Descântarea României

Lunga moarte a lui Adrian Păunescu a fost un test social ad hoc, care a deconspirat legiuni de semidocţi şi liceeni întârziaţi prin mai toate poziţiile-cheie ale peisajului public românesc.

Că Păunescu este, poate, cel mai notoriu personaj literar din ultimii 40 de ani e verosimil. Că unele televiziuni au folosit cinic moartea poetului ca pe un aspirator de audienţă nu e lăudabil, dar, în definitiv, asta e presa tabloidă. Ciudat a fost genul de furie a elogiilor declanşat de moartea lui Păunescu, care a ajuns, în gura a diferiţi nechemaţi, nici mai mult, nici mai puţin decât “poet naţional”, adică egalul lui Eminescu. De la Ion Iliescu la Traian Băsescu, România a fost invadată de o specie bizară de exegeţi de ocazie, pe cât de habarnişti estetic, pe atât de dornici să-l descânte pe ciudatul defunct.

De necrezut e numărul personajelor publice care şi-au etalat interjecţiile de liceeni dinaintea operei cam inegale, controversate şi în orice caz prea masive ca s-o cuprinzi într-un scurt enunţ a lui Păunescu. Brusc, am realizat că opinia publică e la cheremul unora care n-au citit nicio poezie în afară de cele ale lui Păunescu – dacă le-or fi citit şi pe acelea. Al unora care nu au ascultat vreun alt fel de muzică în afară de lălăiala dezacordată a folkiştilor din Cenaclu.

Sigur că nu e niciun păcat să fi zdrăngănit în liceu “La o cană cu vin”, prin cabane, şi să simţi o oarecare nostalgie la acest gând. Problema e că la 50, 60 sau 70 de ani, multe din personajele publice ale României n-au depăşit acest stadiu.

Articol apărut în ediţia de tipar de marţi, 9 noiembrie a ziarului “România liberă”

P.S.: N-a mai încăput în “România liberă”, dar e de spus că nici reacţiile de sens contrar n-au fost mai cumsecade. A executa dansuri marţiale pe mormântul cuiva, fie el şi Păunescu, nu are cum onora pe nimeni.

  1. Eftimie Reply

    Din fericire Eminescu a murit de tânăr, altfel ar fi avut ocazia astăzi să primească un necrolog atât de mişto încât ar fi sărit din mormânt să mai completeze o ultimă propoziţie în testament: “Vreau să fiu înmormântat între Marius Tucă şi Adrian Păunescu”. Plus că ar fi fost declarat, concomitent, superpoet naţional şi extremist nebun, pupincurist, versificator mediocru şi geniu al Carpaţilor.

Post your thoughts