De data asta votez. Ghici cu cine :-)

Ultima dată am fost la vot la turul II al prezidenţialelor din 2004; după aia am fost luat cam de sus de nişte amici fani Băsescu pentru ca să mă bucur, nu prea înţelegeam exact de ce, dar am fost în Piaţa Constituţiei, oricum era ceva mai bine decât dacă ar fi ieşit Năstase. Băsescu avea o canadiană groasă, portocalie, când a urcat pe scenă, nu c-ar conta.

La următoarele tururi de alegeri am refuzat să mă las contaminat de ura pe care încercau să ne-o injecteze politicienii de toate nuanţele şi în consecinţă nu m-am dus la vot, mai ales că nu mă puteam decide. Nu ştiu nici astăzi dacă Guvernul Ponta e mai bun/mai rău decât guvernul Ungureanu. Am o vagă percepţie că guvernul Boc a fost o adunătură de birocraţi fără niciun fel de viziune economică, condusă de un profesor provincial, lipsit de orice fel de sclipire şi experienţă în mediul privat, dar cine ştie?, s-ar putea să greşesc. Poate că n-a fost mai rău ca altele. Ştiu în schimb cu certitudine că cine face teorii despre extraordinarele lui realizări suferă de intoxicaţie politică acută.

Problema pe care mi-o pun acum e însă că avem o clasă politică tot mai coruptă şi bolnavă de complexe de superioritate; ştiu pe propria-mi piele că nu există un factor frenator mai mare, pentru România, decât acei mizerabili care se proptesc în calea liberei iniţiative, îngraşă bugetarii şi pensionarii, direcţionează toate resursele ţării către diferiţi clienţi mai gângavi şi lipsiţi de competenţe decât ei.

După ce m-am lămurit că aşa stau lucrurile am rămas cu o întrebare: dacă noi, cei cu unele pretenţii, nu numai că ne-am potcovit cu drăguţii ăştia de politicieni aşa cum sunt, dar nici nu putem scăpa de ei, unde ne situează asta? Nu cumva undeva mai jos de domniile lor, pe scara inteligenţei şi a altor capacităţi umane? Nu e ceva de care ar trebui, cumva, să ne ruşinăm?

De aceea mi se pare necesar un gest foarte simplu, acela de a merge la vot. Admir puştimea care a ieşit în ianuarie în Piaţa Universităţii, protestatarii fără afiliere politică şi fără porniri violente, dar mă şi tem un pic: dacă expresia politică începe să se manifeste numai şi numai în afara mecanismelor democratice, ce ne facem? Dacă politicienii devin din ce în ce mai arbitrari, mai plini de ei şi mai hoţi, ce ne facem?

De aceea, cum spuneam, mă duc la vot şi mi se pare de bun simţ să dăm o notă proastă sistemului alegând un om din afara lui. Îl votez pe Nicuşor Dan conştient că şansele să-l văd primar sunt minime, dar la fel de conştient că scorul la care pierde e cel care contează. Câteva procente bunicele în dreptul lui înseamnă că am început să ne trezim, cum spuneam şi altădată. Îl votez pe Nicuşor Dan fără iluzii şi, desigur, fără certitudini, în ideea că, poate, în decurs de câţiva ani va confirma şi va creşte, fără să se coalizeze cu vreuna din forţele dominante. Nu-l cunosc personal, nu am legătură cu el, nu am lucrat la campania lui şi nu mi-a cerut nimeni să formulez acest endorsement – la fel cum nu am mai avut relaţii de business cu vreun partid politic de prin 2008 încoace. Este şi motivul pentru care îmi permit să îmi exprim această susţinere dezinteresată şi independentă, aici pe blog. Luaţi-o ca venind din partea unui om care scrie rar de politică, dar (sau tocmai pentru că) a avut treabă cu două din cele trei mari formaţiuni politice şi ştie că lucrurile nu sunt ce par a fi. Susţinerea pe care i-o acord lui Nicuşor Dan e o decizie informată şi, cred, raţională. Faceţi ca mine.

Post your thoughts