Dezvaluirea despre Johnny Raducanu “gurist” la Securitate…

… din Cotidianul de azi deschide mai multe piste de reflectie.

Pentru prima data in mod oficial, criticul Peter Banyai, persoana turnata de Johnny Raducanu (“sursa Rica”), striga in presa de limba romana ca regele e gol: Johnny a fost, da, un contrabasist de exceptie; dar este un pianist jenant… (Sa ne grabim sa adaugam: un excelent compozitor, aranjor si valorificator al folclorului romanesc.) La care comentatorii online sparg de-a dreptul zagazul sinceritatii!

Pacat ca a trebuit sa se ajunga aici pentru a se spune lucrurilor pe nume… Pacat ca un important artist roman, caruia ii trebuie recunoscute multe merite, a fost silit ani de zile sa se maimutareasca in fata pianului, ca sa “impuste francul”. Pacat ca poemele pe-un capat de servetel ale lui Nichita Stanescu au devenit in cultura romana o adevarata institutie. Pacat ca, cu ani in urma, cel putin un artist important a fost silit sa accepte delationismul, ca sa poata cinta nestingherit “muzica americaneasca decadenta”.

Johnny Raducanu este acum intr-o perioada a vietii si carierei in care aceste socuri ii pot face mult rau. Cred ca Johnny are nevoie de recunoastere sincera pentru ceea ce a fost cu adevarat; nu de laude ipocrite pentru ceea ce nu este; si nicidecum pentru “servetelele” sonore din ultimii ani (pe care el insusi si le dispretuieste). Sint convins acest Ray Brown al romanilor, care a inceput cu Sergiu Malagamba si a stralucit alaturi de Mihai Berindei, s-ar bucura sa primeasca aprecierea melomanilor de jazz pentru valoarea sa reala; mai mult decit extazul pafaristilor, care vor fi primii gata sa il paraseasca pe motiv ca “a turnat”…Â

  1. Maria Reply

    Am dat din intamplare peste acest articolas si am ramas uluita. E oare posibil? O persoana care avea ceva resentimente vechi fata de Johnny Raducanu lanseaza o teorie, pe care el insusi o recunoaste ca nefondata, iar aceasta teorie devine, la a doua mana, “adevar necontestat”. Exact la fel si cu comentariile (aceluiasi) semidoct muzical (de unde “critic”!… cred ca nici dumnealui nu ar fi avut tupeul sa se autointituleze asa…) care sunt apoi luate drept litera de lege de niste semidocti pur si simplu. Si balonul se umfla… Din pacate lui Johnny povestea asta i s-a parut prea trasa de par ca sa merite vreun raspuns — vechea eroare, daca tu insuti posezi discernamant intr-o situatie, crezi ca majoritatea va avea acelasi discernamant, dar uite ca nu se intampla.

    • Iulian Comanescu Reply

      Dragă Maria, nu știu exact cum au stat lucrurile cu colaborarea lui Johnny, dar toată povestea se bazează pe un dosar de la CNSAS și un articol din Cotidianul. Nu m-ar fi interesat în mod special, fiindcă se putea construi mai solid, dar Florin Dumitrescu, care a scris acest post prin 2006, pe comanescu.hotnews.ro (pe care l-am migrat ulterior pe comanescu.ro) dă explicații suplimentare pe blogul lui:

      http://textier.blogspot.ro/2006/10/johnny-rducanu-turnat-now-he-sucks.html

      Am și eu toată stima pentru muzica lui Johnny, i-am ascultat inclusiv vinilurile la vremea lor. Dar cred că ar fi fost mai bine să fi răspuns acuzațiilor la momentul lor. Altfel, despre răposați, numai de bine.

      • Maria Reply

        Imi pare rau ca tot nu intelegeti nimic. Deontologia profesionala va cerea, si dvs. si primei persoane care a semnat acel articol sa aveti DOVEZI inainte de a arunca pe piata astfel de zvonuri grave. Ori nu a existat decat 1. un dosar al unei persoane de care Johnny R nu a fost niciodata apropiat, dar care, fapt semnificativ, incerca nu doar sa il denigreze, ci chiar sa il DESFIINTEZE pe toate planurile (se referea la profesia lui, dar cu expresii total neprofesioniste, care apartin mai degraba vocabularului unui “grupie”*) — dovada ca avea un parti-pris foarte serios impotriva lui; in acel dosar apare numele conspirativ “Rica” ca faptuitor al unor delatiuni. 2. o IPOTEZA, in nici un fel probata, ba chiar impotriva careia puteau existau dovezi de bun simt (destui ar fi putut confirma ca nu a existat niciodata o “prietenie” intre cei doi), ca acel “Rica” din dosar ar fi fost numele conspirativ al lui Johnny R.. De mentionat ca insasi acea persoana cu un parti-pris evident da doar declaratii dubitative (ca este posibil, ca banuieste, ca nu e sigur…). Transformarea acestor 2 elemente in certitudine se face printr-un salt monstruos, a carui responsibilitate morala va revine in intregime, ca “jurnalisti”. De unde va vine aceasta orbire care va anihileaza nu doar deontologia profesiei, ci chiar logica??? Exista, desigur, deformarea pe care v-o da cautarea constanta a senzationalului, dar exista si lacune mult mai profunde (faptul ca aveti, pe fondul inculturii generale, capacitatea de a distruge reputatia cuiva cu niste vorbe — inclusiv colportate, ca in cazul dvs. — care nu rezista unui minim scrutin rational ar trebui sa va dea serioase frisoane — dar ma indoiesc ca o face).

        Apoi: marturisesc ca nu reusesc sa identific nicio EXPLICATIE pe acel blog, doar invective abjecte… Marturisesc si ca nu inteleg cum PUTETI spune “se putea construi mai solid”… Adica, dvs., cu acest articol care a transformat dubitativul in certitudine (sunteti singurul care a facut-o), recunoasteti ca ati provocat rau reputatiei cuiva fara ca sa fi incercat sa fi “construit” macar cat de solid ati fi fost in stare…

        Si utimul aspect, nu pentru dvs., fiindca este evident ca nu e cazul, ci pentru eventuale persoane bine intentionate care nu stiu ce sa creada despre acest subiect: incercati doar sa va imaginati care ar fi prima dvs. reactie daca cineva v-ar suna intr-o zi (exact cand sunteti mai concentrat pe ce, sa spunem, faceti dvs. mai bine si mai din suflet) si v-ar acuza de ceva monstruos, ba mai mult, ceva ce reprezinta exact opusul a ceea ce v-ati straduit dvs. sa fiti toata viata (cumva echivalent cu a acuza o regina a frumusetii ca ar fi un hipoptam). Credeti ca prima dvs reactie ar fi cea de a “raspunde acuzatiilor”? Mai mult, credeti chiar ca este POSIBIL un raspuns? Si mai ganditi-va si la o vorba nu foarte eleganta in sine, dar care e regula de viata pentru multe persoane elegante, asa cum a fost Johnny R.: “cine se amesteca in tarate il mananca porcii” (la fel si “cine se scuza se acuza”). In plus, fiecare ar trebui sa aiba la indemana cate referinte culturale pofteste despre IMPOSIBILITATEA de a te dezvinovati, de la Herr Kafka la monsieur Klein… Hai sa-l citam (si) pe Johnny: “ati inteles ceva din asta”?

        Reactia lui Johnny in fata acelor acuzatii a fost cea a unui gentleman; desigur, cei care nu erau gentlemani l-au banuit si mai abitir… Ce mai poveste cu talc!

        *Cunoscatorii mai in varsta ai genului stiu ca acesta fusese statutul acestei persoane pe atunci – va spun acest lucru in disperare de cauza, fiindca ar fi fost, fara doar si poate, sarcina dvs. sa il aflati, pur si simplu aplicand regula ca un articol nu trebuie sa se bazeze pe o singura sursa…

Post your thoughts