De ce nu bate total câmpii Dan Diaconescu cu otevizarea Austriei

Bun, acum că știm că fotbaliștii și politicienii de doi lei vorbesc despre ce o să facă (după care nu mai fac), să ne uităm puțin la planurile lui Dan Diaconescu de a oteviza Austria (interviu TV mania preluat de Libertatea). Spre deosebire de alte chestii pe care vrea să le otevizeze Diaconescu, Austria s-ar putea într-adevăr să se lase mai ușor. Nu e chiar cum zice mogulul insomniilor și al suspansului nocturn, că “e o țară văduvită de televiziune. Au numai două și o piață uriașă de publicitate”. E drept că ORF 1 și ORF 2 aveau în 2007 un share de audiență de 41%, dar restul până la sută la sută se umple cu RTL, Sat.1 și alte canale nemțești, pe care austriecii le urmăresc placizi cum făceam noi cu bulgarii pe vremuri, fără a se poticni însă în granițele de limbă. Ar mai fi și niște inițiative private gen ATV Plus (2,6% în 2007) sau Austria 9 TV, cu acționariat care duce tot la nemți.

Pe cale de consecință am putea titra mai agresiv și în același timp cu o încărcătură mai mare de adevăr:

“Dan Diaconescu atacă RTL și Sat.1”,
“Diaconescu vrea să anexeze Austria OTV-ului”
“Elodia a fost găsită în Pădurea Neagră”
sau
“Till BuhOglinda TV” (Eulenspiegel, Schweinehunde!).

Succes.

20 thoughts on “De ce nu bate total câmpii Dan Diaconescu cu otevizarea Austriei”

  1. Presupun că și Nagorno-Karabah are televiziunile ei, cu shared marked, rivalități, vedete, etc. De ce nu, în definitiv și acolo trăiesc oameni !?
    Sa ne imaginăm acum că o vedetă locală de pe piața televiziunilor private nagorno-karabagheză, amețit de succesul repurtat în patrie, mai în frondă, mai în serios, ar anunța că dorește să se extindă pe piața TV din România.
    Dacă ar apela la serviciile Dvs. de consiliere, ce l-ați sfătui ?

  2. Dincolo de miștoul de mai sus, rămâne constatarea că în ipoteza că Diaconescu vorbește serios, a căutat o piață vestică mai puțin aglomerată.

    În privința consilierii – eu aș face un test de televiziune “normală” în România întâi. Nu mă refer la faptul că OTV-ul ar trebui să-și piardă specificul, ci la un pachet grafic, studiouri și o emisie în regulă dpdv tehnic. E de văzut ce s-ar putea întâmpla aici. M-am gândit cum ar fi să-i organizezi mâzgălelile alea de pe ecran lui Diaconescu, sunt încălcate o mulțime de reguli, dar poate ar pierde telespectatori. Poate că asta s-ar putea face pe DDTV întâi.

    Dar, mă rog, n-are Dan nevoie de consilierea mea. El e cu gândurile-n Austria 🙂

    A, și-aș mai inventa un personaj TV pe nume Brüno, ca să leg povestea cu Sasha Baron Cohen 🙂

  3. Faptul că ați calificat drept “mișto” cazul ipotetic propus de mine, înseamnă că ați sesizat foarte bine absurdul enorm al situației în care o televiziune de nișă dintr-o țară subdezvoltată își propune să intre pe piața uneia dintre cele mai dezvoltate țări din lume.

    Să reformulez într-o formă mai “frustă” dar, vai, cât de adevărată: un păduche de presă dintr-o țară ea însăși păduchioasă își propune să intre pe piața de televiziune a uneia dintre cele mai prospere și civilizate țări din Europa și din lume.

    Partea tragicomică a situației, este că prapastia materială, de civilizație și de mentalitate dintre unii români și lumea civilizată este atât de uriașă, încât ea nici nu mai este sesizată de aceștia la dimensiunile ei, primilor părându-li-se că pot fi compatibili, ba chiar concurențiali în raport cu ceilalți. Mă gândesc aici la imaginea unui locuitor din junglă, care venind în contact cu un notebook, confecționează și el unul la fel, din lemn, de care este, desigur, foarte mândru și s-ar simți profund jignit dacă ai încerca să-i explici diferențele.

    Ideea intrării otv-ului în Austria este atât de enormă încât te scutește de intrarea în detalii: autorizație, banii de investiție, formate, personal, Österreichischer Medienrat (CNA-ul austriac), etc. Mi-amintește de un reportaj despre un nene român care-și construiește de ani de zile un avion, cu ce găsește prin curte, după care se duce la margine satului și se-avântă de pe râpă…

  4. Mai bine si-ar schimba grafia numelui in Gjakones ori EloGjakones si ar incerca piata albaneza de media. Moscopole abia asteapta un post romanesc de TV.

    Buhoglinda TV, cool 🙂

  5. Lalu: miștoul se referea la ce-am scris eu, nu la ce-ați scris dvs. În privința lui Diaconescu, pe chestia asta nu cred că trebuie neapărat luat în serios, dar cred că omul a făcut niște lucruri interesante chiar pentru țara aia supercivilizată. Din ce-am aflat pe pielea mea, cred că ORF-ul ar avea ce învăța inclusiv de la TVR…

  6. Comanescu:
    “miștoul se referea la ce-am scris eu, nu la ce-ați scris dvs” atunci într-adevar înclin si eu sa va dau dreptate ca avem o problema de comunicare

    Austria este o țară civilizată. Punct. Nu supercivilizată. Nu văd motive de ironie. Probabil că ironie nici nu este, ci doar agasare, relativ la celălalt pol al binomului: România, țară înapoiată și necivilizată. Și asta este o realitate de necontestat.
    (Cred din ce în ce mai mult că acestui adevăr trebuie să-i spun pe nume cât mai des și cât mai direct, căci constat că mulți îl ignoră, respectiv îl refulează.)

    Înteleg ca Diaconescu a făcut în România lucruri care chiar și în Austria ar fi fost remarcabile. Tehnic, da : a creat audiență notabilă exhibând într-un format TV de buzunar super-ieftin unele dintre cele mai mizerabile, mai abjecte, mai absurde și mai imorale aspecte ale vieții românești. Transferată în
    Austria, o asemena performanță nu ar fi fost posibilă din lipsă de piață.

    Un calcul simplu : publicul țintă al unui asemena produs (O)TV se adresează în România cel puțin unei jumătati din populație, probabil chiar la două treimi. Corespondentul austriac al acestei categorii de populație – așa numita Unterschicht – se situează la cel mult 10, maximum 15% din populație. Asta înseamnă că în timp ce în România bazinul din care se pescuiește publicul OTV este de 10-12 milioane, în Austria același tip de public ar însuma cel mult un milion.

    Aduceți un elogiu “modelului Diaconescu » : “ cred că omul a făcut niște lucruri interesante chiar pentru țara aia supercivilizată” . Atunci, însemna că veți avea cel puțin aceeași admirație și pentru un “model Diaconescu extins”: reality show cu violuri, perversiuni, mutilări și sinucideri – se vor găsi destui disperați sau suferinzi psihici care, pe bază de contract, să-și asume aceste comportamente în fața camerelor, în direct. Din moment ce audiența crește, se cheamă că, așa cum spuneți Dvs. “omul face niște lucruri interesante” .

    ORF nu este o super-televiziune, iar RTV este o bună televiziune, cu o tradiție mai mult decât onorabilă, în condițiile date (30 ani comunism, 20 postcomunism). Deci prăpastia nu este între televiziunile respective, ci între societățile și publicurile celor două țări: aici lipsă de educație, înapoiere, mizerie, acolo bună-stare, decență, măsură.

    În loc de concluzie: un format de tip OTV nu poate avea succes decât într-o țară mizerabilă și înapoiată ca România.

  7. Domnu` Lalu, mai usor ca e prea cald !
    Austria nu mai este ce a fost odata. Nici o tara din vest nu mai este… pura. Au avut grija emigrantii de asta !
    Credeti dvs. ca in vest nu se gaseste public pentru oteveuri locale ? Va inselati amarnic. Se gaseste berechet si in Franta si in Spania si in Italia si in multe alte locuri. Numai ca…. culmea, ei au deja oteveurile lor !!! Intr-o forma mai mascata sau mai la vedere dar le au.
    Meritul acestui smeker de Caracal este ca se duce pe o piata intr-adevar virgina. Sunt atit de traditionalisti (si de civilizati, aici suntem in acord total) incit NU le-a trecut prin cap sa-si faca oteveul lor. Lasa ca o sa vina cineva din afara sa-i invete. La urma urmei nici de alba-neagra nu stiau dar acuma sunt de-a dreptul experti.
    Ei, nu dati macar 30% sanse ipotezei mele ? Mai vorbim !

  8. Lalu: vă felicit pentru eforturile de a înțelege piața noastră media, dar dați-mi voie să vă trag de mânecă asupra unui lucru pe care l-ați zis:

    “România, țară înapoiată și necivilizată.”

    Vă rog frumos. Am vești proaspete din Austria, dacă ar fi să sumarizez la fel de grăbit, aș spune că e o adunătură de imbecili cu ADN rural și complexe de superioritate. Trăind într-o țară mai mică așa cum sunt, o să evit să mă pronunț în felul ăsta.

    De când n-ați mai fost în România? Unii dintre noi o ducem bine și nu ne reproșăm nimic.

  9. Iulian, eu am presupus cumva de la inceput ca blufezi, mai ales ca nu ti-ai aratat cartile. Pe de alta parte, Lalu a crezut ca are carti mai bune decat time si a plusat de doua ori.
    Avand in vedere ca jucam doar un amical, poti sa joci tura asta cu carti pe fata? Cu alte cuvinte, pe ce te bazezi cand spui ca nu e chiar prostie ca diaconescu sa mearga la vanatoare de noi Fritzli?

  10. Comănescu: continui să vă dau replica, probabil și ca modestă contribuție la traficul Dvs.

    – Vă asigur că știu să-mi dozez eforturile și nu mă forțez excesiv pentru a înțelege ce se petrece pe piața media românească. Vă reamintesc deasemeni că remarcile ironic-suficiente la adresa preopinentului, oricât de fine, se plasează în proximitatea atacului la persoană. Nu de puține ori, degradările discuției, deraierile de ton și escaladările își au originea în asemenea fine înțepături subcutanate.

    – Încerc să ma apăr de acuzația de insulte grăbite și generalizatoare aduse României. Mă reduceți la absurd, construind o comparație între etichetarea austriecilor drept “adunătură de imbecili cu gene rurale și complexe de superioritate” și eticheta pusă de mine României, ca “țară înapoiată și necivilizată”.

    În timp ce eticheta pusă de Dvs. este vădit provocatoare și nesusținută de fapte validate științific, cea pusă de mine, este, vai, documentată mai mult decât abundent de către instanțele cele mai autorizate din lume. Aproape că nu există indicator social, economic, cultural, sanitar, de educație, politic, de presă, ori de evaluare sintetică a nivelului de dezvoltare și civilizație care să nu plaseze România pe ultimul loc în Europa, alături de țări sărace din lumea a treia și în urma multor țări asiatice, iberoamericane ori chiar africane.

    Un mărunt exemplu: România este pe primul loc în Europa la mortalitatea infantilă și pe ultimul loc la consumul de produse igienice de bază (săpun, pastă dinți, etc.). O țară căreia-i mor pruncii-n leagăn și unde oamenii nu se spală nu este decât o țară înapoiată și necivilizată. Lucrurile trebuie spuse pe nume, fără menajamente.

    – Știu prea bine ca există în România o clasă de mijloc care, ca stil și calitate a vieții, educație, mentalitate, dar și ca legitimitate și morală, este comparabilă cu clasele de mijloc din centrul si apusul european. Mi-e teamă însă că această middle class postrevoluționară reproduce aceeași eroare fundamentală comisă de generația mea, a părinților și bunicilor mei, ab urbe condita.
    Există o fractură fundamentală între clasa educată și grosul populației: clasa educată, trăind ca enclavă minoră într-o mare de înapoiere și ignoranță, s-a insularizat și a devenit autoreferențială. Veți observa că atunci când se amintește de mizeria și înapoierea României, sunt invocate drept contra-argumente cele câteva vârfuri pe care societatea le produce în mod spontan: câțiva învățați, câțiva premianți la olimpiadele școlare, intelectuali realizați în străinătate, etc. Derizoriu.

    În lumea care contează, criteriile de evaluare a civilizației nu sunt niciodată vârfurile, ele fiind de la sine înțelese, ci nivelul mediu și mai ales eradicarea mizeriei endemice. O societate cu mari contraste sociale este considerată înapoiată, oricât de strălucite i-ar fi elitele.
    Un modest exemplu de practică civilizatoare: există în Germania o lege nescrisă a asigurărilor de sănatate care ia drept standard minim de sănatate publică o gură îngrijită, cu dantură intactă, nicio persoană, indiferent de precaritate, nefiind nevoită să umble cu gura știrbă.

  11. Din punctul meu de vedere pe orice piata indiferent de numarul de jucatori intotdeauna exista loc si pentru altii….prin urmare daca domnul Diaconescu vrea sa intre pe piata din Austria nu cred ca ar exista multe probleme.

    Cred ca avem o parere prea buna despre oamenii din vest, nu toti stau si citesc Hegel si Nietzsche; daca stam si ne gandim bine modelul urmat de Libertatea si Can Can nu a fost inventat de noi ci a fost adus din vest, asa ca un OTV in Austia ar putea avea succes.

  12. Lalu: Știați că “civilizația”, în accepțiunea pe care o folosiți, e o noțiune disputată? Se pomenește de imperialism în legătură cu o astfel de utilizare, fiindcă cel care evaluează se situează automat undeva “mai sus”. N-are rost s-o mai lungim, dar v-aș invita în România ca să vedeți că unele lucruri merg, chiar mai bine decât în Austria. E și percepția mai tuturor străinilor pe care îi cunosc, odată ce trec de “filtrul” de taximetriști țepari, recepționerii puși pe ciupeală și broscoii care cerșesc în engleză pe Calea Victoriei, toți cu un frate care le-a murit la revoluție.

    Harry: corect. Dar oricum, cred că ne batem capul prea tare cu planurile de război ale lui Dan Diaconescu.

  13. Eu tot nu inteleg premisa de baza. Daca piata nu este atat de saturata in Austria, poate ca asta a rezultat in urma unei adaptari lente, care in Romania inca nu s-a produs complet. Chiar daca de acum este putin probabil ca indivizi grosi la punga sa se mai lanseze in investitii media de tip greenfield. mai sigur e sa preia o afacere deja existenta.

    Cu exceptia cazului in care luai in considerare contextul de criza (sau nu neaparat, abordarea “frugala” ar functiona in principiu peste tot), in care productii TV de doi lei (si aici nu ma refer doar la calitate, ci la pretul de productie) reusesc sa supravietuiasca acolo unde productii mai costisitoare dau chix pentru ca daca tragi line vezi ca ele consuma mai mult decat produc.

  14. Scriam alaltaieri,10 August 2009:

    “Comanescu:
    ……….
    Aduceți un elogiu “modelului Diaconescu » : “ cred că omul a făcut niște lucruri interesante chiar pentru țara aia supercivilizată” . Atunci, însemna că veți avea cel puțin aceeași admirație și pentru un “model Diaconescu extins”: reality show cu violuri, perversiuni, mutilări și sinucideri – se vor găsi destui disperați sau suferinzi psihici care, pe bază de contract, să-și asume aceste comportamente în fața camerelor, în direct. Din moment ce audiența crește, se cheamă că, așa cum spuneți Dvs. “omul face niște lucruri interesante” .

    Avem acum si cazul concret: http://www.guardian.co.uk/world/2009/aug/11/brazil-wallace-souza-police-investigation

    Ce-i drept, patronul media se pare ca n-a mai apelat la contracte si nici nu si-a mai platit invitatii. Formatul este însa acelasi.

    Este de la sine înteles ca nu doresc sa ma mai angajez cu Dvs. într-un schimb de opinii. Am dorit doar sa ilustrez tipul de “formate” TV ce nasc în conditiile specifice tarilor mizerabile si înapoiate, pe fondul acutizarii contradictiilor sociale.

  15. Lalu: Diaconescu a făcut la un moment dat altceva, a dus lucrurile într-un fel de ficțiune paranoidă pe care n-o mai credea nici el, nici publicul (sper). Cu mijloace puține, a crescut o televiziune care a ajuns cam la 3% din piață. Traseul lui solitar este interesant, nimeni nu l-a admirat și toată lumea l-a blamat, dar lucrurile nu sunt atât de simple cât par. OTV e destul de aproape de unele bloguri: obsesiv-compulsiv, amatoristic, violent și paranoid, lipsit de credibilitate, dar creează dependență. Violurile, perversiunile, mutilările și sinuciderile “dor” mai tare pe alte posturi în prezent.

  16. Modelul ala brazilian nu e de fapt brazilian, e de la taica W.R. Hearst (si, cine stie, o sa descoperim poate ca nici acesta nu a fost primul in crearea propriilor stiri ). Cine e curios se uita la Citizen Kane ca sa vada cum functiona de fapt tehnica atunci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *