Ziarul Puterea mi-a trimis câteva întrebări referitoare la credibilitate și capacitatea de a impune mesaje a mass media, în 2012. Articolul în care a folosit răspunsurile e aici. Postez mai jos și răspunsurile, din care Puterea a folosit o parte mai mică, așa cum face orice ziar.
Cum apreciați relația dintre televiziunile de știri – presa de internet – presa tipărită – radiouri din punctul de vedere al capacității de transmitere/impunere a unui anumit mesaj?
Avem în primul rând o diferență de viteză. Televiziunile de știri și presa de internet vin primele, apoi tema e reluată de presa tipărită. Tradițional, radioul era cel mai rapid mediu, dar în România, în materie de informație, se bazează mai mult pe agenții de presă și nu e un jucător dominant.
Presa scrisă vine în urma tuturor și, de ani de zile, nu prea știe ce să facă cu această poziționare. E o problemă pe plan mondial, dar în România e acută. În loc de interpretare și contextualizare, de un statut gen “săptămânale care apar în fiecare zi”, cotidienele românești papagalicesc ce-au dat televiziunile cu o seară înainte și de aici, printre altele, picajul în care se află. În mod curios, a-ți așeza semnătura într-o pagină de hârtie are în continuare un prestigiu mai mare decât a scrie pe internet, de exemplu.
Pe de altă parte, deja vu-ul din cotidiene e foarte comod pentru spin doctori, care pot propaga anumite sintagme și scenarii pe lanțul care cuprinde cel puțin două verigi, o televiziune și un ziar. Dacă citiți printr-un editorial lucruri gen “X vrea să-i despartă pe Y și Z pentru ca să poată căra Y lângă partidul W), la viitor și ipotetice, e foarte probabil să fie vorba de o “servită” primită de la cutare partid. Să nu uităm că suntem țara în care procurorul general dă mail-uri ziariștilor. Deși, în fine, aia era investigație, nu comentariu…
Cum apreciați credibilitatea mass-media din România în acest moment? Care dintre vehiculele media ar putea fi mai credibil: televiziunile de știri, internetul sau presa tipărită?
Televiziunile de știri au mai toate afilieri politice. Mi se pare mai onorabilă poziționarea “pe față” gen TV H 2.0, cu care consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu vrea “să echilibreze” media sau binecunoscuta opțiune a Antenei 3. Presa tipărită e un cimitir, iar internetul are destule probleme. Există, totuși, câteva site-uri de știri care mai produc câte ceva original și relevant, chiar dacă altora le flutură vântul prin cap, iar blogurile sunt specializate în umori de diferite culori și consistențe. Să zicem că online-ul e cel mai puțin prost dintre canalele media din România.
P.S.: Dincolo de ce am spus mai sus, văd acum că ultimul răspuns poate fi luat ca o opțiune pentru presa înregimentată. Nu asta vreau să spun, ci că ipocrizia unor posturi și a unor moderatori mi se pare mai detestabilă decât asumarea pe față a unei opțiuni politice. Sigur că această opțiune, în sine, nu garantează mai nimic, ca dovadă faptul că între ratingurile TV H 2.0 și cele ale Antenei 3 e o diferență de la pământ la cer (sau, mai precis, primele lipsesc deocamdată, fiindcă televiziunea lui Sebastian Lăzăroiu nu plătește încă la ARMA, din câte știu).