De ce prinde viteză Partidul Piraţilor: le vol, c’est la propriété

Cele 15 locuri câştigate pe Berlin la alegerile din 18 septembrie de Partidul Piraţilor sunt încă o dovadă cu privire la soliditatea şi viitorul unei formaţiuni care acum câţiva ani părea o glumă numai bună de scos din legalitate, datorită numeroaselor legături (inclusiv nominale) cu underground-ul degrabă descărcător de ce e voie şi ce nu e voie de pe internet. Prin 2009, acelaşi partid, dar din Suedia, câştiga un loc în Parlamentul European. Ciudăţenia nu mai era ciudăţenie încă de pe atunci; cu alte cuvinte, ceea ce scriam la vremea respectivă a început să se adeverească. Ce are atrăgător o formaţiune politică cu rădăcini virtuale, care militează pentru lucruri destul de simţitor diferite faţă de altele?

Un prim răspuns, mai duşmănos, ar fi acela că sub stratul de principii legate de transparenţă, abolirea copyright-ului şi un internet mai bun pentru toţi, se află un soi de consens tacit în privinţa unor catralioane de “giga” descărcaţi de toată lumea (sau aproape) de pe internet. Un proces de intenţie foarte uşor de făcut Partidului Piraţilor e acela că face cu ochiul, complice, atunci când furnizează un program în limitele legalităţii, dar care sugerează că toate cele legate de proprietate nu sunt bune de nimic. Cu alte cuvinte, vorba de pe la 1840 a anarhistului Proudhonpreluată de studenţii din 1968, La propriété, c’est le vol (“Proprietatea e furtul”) se inversează în 2011: Le vol, c’est la propriété, adică Furtul e proprietate.

Pierre-Joseph Proudhon, the first self-identif...

Pierre-Joseph Proudhon. Imagine de pe Wikipedia

Să mă explic: Proudhon postula că proprietatea e un caz particular al furtului, în timp ce pentru Piraţi, furtul e un caz particular al proprietăţii. Sau, altfel spus, pe la 1840 anarhistul cu pricina constata că faţă de “illo tempore” furtul s-a respectabilizat injust în ideea de proprietate, iar acum a avea pe hardul propriu câteva megatone de muzică, filme şi altele e tot un fel de proprietate, neconsfinţit de lege şi diferit faţă de actul care atestă că eşti în posesia unui apartament sau al unei maşini de spălat, dar tot posesiv.

Acesta este însă, cum spuneam, un proces de intenţie, chiar dacă nu unul din cele mai exagerate. Există, cu siguranţă, şi lucruri atrăgătoare şi pentru cei care vor să respecte legea sau alte sisteme etice, cum ar fi ideea că e cazul să răspândim cunoaşterea gratis, şi nu să o îngrădim în milioane de patente şi tot atâtea legi ale dreptului autor câte ţări cu culturi productive avem. Manifestul Partidului Piraţilor (iată şi varianta românească) are multe în comun cu sistemul Creative Commons, întemeiat pe copyleft-ul lui Richard Stallman şi al celorlalţi părinţi ai open source-ului. Recunosc că în momentul de faţă nu am toate lecţiile făcute pentru ca să analizez implicaţiile întregii poveşti, dar mă tot gândesc la un lucru: De fapt, dincolo de cutare rundă de alegeri câştigate, mutarea parţială a luptei politice (şi în consecinţă a controlului statal) în cyberspaţiu şi a altor fenomene contingente, Partidul Piraţilor e o idee cu mare viitor fiindcă subminează, hegelian, însuşi fundamentul sistemelor politice occidentale: ideea liberală de proprietate, concretă, nominală şi legată de acumulare. Ce n-au reuşit comuniştii reuşesc aceşti desperados atrăgători şi poate “ipocriţi, asemănători” cu noi, vorba poetului.

 

Pe aceeaşi temă:

Enhanced by Zemanta
  1. Bogdan Reply

    Interesante ideile, dar… cred ca faci o confuzie intre “proprietate” si “proprietate intelectuala”. De altfel, din cite cunosc (desi as putea sa gresesc) PP nu a emis nicio idee ref la “proprietate” dpdv al vreunei politici publice.

    De altfel exista suficiente voci in lumea academica (vezi http://mises.org/journals/jls/15_2/15_2_1.pdf, mai ales pt footnotes) care considera ca “proprietatea intelectuala” ( o notiune oricum relativ noua – in comparatie cu celelalte institutii juridice izvorite din dreptul roman- in spectrul juridic ; apropo termenul a devenit cunoscut abia dupa 1960 incoace) de fapt nici nu este o “proprietate” in adevaratul sens al cuvintului, lipsindu-i o parte din caracterele juridice fundamentale legate intrinsec de dreptul de proprietate, dar in schimb avind altele deosebite (cum ar fi drepturile nepatrimoniale de autor).

    Astfel insusi termenul de furt pentru proprietatea intelectuala, pe linga faptul ca este impropriu juridic (furtul nu include in definitia din codul penal PI), este o gaselnita utila de marketing (la fel ca si termenul de “piraterie”).

    De altfel, din cite am citit, nu se cere abolirea copyrightului, ci reducerea termenului de protectie sau protectia ulteroara printr-un sistem de inregistrare (cum a fost in SUA multa vreme).

    Deci cred ca a simplifica intreaga problema la “furtul e proprietate” suna bine jurnalistic, dar nu prea tine dpdv al fundamentelor celor 2 notiuni.

    PS: Manifesul Piratilor nu are nimic in comun cu Creative Commons (CC). CC este un sistem care “se bazeaza” pe situatia actuala a copyrightului, pe cind Manifestul o contesta fundamental.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Salutare, Bogdan, chiar mă întrebam ce-ai zice tu despre toată povestea şi mă bucur că ai intervenit aici.

    În privinţa proprietăţii, depinde cum vedem lucrurile. Înţeleg că tu consideri “proprietatea intelectuală” ca fiind cu totul altceva decât “proprietatea” în general şi te sprijini pe nişte poziţii academice. Sigur că sunt diferenţe serioase între cele două lucruri, dar eu ţin să remarc un lucru: din însăşi sintagma care o desemnează, reiese că noţiunea de “proprietate intelectuală” a apărut ca un caz particular al proprietăţii. Altfel zis, “intelectual” e un atribut determinativ, care precizează tipul de proprietate. Altfel spus, nu poţi folosi sintagma fără să faci “o confuzie”.

    Cu toate diferenţele sau tocmai datorită lor, eu mă gândesc că ideea de proprietate intelectuală ar putea sta cumva la baza lumii virtuale la fel cum ideea de proprietate fizică stă la baza sistemelor sociale occidentale, aşa cum le ştim de pe la 1789. E o idee care trebuie nuanţată şi detaliată, e nevoie de ceva research, de aceea ziceam mai sus că trebuie să-mi fac lecţiile.

    În privinţa Partidului Piraţilor şi a Creative Commons, înţeleg grija ta de a te delimita de ceva ce poate avea un iz de underground, dar e la mintea cocoşului că sistemul CC şi Pirate Party sunt veri primari într-o filiaţie ideatică pornită de la Open Source şi copyleft.

    Avem destule puncte de afinitate, gen:

    http://www.pirateparty.ca/uncategorized/captains-launch
    http://www.bollier.org/pirate-party-wins-big-berlin

    Sigur că esenţa Creative Commons e tocmai aceea de a propune un regim de proprietate acceptabil şi util pentru toată lumea, în timp ce Partidul Piraţilor are chiar din nume o conotaţie anarhistă.

    Dar un anarhism care mi-e simpatic, în măsura în care militează pentru lucruri stimabile. E oricum o mişcare pe care va trebui să ţinem ochii ca să pricepem ce se întâmplă cu lumea din jur.

  3. Gigi Capsunaru Reply

    Domnilor,
    Cu precara mea judecata trag concluzia ca Internetul este inceputul intoarcerii la comuna primitiva. Adica, are un caracter profund comunist 😀
    Va salut , da’ ma grabesc
    ps : din cand in cand caut cate ceva in piratebay !

  4. Bogdan Reply

    Eu cred ca ideea de PI (de fapt de copyright) a fost in totalitate ravasita de noile tehnologii si in special Internetul. Un amic din Spania ce face un PhD pe teme tehnice imi argumenta ca Internetul (sau calculatoarele) stie doar sa copieze dpdv tehnic. Ele nu cunosc limite juridice referitoare la PI (acestea sunt limitari umane) , iar cele care au incercat sa fie introduse de oameni (vezi DRM) au esuat lamentabil. Internetul prin infrastructura sa deschisa este facut pentru sharing si nu pentru restrictie (iar aceasta din urma este la baza conceptelor de PI)

    Ii dau dreptate in aceasta privinta, deci nu cred ca PI poate sa stea la baza lumii virtuale. Cel putin nu la cea actuala, poate la un nou Internet cu acces reglementat puternic. Vezi si http://piracy.ssrc.org/

    Ref la delimitare, eu m-am referit la Manifestul Piratilor (si nu la PP) in sine (si mi s-a parut ca si tu te-ai referit la el). Sigur ca intre PP si miscarea CC in general sunt multe puncte de conexiune, dar Manifestul PP este departe de Misiunea CC (vezi http://creativecommons.org/about)

  5. Iulian Comanescu Reply

    Gigi Căpşunaru: pe undeva aşa e, dar istoria nu se repetă. Tocmai de asta ne încontrăm aici, cu distinsul jurist Bogdan 🙂

  6. Iulian Comanescu Reply

    Bogdan: A, manifestul în sine s-ar putea să n-aibă legătură. Eu vorbeam oricum de o rudenie ideologică, un zeitgeist comun, şi în niciun caz de afilieri instituţionale. Strategiile Creative Commons şi Partidului Piraţilor sunt vizibil diferite.

    Cu proprietatea ca temelie şi tot restul nu sunt sigur nici eu. Ar trebui să citesc filozofia dreptului şi lucruri d-astea. În ultimă instanţă, însă, diferenţele de opinie dintre noi se rezumă la accepţiuni diferite ale termenilor, ca de multe ori când are loc o polemică între oameni oneşti şi cu un nivel suficient de inteligenţă. Impresia mea e că internetul e şi el o structură socială alcătuită din diferite teritorii populate de diferite triburi, ca şi lumea offline, dar care funcţionează pe principii mult mai volatile şi încă nedecelate, decât ce e dincoace.

  7. Tiberiu Cazacioc Reply

    Salut Iulian, dar si celorlalti preopinenti

    Chiar in 9 noiembrie va fi organizata o conferinta, fiind si eu implicat (“Access, Trust, and Freedom: coordinates for Future Internet”) la care accesul este pe baza doar de inscriere, cei care aduna lumea la un loc fiind Internet Society. Un panel este dedicat libertatii de exprimare. Pentru agenda evenimentului, vorbitori si inscrieri aici: http://bit.ly/qbcAfH. Asa ca va invit sa va inscrieti si sa ne vedem acolo, la o vorba.

Post your thoughts