiozitate – sistemele mai noi conţin diacritice în care ş-ul şi ţ-ul se fac cu virgulă în loc de sedilă. Aşa şi e corect. Însă posesorii de calculatoare cu XP nu le văd. Asta era logica testului.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Filip: nu, pe OS X. Daca esti pe Vista si ai probleme de felul asta, e o tastatura Romanian Legacy unde cred ca-s alea “vechi”.

  3. Iulian Comanescu Reply

    Filip: de curiozitate, apropo – ca te vad amator de fineturi, ca mine. Istoric, diacriticele romanesti s-au facut dupa cele turcesti, iar in turca exista s cu sedila. Asta e in rasparul normelor academice, toata lumea scrie asa in momentul de fata. Nu stiu exact cine a promovat treaba asta cu virgula, mai nou, dar pe Vista si OS X scriem cu adevarat romaneste in sensul asta. Posibil ca in fontul pe care-l ai tu, s-ul sa se fi mostenit prin versiuni succesive din turca, iar t-ul sa fi fost facut special in romana. Altii, ca mine, s-ar putea sa vada la fel de bine si t-ul cu sedila. Altfel spus, eu am un font care are diacriticele corecte, dar le scriu pe alea cu sedila ca sa le vada si userii de XP sau sisteme mai vechi.

  4. bogdan Reply

    e bine acum, pot vedea caracterele romanesti, am firefox pe win xp

  5. Lucian Reply

    Se văd bine pe Mozilla (nu Firefox, Mozilla) pe XP. Ş cu sedilă, ţ cu virgulă.

  6. diacriticele Reply

    COMPLET FALSA afirmaţia “snoabă” cum că diacriticele cu sedilă ar fi inspirate din turcă. Şi de aia trebuie neapărat să scăpăm de ele, că nu-s ioropene, deci să dăm drumul la sute de incompatibilităţi (luaţi voi diacriticele cu virgulă şi faceţi copy paste prin diverse documente, daţi apoi search după cuvintele cu diacritice şi vedeţi dacă mai găsiţi ceva…, asta şi pe XP şi pe Vista şi pe Linux, cu sau fără updates la zi)

    La vremea la care le adoptasem noi, pe vremea lui Cuza, (probabil chiar dinaintea lui se aleseseră caracterele) in Turcia se folosea alfabetul arab si nu se preocupau de adoptarea alfabetului latin!!! La origine sta sedila de sub ç-ul frantuzesc ca in François. Turcii s-au inspirat de la noi, fiind vorba de acelaşi sunet. Se pare chiar că greşită a fost folosirea virgulei la noi, datorată lipsei semnului sedilă de prin tiparniţe.

    Sunt foarte pornită împotriva introducerii caracterelor ş şi ţ cu virgulă şi cod unicode diferit, pentru că strică socotelile multor programatori şi lucrători în IT, şi aşa nu prea îşi mai bate nimeni capul cu diacriticele, Pruteanu nu mai e …

  7. Iulian Comanescu Reply

    Diacriticele: cu incompatibilităţile sunt de acord. Totuşi, ce spui tu nu explică cum de pe calculator avem ş-uri şi ţ-uri cu sedilă, în timp ce în limba română se fac cu virgulă.

    Varianta mea e că sedila a apărut în anii 90, când se făceau fonturi româneşti la modul artizanal, s-a luat s-ul cu sedilă din setul turcesc şi s-a pus pe o tastatură românească. Poate chiar Bill Gates a făcut-o, în 1998, când cu Windows, evident, 98. Sedila a trecut pe urmă la ţ.

  8. Alexandra Reply

    Pe Firefo sub Ubuntu se vede S de la sarpe cu sedila, t se vede cu virgula. Doar ca a trebuit sa maresc fontul destul de mult ca sa imi dau seama de diferenta 🙂

  9. Iulian Comanescu Reply

    Mulţumesc tuturor. Fiindcă aţi fost atât de drăguţi să-mi daţi atâtea confirmări, deduc că problema asta a diacriticelor mă interesează nu numai pe mine şi promit să revin cu un post şi nişte linkuri de how-to în care să arăt ce tastaturi se pot cumpăra de unde şi tot restul.

  10. iaru Reply

    Of, cum sar oamenii ca fripţi, chiar si cînd nu ştiu despre ce e vorba!
    Diacriticele româneşti nu vin (istoriceşte vorbind) din turcă. Dar, Microsoft Windows, scriind un set de caractere pentru română, n-a avut nici o specificaţie pentru ele! Aşa că a făcut cum l-a tăiat capul. Ş există în turcă şi, după modelul lui, a fost făcut şi Ţ.
    Problema e că Ţ nu există în turcă, iar locul acestuia, acordat de Microsoft, în standardul internaţional UNICODE e greşit.
    O fi mai uşor pentru lumea care a început să folosească aceste diacritice greşite, dar problema e că ele nu există în standarde. Corect e cu virgula (comma) dedesubt, nu cu cedilla, că aşa au stabilit Academia Română şi UNICODE. DA, dar ce faci cu milioanele de useri din România care au coduri greşite? Păi faci exact aşa cum spun eu: le foloseşti concomitent pe amândouă, până ce vor dispărea cele vechi, de la sine!
    Aşa că, domnule “diacritice”, postul dumneavoastră e complet greşit.
    Problema asta e pentru posesorii de Windows ilegal, întrucît ultimul update rezolvă chestiunea pentru cei aflaţi în legalitate.
    În ceea ce priveşte posesorii de mac (OS X), pe ei nu-i doare capul, văd concomitent ambele standarde. Necazul e cînd scriu corect, că amicii lor pe Windows nu văd decît pătrăţele.
    Iată, Iulian Comanescu scrie cu cedilla, în loc de comma! 🙂

  11. Petrisor Reply

    Buna dimineata la toata lumea. Astazi o zi iar fierbinte din punct de vedere media: se va afla ce televiziune va castiga pachetul A din Champions League. 🙂

  12. Ion Popescu Reply

    La ora actuala solutia cea mai buna de tastatura mi se pare cea a lui Secarica, pentru diacritice se apasa tasta Alt din dreapta si litera corespunzatoare (s, t, a sau i). Evident asa se elimina necesitatea unei tastaturi speciale.

    Mai multe detalii la http://www.secarica.ro si despre tastatura si despre problema cu diacriticele.

  13. jules Reply

    Firefox 3 beta 4 + XP excelent …
    Fara nici o setare speciala.

  14. user222 Reply

    Eu am Windows Xp si am instalate diacriticele cu virgule, si le pot vedea pe orice
    browser .

  15. Neguleț Mircea Eduard Reply

    Dacă ai un font care nu are caracterele românești implementate și este de tipul TrueTypeFont (terminațe .ttf) sau OpenTypeFont (terminație .otf) îl poți foarte ușor edita cu FontForge, un editor grafic de fonturi. Poți foarte ușor să creezi o nouă variantă a fontului care să conțină diacriticele lipsă.
    FontForge este Open Source, deci gratuit, și are variante pentru mai multe sisteme de operare. Poate fi descărcat de la https://fontforge.github.io/en-US/downloads/

  16. Arthur Weber Reply

    Primul standard pentru limbi centraleuropene (ISO 8859-2, cunoscut sub numele de Latin 2) a fost publicat în 1987, cu patru ani înainte de Unicode şi formatul TrueType din Windows 3.1. Atât caracterul Ş, cât şi caracterul Ţ erau definite şi desenate ca având sedilă sub ele. Ulterior a apărut marea confuzie când, deşi Ş era Scedilla şi Ţ era Tcedilla, glifele (adică reprezentarea grafică a caracterelor) erau desenate inconsistent: Ş era desenat cu sedilă (întrucât caractere 0x15E şi 015F erau folosite şi în limba turcă — deşi este fals că cei care au întocmit standardul s-ar fi inspirat de la turci pentru Scedilla), iar Ţ era desenat cu virgulă. Mai mult decât atât, deşi denumirea oficială a lui Ţ/ţ era “Latin capital/small letter T with cedilla”, denumirea lui în limbajul PostScript şi în Adobe Glyph List (familiare proiectanţilor de fonturi) era Tcommaaccent şi tcommaaccent (denumirea versiunilor cu virguliţă este Scommaaccent, scommaaccent pentru Ş cu virguliţă şi uni021A şi uni021B pentru Ţ cu virguliţă). Aşadar, timp de foarte mulţi ani, ne-am întâlnit cu această inconsistenţă sistematică la aproape toate fonturile. Evident că după apariţia formatului OpenType şi a caracteristicilor de tipografie avansată a existat posibilitatea ca programele compatibile (de pildă Adobe InDesign CS3 şi mai recent) să înlocuiască la randare glifele pe unui tabel de substituţie a formelor locale (caracteristica “locl” din OpenType), definită în majoritatea fonturilor “Pro”, în care, pentru textele în limba română, softul afişează pe ecran şi tipăreşte la imprimantă caracterele cu virguliţă, chiar dacă textul efectiv foloseşte caractere cu sedilă. Dintre fonturile implicite din versiunile curente din Windows, Georgia are implementată această caracteristică, iar Firefox recunoaşte caracteristica “locl” şi randează în consecinţă. Indiferent de decizia cuiva de a folosi diacritice corecte potrivit normelor Academiei, ori cele “legacy”, mi se pare important să existe o consistenţă vizuală şi ambele caractere să folosească acelaşi semn diacritic. Aşa cum există editori care publică texte redactate cu ortografia pre-1993, la fel există şi editori care preferă caracterele cu sedilă.

  17. Iulian Comanescu Reply

    Neguleț Mircea Eduard, Arthur Weber: vă mulțumesc cu întârziere pentru toate precizările și pontul cu FontForge. Unele dintre lucrurile pe care le zice Arthur nu le știam nici eu sută la sută – oricum, ideea a fost să dau niște explicații cât mai simple, din punctul de vedere al userului un pic îndemânatic, care vrea să scrie cu diacriticele corecte. Dar cu siguranță cine vrea să afle mai multe se uită la comentarii și va găsi precizările voastre valoroase.

    Interesant în altă ordine de idei cum s-au schimbat de-a lungul timpului metodele prin care poți să obții diacritice ok. Numai în cei 11 ani de când există blogul ăsta am trecut chiar pe el de la sedile la virgule – acum 10 ani mai erau destule sisteme care afișau pătrățele în locul diacriticelor noi – cred că un update de XP a rezolvat problema în mare parte, dar mai rămăseseră cei cu Symbian, care aveau probleme. Când trimiteam articole pentru diferite publicații le dădeam întotdeauna cu sedile, tot din motive de compatibilitate, deși era incorect.

    Sper că de-acuma încolo vom sta pe virgule și n-o să ne mai batem capul cu treaba asta. Nu vă spun cum ne chinuiam la sfârșitul anilor ’90 cu Win 98 cu nu mai știu ce Word în redacții + MacOS 9.x la DTP, cu ceva script care convertea fișierele ca să le poți lua în Quark așa cum trebuie.

  18. Iulian Comanescu Reply

    A, și apropo, sedila a venit într-adevăr din turcă în calculatoare, cu Win 98 SE și adaptările locale. Dar a mai existat pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care se cristaliza alfabetul așa cum îl folosim azi, alternativ cu virgula.

Post your thoughts