De ce prinde viteză Partidul Piraților: le vol, c’est la propriété

Cele 15 locuri câștigate pe Berlin la alegerile din 18 septembrie de Partidul Piraților sunt încă o dovadă cu privire la soliditatea și viitorul unei formațiuni care acum câțiva ani părea o glumă numai bună de scos din legalitate, datorită numeroaselor legături (inclusiv nominale) cu underground-ul degrabă descărcător de ce e voie și ce nu e voie de pe internet. Prin 2009, același partid, dar din Suedia, câștiga un loc în Parlamentul European. Ciudățenia nu mai era ciudățenie încă de pe atunci; cu alte cuvinte, ceea ce scriam la vremea respectivă a început să se adeverească. Ce are atrăgător o formațiune politică cu rădăcini virtuale, care militează pentru lucruri destul de simțitor diferite față de altele?

Un prim răspuns, mai dușmănos, ar fi acela că sub stratul de principii legate de transparență, abolirea copyright-ului și un internet mai bun pentru toți, se află un soi de consens tacit în privința unor catralioane de “giga” descărcați de toată lumea (sau aproape) de pe internet. Un proces de intenție foarte ușor de făcut Partidului Piraților e acela că face cu ochiul, complice, atunci când furnizează un program în limitele legalității, dar care sugerează că toate cele legate de proprietate nu sunt bune de nimic. Cu alte cuvinte, vorba de pe la 1840 a anarhistului Proudhonpreluată de studenții din 1968, La propriété, c’est le vol (“Proprietatea e furtul”) se inversează în 2011: Le vol, c’est la propriété, adică Furtul e proprietate.

Pierre-Joseph Proudhon, the first self-identif...

Pierre-Joseph Proudhon. Imagine de pe Wikipedia

Să mă explic: Proudhon postula că proprietatea e un caz particular al furtului, în timp ce pentru Pirați, furtul e un caz particular al proprietății. Sau, altfel spus, pe la 1840 anarhistul cu pricina constata că față de “illo tempore” furtul s-a respectabilizat injust în ideea de proprietate, iar acum a avea pe hardul propriu câteva megatone de muzică, filme și altele e tot un fel de proprietate, neconsfințit de lege și diferit față de actul care atestă că ești în posesia unui apartament sau al unei mașini de spălat, dar tot posesiv.

Acesta este însă, cum spuneam, un proces de intenție, chiar dacă nu unul din cele mai exagerate. Există, cu siguranță, și lucruri atrăgătoare și pentru cei care vor să respecte legea sau alte sisteme etice, cum ar fi ideea că e cazul să răspândim cunoașterea gratis, și nu să o îngrădim în milioane de patente și tot atâtea legi ale dreptului autor câte țări cu culturi productive avem. Manifestul Partidului Piraților (iată și varianta românească) are multe în comun cu sistemul Creative Commons, întemeiat pe copyleft-ul lui Richard Stallman și al celorlalți părinți ai open source-ului. Recunosc că în momentul de față nu am toate lecțiile făcute pentru ca să analizez implicațiile întregii povești, dar mă tot gândesc la un lucru: De fapt, dincolo de cutare rundă de alegeri câștigate, mutarea parțială a luptei politice (și în consecință a controlului statal) în cyberspațiu și a altor fenomene contingente, Partidul Piraților e o idee cu mare viitor fiindcă subminează, hegelian, însuși fundamentul sistemelor politice occidentale: ideea liberală de proprietate, concretă, nominală și legată de acumulare. Ce n-au reușit comuniștii reușesc acești desperados atrăgători și poate “ipocriți, asemănători” cu noi, vorba poetului.

Pe aceeași temă:

Enhanced by Zemanta
Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

7 thoughts on “De ce prinde viteză Partidul Piraților: le vol, c’est la propriété”

  1. Interesante ideile, dar… cred ca faci o confuzie intre “proprietate” si “proprietate intelectuala”. De altfel, din cite cunosc (desi as putea sa gresesc) PP nu a emis nicio idee ref la “proprietate” dpdv al vreunei politici publice.

    De altfel exista suficiente voci in lumea academica (vezi http://mises.org/journals/jls/15_2/15_2_1.pdf, mai ales pt footnotes) care considera ca “proprietatea intelectuala” ( o notiune oricum relativ noua – in comparatie cu celelalte institutii juridice izvorite din dreptul roman- in spectrul juridic ; apropo termenul a devenit cunoscut abia dupa 1960 incoace) de fapt nici nu este o “proprietate” in adevaratul sens al cuvintului, lipsindu-i o parte din caracterele juridice fundamentale legate intrinsec de dreptul de proprietate, dar in schimb avind altele deosebite (cum ar fi drepturile nepatrimoniale de autor).

    Astfel insusi termenul de furt pentru proprietatea intelectuala, pe linga faptul ca este impropriu juridic (furtul nu include in definitia din codul penal PI), este o gaselnita utila de marketing (la fel ca si termenul de “piraterie”).

    De altfel, din cite am citit, nu se cere abolirea copyrightului, ci reducerea termenului de protectie sau protectia ulteroara printr-un sistem de inregistrare (cum a fost in SUA multa vreme).

    Deci cred ca a simplifica intreaga problema la “furtul e proprietate” suna bine jurnalistic, dar nu prea tine dpdv al fundamentelor celor 2 notiuni.

    PS: Manifesul Piratilor nu are nimic in comun cu Creative Commons (CC). CC este un sistem care “se bazeaza” pe situatia actuala a copyrightului, pe cind Manifestul o contesta fundamental.

  2. Salutare, Bogdan, chiar mă întrebam ce-ai zice tu despre toată povestea și mă bucur că ai intervenit aici.

    În privința proprietății, depinde cum vedem lucrurile. Înțeleg că tu consideri “proprietatea intelectuală” ca fiind cu totul altceva decât “proprietatea” în general și te sprijini pe niște poziții academice. Sigur că sunt diferențe serioase între cele două lucruri, dar eu țin să remarc un lucru: din însăși sintagma care o desemnează, reiese că noțiunea de “proprietate intelectuală” a apărut ca un caz particular al proprietății. Altfel zis, “intelectual” e un atribut determinativ, care precizează tipul de proprietate. Altfel spus, nu poți folosi sintagma fără să faci “o confuzie”.

    Cu toate diferențele sau tocmai datorită lor, eu mă gândesc că ideea de proprietate intelectuală ar putea sta cumva la baza lumii virtuale la fel cum ideea de proprietate fizică stă la baza sistemelor sociale occidentale, așa cum le știm de pe la 1789. E o idee care trebuie nuanțată și detaliată, e nevoie de ceva research, de aceea ziceam mai sus că trebuie să-mi fac lecțiile.

    În privința Partidului Piraților și a Creative Commons, înțeleg grija ta de a te delimita de ceva ce poate avea un iz de underground, dar e la mintea cocoșului că sistemul CC și Pirate Party sunt veri primari într-o filiație ideatică pornită de la Open Source și copyleft.

    Avem destule puncte de afinitate, gen:

    http://www.pirateparty.ca/uncategorized/captains-launch
    http://www.bollier.org/pirate-party-wins-big-berlin

    Sigur că esența Creative Commons e tocmai aceea de a propune un regim de proprietate acceptabil și util pentru toată lumea, în timp ce Partidul Piraților are chiar din nume o conotație anarhistă.

    Dar un anarhism care mi-e simpatic, în măsura în care militează pentru lucruri stimabile. E oricum o mișcare pe care va trebui să ținem ochii ca să pricepem ce se întâmplă cu lumea din jur.

  3. Domnilor,
    Cu precara mea judecata trag concluzia ca Internetul este inceputul intoarcerii la comuna primitiva. Adica, are un caracter profund comunist 😀
    Va salut , da’ ma grabesc
    ps : din cand in cand caut cate ceva in piratebay !

  4. Eu cred ca ideea de PI (de fapt de copyright) a fost in totalitate ravasita de noile tehnologii si in special Internetul. Un amic din Spania ce face un PhD pe teme tehnice imi argumenta ca Internetul (sau calculatoarele) stie doar sa copieze dpdv tehnic. Ele nu cunosc limite juridice referitoare la PI (acestea sunt limitari umane) , iar cele care au incercat sa fie introduse de oameni (vezi DRM) au esuat lamentabil. Internetul prin infrastructura sa deschisa este facut pentru sharing si nu pentru restrictie (iar aceasta din urma este la baza conceptelor de PI)

    Ii dau dreptate in aceasta privinta, deci nu cred ca PI poate sa stea la baza lumii virtuale. Cel putin nu la cea actuala, poate la un nou Internet cu acces reglementat puternic. Vezi si http://piracy.ssrc.org/

    Ref la delimitare, eu m-am referit la Manifestul Piratilor (si nu la PP) in sine (si mi s-a parut ca si tu te-ai referit la el). Sigur ca intre PP si miscarea CC in general sunt multe puncte de conexiune, dar Manifestul PP este departe de Misiunea CC (vezi http://creativecommons.org/about)

  5. Bogdan: A, manifestul în sine s-ar putea să n-aibă legătură. Eu vorbeam oricum de o rudenie ideologică, un zeitgeist comun, și în niciun caz de afilieri instituționale. Strategiile Creative Commons și Partidului Piraților sunt vizibil diferite.

    Cu proprietatea ca temelie și tot restul nu sunt sigur nici eu. Ar trebui să citesc filozofia dreptului și lucruri d-astea. În ultimă instanță, însă, diferențele de opinie dintre noi se rezumă la accepțiuni diferite ale termenilor, ca de multe ori când are loc o polemică între oameni onești și cu un nivel suficient de inteligență. Impresia mea e că internetul e și el o structură socială alcătuită din diferite teritorii populate de diferite triburi, ca și lumea offline, dar care funcționează pe principii mult mai volatile și încă nedecelate, decât ce e dincoace.

  6. Salut Iulian, dar si celorlalti preopinenti

    Chiar in 9 noiembrie va fi organizata o conferinta, fiind si eu implicat (“Access, Trust, and Freedom: coordinates for Future Internet”) la care accesul este pe baza doar de inscriere, cei care aduna lumea la un loc fiind Internet Society. Un panel este dedicat libertatii de exprimare. Pentru agenda evenimentului, vorbitori si inscrieri aici: http://bit.ly/qbcAfH. Asa ca va invit sa va inscrieti si sa ne vedem acolo, la o vorba.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *