Despre branduri personale, în BIZ

Revista BIZ mi-a pus câteva întrebări despre branduri personale și a publicat un material în care sunt incluse o parte din răspunsurile lui Manafu, ale lui Alex Visa și ale mele. Cum discuția a fost mai lungă și nu s-a referit doar la greșelile din brandingul personal on-line, v-o propun integral:

1. Care sunt pasii si instrumentele de construire a unui brand personal in mediul online?
Instrumentele sunt forumurile, alte site-uri cu facilități de comentarii (clasice, bloguri), blogul/site-ul personal, conturile de pe marile platforme Web 2.0 gen Picassa sau Flickr (pentru foto), rețele sociale generaliste ca Facebook sau profesionalizate ca LinkedIn, Twitter, Open ID-ul, footer-ul e-mail-urilor, ID-ul de messenger, aspectul grafic al documentelor .doc sau .pdf trimise și multe altele. Cel puțin o fotografie cu eye contact, descriptivă, din prim-plan, trebuie adăugată în sau la acestea.

De pași putem vorbi mai puțin, dacă nu e vorba de o eșalonare în timp a tuturor instrumentelor de mai sus. Brandul personal de net are o viață aproape organică (sau, mă rog, siliciu în loc de carbon), iar istoria lui va supraviețui probabil pentru vecie, oricum mai mult decât arhivele de hârtie, bandă magnetică sau peliculă.

2. Care sunt principale provocari ale brandingului personal in mediul online spre desosebire de branding personal in offline?
Dacă putem interpreta ca provocare faptul că instrumentele și fațetele lui sunt aproape gratuite și foarte accesibile ca pe o provocare, atunci e dificil să devii stăpân pe: limba română, netichetă, o cameră de 2-300 de euro, toate micile abilități tehnice care țin de crearea unui blog și așa mai departe. Ai la dispoziție o orchestră, dar tu nu știi să cânți la niciun instrument 🙂 Cel mai greu e probabil să găsești tonul, care să fie în același timp distinct, adecvat cu ceea ce ești tu și interesant pentru public.

3. In cat timp se poate “construi” un brand personal in mediul online? Care este timpul ce trebuie alocat zilnic / saptamanal/ lunar pentru ca, odata inceput, acest proces sa fie intretinut?
Dacă ne uităm la internetul de limbă română și la trecut, singurul instrument de branding folosit intensiv e blogul. Iar mulți dintre bloggeri au o “imagine” și nu un “brand”, fiindcă spontaneitatea cu care s-au apucat de treabă le-a adus public, dar nu totdeauna o percepție pozitivă. Tot pe un blog, îți trebuie probabil câteva luni ca “lumea” să afle cine ești, dacă postezi susținut. Faci oarecum hard selling sau ești un brand personal “activ” dacă scrii cel puțin două însemnări pe săptămână. Altfel, traficul e mic și blogul servește la branding “pasiv”, în sensul că devine relevant doar prin motoarele de căutare.

Peste toate acestea, trebuie desigur să ai virtuți expresive, să știi cât de cât să scrii, să pozezi și așa mai departe. Lucrurile se învață făcând.

4. Cum se intretine, in mod concret, un brand personal in mediul online?
Web 2.0 este un proces. Fiecare din uneltele de mai sus are facilități de actualizare (update). Pe lângă asta, e foarte important să relaționezi cu alții, pe blogul tău sau pe blogurile lor, să-ți înmulțești relațiile din rețeaua socială ș.a.m.d. N-am folosit aproape niciodată Facebook, am un profil bine conturat doar pe LinkedIn, dar am descoperit în ultimele săptămâni că acolo se întâmplă lucruri interesante de genul cauzelor la care poți subscrie. A devenit obligatoriu să m-apuc să construiesc ceva și pe Facebook.

5. Care sunt greselile care pot fi cel mai frecvent facute in brandingul personal din online?
Una dintre ele este așa-numita “pseudonimitate”. Dacă dobândești o cât de mică notorietate 2.0, îți va fi greu să te mai ascunzi în spatele pseudonimului. Apoi, dacă ești deconspirat, desigur că se creează o incongruență între tine și pseudonimul tău. Oricum, ai creat un soi de “fantasmă” care deține o viață independentă. Există pe internet oameni serioși, care nu au nimic de ascuns, și totuși nu se mai pot dezlipi de numele ilar și muțunachele pe care și l-au ales în chip de identitate virtuală acum câțiva ani, pe un forum, pe vremea când totul era doar o joacă.

O altă greșeală e să iei în serios toate mizeriile care ar putea începe să se verse în capul tău odată ce vei deveni cât de cât cunoscut. Oamenii care se ocupă cu astfel de lucruri nu au nici vreun status social cu care să-ți poată influența viața, nici o reputație care să-i facă pe cititorii lor să creadă ceea ce spun. Micii vadimi de internet sunt uneori populari, dar în niciun caz persoane care ar putea să îți ofere endorsement sau contrariul lui. De multe ori sunt conflictuali deoarece conflictul este o strategie care aduce notorietate și public și în off-line, dar mai ales în on-line.

Greșeala s-ar putea numi “a plăcea tuturor” sau “a te înțelege bine cu toată lumea”. Adesea ești silit să optezi. Nu trebuie să te simți obligat să relaționezi cu oricine, deși e bine să relaționezi cu cât mai multă lume din sfera ta de interes. Dacă vine vorba de blog, nu există o blogosferă, ci cel puțin vreo cinci, în funcție de stil, interese, maturitate, afinități. Există grupuri profesionale sau de altă natură în care să-ți diseminezi brandul personal? Acolo trebuie s-o faci și nu “în general”. Specificul on-line-ului e gândirea de nișă.

6. Ce impact are brandingul personal din online asupra activitatilor din offline?
Nu mi s-a părut niciodată că mediul virtual e altceva, mai puțin real, decât cel off-line. E normal ca ele să funcționeze după principiul vaselor comunicante. Poți dobândi reputație pe un blog pentru ca apoi să obții cu ajutorul lui un job sau venituri în “monedă off-line”. Edward Castronova s-a umplut de reputație și de bani demonstrând că țările virtuale de felul Second Life au un produs intern brut real, fiindcă moneda și mai ales asset-urile din joc se tranzacționează pe eBay. Efectul brandului personal asupra activităților off-line este la fel de “bun” sau de “rău” pe cât e cel din on-line.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *