De ce ne înjurăm în halul ăsta pe Internet?

La un număr numit “Stres, nervi, furie” din “Dilema”, am scris despre felul cum ne enervăm şi ne înjurăm pe Internet. Foarte pe scurt, spuneam acolo că violenţa discursului de internet vine din faptul că acesta este considerat un joc de mulţi dintre actori. Dacă gândim omul ca pe un animal, furia verbală sau fizică se bazează pe un mecanism hormonal comun cu aproape tot regnul, secreţia de adrenalină, aşa că nu trebuie să ne îngrijorăm de faptul că o să devenim nişte sub-oameni pe net, dat fiind substratul solid al reacţiilor noastre.

M-am bucurat să găsesc idei asemănătoare pe Cafe Gradiva, într-o preluare după Anamaria Ivan, absolventă de calculatoare şi student la psihologie. Psihanalitic vorbind, din punctul de vedere al Aneimaria Ivan adică, violenţa se cheamă (aseamănă cu…) “înflăcărare” (în termenii lui Norman Holland) şi este unul din cele trei tipuri de regresie care au loc pe internet. Celelalte două sunt flirtul şi generozitatea.

  1. Sprancenatul Reply

    comentez aici, pentru ca pe site-ul Dilemei nu se poate. nu crezi ca agresivitatea asta de pe net ne fereste, totusi, de o buna doza de violenta fizica si verbala in viata reala? poate ca-i mai bine sa te interesezi de mama celui care te enerveaza decat sa-i dai una in vreo parte anatomica a corpului

  2. Lucian Hutanu de la IqPress Reply

    Pai hai sa particularizam.
    Vorbim de “internet” ne referim mai mult la site-urile ziarelor si institutiilor de media. Fiecare are “setul” lui de oameni ULTRAS care scriu in functie de “independenta” ziarului/tv.
    De exemplu : daca indrazneste cineva sa comenteze la Evenimentul Zilei despre Basescu, primeste injuraturi , m.UE, este comunist … sclavul lui X.
    Si exemple sunt multe. Oricum sunt sigur ca unii sunt platiti pentru asta. Asta e jobul lor. Sunt si o gramada de frustrati. O parte din acei oameni care injura pe net sunt oameni cu educatie superioara, care se refuleaza sub protectia anonimatului. Vreau sa vad pe cineva care injura semnant cu numele real.
    Din 2004 am inceput sa fim impartiti in tabere. Bloggul romanesc si-a luat locul la peluza unde isi leaga fularul pe fata si incepe sa se manifeste.

  3. Iulian Comanescu Reply

    Sprâncenatul: s-a discutat despre sublimarea agresivităţii în jocuri sadice şi alte locuri de acest fel. Totuşi, asta-i o atitudine care presupune că “trăim” doar într-o lume ne-virtuală. Ceea ce nu mai e adevărat. Viaţa virtuală e şi ea reală, chiar dacă toate flame-urile şi înjurăturile nu au urmări asemănătoare cu cele de dincoace.

    Lucian: nu m-am referit doar la site-urile instituţiilor de media, ci şi la forumuri şi la bloguri. Un exemplu relevant:

    http://www.technorati.com/posts/tag/muie

    Peste 1000 de postări cu cuvântul ăsta, chiar dacă sunt şi însemnări în alte limbi.

  4. angela furtuna Reply

    Spatiul virtual si spatiul media au devenit un veritabil alt invelis al Pamantului, ca sa ne exprimam vulgarizant. De ce apetitul pentru violenta este maxim si este manifest in internet?
    Incerc sa ofer cateva argumente. Internautul are certitudinea ca nu se afla intr-un mediu normat etic si/sau legal. Internautul are halucinatia mesianica a unicitatii sale versus umanitatea ingrata de “dincolo”. Internautul – cetatean al comunitatilor web este de obicei un om supus presiunilor realitatii, nedispunand de timpul (sau vointa) de a socializa pe caile clasice, pierzand, astfel, putin cate putin din vechile abilitati de interrelationare ce presupuneau o etica, politetea, nivele suportabile si imediat verificabile de sinceritate, onestitatea de a fi “scanat” prin toate simturile de catre interlocutor, lipsa sanselor de mistificare frauduloasa etc.
    Tipic romaneasca este, insa, aceasta escaladare a violentei, intolerantei si agresivitatii internetice, pe masura ce comunitatile web de limba romana au devenit si “sali ” cu acces gratuit la veritabile programe de fitness politic si atitudinal ce gazduiesc veritabile meciuri sangeroase ce le continua pe cele din real, unde inautenticul, violenta, mitomania, perversitatea morala, escrocheria si santajul, golania si mitocania sunt trasaturi obisnuite si considerate virtuti. Cum oglinda histrionica a internetului tenteaza oamenii la exagerari si manipulari, ei bine, nu e de mirare faptul ca explozia de violenta si de stil macho domina tonul si stilul de relationare.
    A fi cumsecade? A fi tolerant? A fi politicos? A fi simpa et cool la modul civilizat? Ei bine, pe net este imposibil: caci excesul de libertate (si lipsa totala a autocenzurii) este la fel de daunator ca si excesul de cenzura.

    Un spatiu total eclectic, in care manifestarea opiniilor este rdicata la rang de necesara dictatura a democratiei nu va putea genera niciodata pace sociala de net, cum nici stare de comunicare decenta. Acest tip de societate umana, demo-netica, aflata in curs de evolutie si structurare, stie deocamdata totul despre ceea ce o face demonica. La urma urmelor, poate ca e un castig, acesta: a fi aflat deja ce nu iti mai place si ceea ce nu mai vrei sa frecventezi.

  5. George Reply

    Am vazut violenta verbala pe net in special pe site-urile ziarelor romanesti. Si nu vorbesc (numai) de postari pro-anti-basescu.

    Site-urile ziarelor britanice iti cer sa fii user logat, cu id si parola. Injuri pe altii, esti in genere intolerant -> IP banat.
    Site-urile ziarelor americane: nu se permit comentarii.

    Problema este ca nu am inteles ca societate ca libertatea implica responsabilitate. Poti sa scrii orice comentariu, atata timp cat iti dai seama ca asta te reprezinta pe tine si poate avea implicatii asupra ta si a altora.

    Nu este singurul punct important, dar cred ca are legatura clara cu subiectul.

  6. Anamaria Ivan Reply

    Descarcarea agresivitatii prin intermediul jocurilor pe calculator si prin intermediul comentariilor “caustice” in diferite spatii virtuale are in mod clar si niste consecinte bune. De buna seama ca individul nevrotic ce s-a descarcat printr-o injuratura pusa indeva intr-un spatiu comun al injuratorilor, sau intr-un spatiu mai delicat al savantilor a mai decartat o parte din energia ce ar fi putut izbucni daca ar fi fost eliberata in viata reala.
    Faptul ca esti in siguranta, in fata unui calculator, combinat cu faptul ca o injuratura nu poate face prea mult rau celui caruia ii este adresata (cel putin nu si fara cooperarea destinatarului) iti permite sa trimiti afara ceea ce te macina pe interior.
    Pana la urma… problema nu cred ca este una “sociala”, nu atata vreme cat stim ca injuraturile pe internet nu sunt decat suma de litere puse laolalta. Problema rezida in disconfortul individual, in ceea ce simte expeditorul, in nucleul “bolnav” care il/o determina sa reactioneze agresiv si augmentat.
    Altfel… solutia de a te apara de astfel de abuzuri este destul de simpla: moderarea aproape la sange a blogurilor, forumurilor de discutii si asa mai departe, plus investirea in mecanisme psihice de aparare contra (si ignorare a) unor asemenea mesaje.
    numai bine!

  7. Daniel Reply

    Refulare, regresie, revolta, etc… nu stiu daca sunt adevaratele cauze ale mareei de injuraturi, dar ceva, ceva o fi… parerea mea e ca pe net, sub pseudo-anonimatul unui id -de fapt nimeni nu este cu adevarat anonim pe net, ci doar asa crede – oamenii sunt asa cum sunt ei si in viata reala si nimic mai mult. Politica ca si fotbalul sunt doua din domeniile in care injuraturile sunt la ordinea zilei mai ales cand se dezbat probleme spinoase. Injuraturile tind sa ia locul dialogului pentru ca pe net principalul scop nu este transmiterea unei informatii sau incercare de a convinge un contastator de veridicitatea argumentelor tale, ci de a te simti altfel. Dar evident, ca pe net esti asa cum esti si in viata reala chiar daca in viata reala injuraturile nu vor avea decat un efect negativ. Dar in viata reala iti pasa de acest efect si nu le folosesti sau nu-ti pasa si esti exact ca pe net. Eu nu vad o diferenta intre Romania reala si cea virtuala pentru ca pana la urma toti isi pastreaza esenta personalitatii lor. Iar oamenii cu adevarat dotati cu bun simt nu vor folosi injuraturile pe post de argumente sau defulare. Si faza cu intelectualii care cauta sa se defuleze pe net e gresita pentru ca un intelectual de acest tip daca i se da ocazia o va da in stamba cu prima ocazie.
    Pe mine ma deranjeaza injuraturile din viata reala pentru ca astea ma afecteaza, pe net pur si simplu nu le mai observ. Si stiu sa evit siturile infectate. Dar in autobuz, la piata, la coada nu poti sa scapi de ele. Si ce e mai grav este ca o mare parte le considera ceva firesc in societatea noastra. O fi firesc din punct de vedere psihologic, dar social nu mi se par decat un alt tip de poluare.

  8. Traian Reply

    Banarea utilizatorilor pornind de la adresa ip nu este o solutie din mai multe motive:
    1. adresa ip poate fi atribuita de un server DHCP, azi poate fi 80.80.80.2 , maine poate fi 80.80.80.20 ,
    2. pornind de la observatia de la punctul 1 o solutie ar putea fi banarea unei “clase de ip-uri” ceea ce este evident o prostie, pentru ca poti interzice astfel dreptul la exprimare la un utilizator care are un limbaj adecvat ,
    3. utilizatorii pot folosi diverse solutii tip proxy sau/si anonymous proxy care “expun” un ip “fals” (exprimare voit eronata daca vb. strict dpdv tehnc) …

  9. tikkun Reply

    Violenta e sora buna cu anonimatul. O forma de iresponsabilitate, care, in opinia mea, nu are de-a face cu “regresii” sau alte explicatii analitice….cine se risca sa le produca in afara contactului direct cu “pacientul”, generalizand, risca cel putin blamul stiintific al specialistilor.
    Revenind: in spatele unui nick zac laolalta, voyeurismul, cruzimiile de tot felul, forme distincte de gresivitate, o mult mai necritica si dezmaţată libertate. Nu e cazul sa ne-o luam ca model….desi unii idolatrizează “virtualul” ca substitut…ca sa nu spun surogat, al libertatii.
    Libertatea in absenta limitelor/constrangerilor/criteiilor nu are sens, substanta, viaţă.
    Violenta “virtuala” e oformă de iluzie, autoiluzionare, prin care ceea ce nu indraznesti sau nu ai suficienta forta sa faci in real life, produci, dur, agresiv, si urat, acolo, pe un oarecare site. In spatele anonimitatii sau in spatele unui nume care si-a pierdut de mult concreteţea fizică…..se poate orice.
    Eticile virtualului nu sunt doar mai laxe, cum suntem tentaţi să credem….ele pur şi simplu nu exista. O etica proprie internetului…desi e un proiect care s-a tot incercat…..e o absurditate. Eticile provin din viata reala……internetul le imprumuta doar. Cu mai mult sau mai putin succes.

  10. meplusmyself Reply

    Ne injuram virtual, ne injuram real. Sunt de acord cu Daniel : “Eu nu vad nici o diferenta intre Romania reala si cea virtuala pentru ca pana la urma toti isi pastreaza esenta personalitatii lor.”
    Restul e doar impresia strutului : capul in nisip, imi permit, nu ma vede nimeni 🙂
    Multumesc.

  11. ovidiu Reply

    Anonimitatea il “relaxeaza mintal” pe individ si presupun ca acea autocenzura pe care individul o are in mijlocul societatii dispare.

    Un exemplu asemantor de “relaxare mintala” traita de mine in strainatate este ca o parte din conationalii romani intalniti aleator prin magazine folosesc un limbaj “de cartier”, datorita faptului ca “oricum nu ne intelege nimeni, suntem liberi sa spunem ce vrea muschii nostri”.

    Cat despre anonimitate, un multe cazuri, aceasta este relativa mai ales pentru cei care navigheaza de la servici. Am avut o experienta personala pe site-ul meu (care este 95% un blog pe teme IT ) cu un anumit internaut care imi dorea “numai binele”. Si ca sa vedem cat de anonim este personajul (pe baza IP-ului): lucreaza la o anumita companie, sa zicem Electrica, dintr-un anumit oras, sa zicem Craiova si este interesat de o anumita platforma IT, sa zicem Lotus Notes. Cat de greu ar fi sa identificam persoana, daca cineva si-ar dori acest lucru?

  12. Roaitars Reply

    Ne injuram pentru ca nu mai avem rabdare sa ascultam, sau nu avem timp si atunci orice nu intra in calapodul din mintea noastra e neaparat o prostie ce merita combatuta. Neavind timp nici de argumente, dam direct sentinta, care trebuie comunicata brutal, sa fie evident, din prima si pentru toata lumea, ca e negativa.
    Iar lipsa de responsabilitate a (semi)anonimatului faciliteaza brutalitatea.

  13. Florin Dumitrescu Reply

    Apropo de postările cuv. “muie”: e de cercetat cîte din mia de itemuri sînt muie ca procedeu erotic şi cîte muie ca ponegrire. Căci, după cum ştim, internet is for porn (în destul de mare măsură)…
    Aici se deschide o altă discuţie cu introspecţii către abisurile fiinţei noastre colective: de ce transformăm dragostea (sub anumite forme…) în mizerie? De ce facem “war not love”? De ce dăm dragostei “a bad name”?
    În rest sînt de acord cu teza că pe .ro nu e mai multă învrăjbire decît în RO offline. Părerea mea este că multe forme dialectice de participare, de tip dezbatere, forum, comment sînt (încă) rău înţelese la noi, într-un sens f. pătimaş şi f. ad personam. Şi de aici vinovăţia merge tot către şcoală şi celelalte instituţii care ne-au descurajat educaţia civică etc.
    Poate că ar merita evidenţiate momentele de graţie (rare, dar semnificative) în are netul i-a unit şi i-a armonizat pe oameni. Eu cred că un analist media ar putea s-o facă, aşa, poate de ziua naţională…

  14. Cristina Simion Reply

    foarte interesant topic-ul! si e un subiect care ne afeceteaza, intr-o masura mai mica sau mai mare, pe toti. cred ca, desi e dovedit ca suntem mai agresivi decit multi altii (in limbaj, in spatiul public, in cel privat… desi numarul de infractiuni care implica violenta nu e neaparat foarte mare), suntem inca si mai agresivi pe net; nu cred ca netul e doar o oglinda a comportamentului natural, cred ca e un mediu in care te crezi protejat si – la adapostul anonimitatii – iti reversi asupra altora furia cu o agresivitate neasteptata. am primit de curind un mail anonim, din partea unei studente careia ‘i-am stricat media’, desi (povestea e mai lunga) nota primita era de-a dreptul generoasa. s-a gindit sa-mi provoace si ea un disconfort (eu i-am stricat media, ea sa-mi strice ziua)… nu, nu cu ‘muie’ (de ala nici ca mi-ar fi pasat), ci cu ‘nu meritati sa fiti profesoara’. recunosc ca m-a durut. daca gresisem cu adevarat? am revazut toate tezele, gindindu-ma ca poate am facut o mare nedreptate… fara sa stiu exact daca si unde gresisem.
    cum te poti apara de atacurile anonime de pe net? atacind la rindul tau? ignorare? daca se refera la situatii specifice, in care chiar nu stii daca nu cumva ai gresit, dar nu atit de specifice incit sa le identifici si sa iei masuri?premiza de bunavointa ne poate apara de responsabilitate? sau putem alege sa nu ne gindim la greseli atit timp cit acuzatorul nu-si asuma nici macar identitatea?

  15. Anamaria Ivan Reply

    Da, sunt complet deacord cu faptul ca o injuratura pe internet, spusa sub semnul anonimatului, si al asumarii faptului ca un calculator nu iti va trage un pumn, nu aduce nimic nou in personalitatea celui care o trimite, ci doar ilustreaza ceva care exista deja acolo, si care poate (sau nu) sa se manifeste foarte bine si in viata reala. Cine este agresiv in viata reala, poate sa fie agresiv si in cea virtuala, dar si varianta opusa este posibila, adica: cine se retine de la injuraturi si de la riposte (la care ar avea dreptul legitim, poate) le va da drumul intr-un context in care simte ca nu i se poate intampla nimic rau.
    Cat despre terminologia aplicata, si anume cea psihanalitica… Pana la urma poti sa numesti fenomenele cum vrei, cu conditia sa te faci inteles. Imprumuti terminologia din clinica psihanalitica pentru a o aplica fenomenelor sociale? Este OK, atata vreme cat stii ce faci. Putem sa le numim transfer1, regresie1, obiect intern1, daca ne convine mai mult. Important este ca in psihicul individului in care se manifesta, ele modeleaza aceleasi procese, indiferent ca perechea ce le declanseaza este un terapeut in fotoliu, un calculator pe birou sau o fereastra de chat. Individul cu comportamentul respectiv trece prin niste procese si niste stari, pe care noi le putem “numi” asa… Catre ce sunt directionate… este mai putin important, in ceea ce priveste psihodinamica lui. Daca vreti sa folosim alta terminologie, putem scrie eseuri pe aceeasi tema, dar cu alta “tematica”.

    cu stima

  16. .: PAGINI.COM :. » Archive » România din ciberspaţiu Reply

    […] PS: Inspirat de întâmplarea lui Tihi, care a fost dat afară de pe Wikipedia românească pentu că e ungur (din Ardeal, bilingv, entuziast vorbitor de limba română, inclusiv pe blogul său) si în continuarea aceastui articol al lui Iulian Comănescu: Media lui Comanescu » De ce ne înjurăm în halul ăsta pe Internet? La un număr numit “Stres, nervi, furie” din “Dilema”, am scris despre felul cum ne enervăm şi ne înjurăm pe Internet. Foarte pe scurt, spuneam acolo că violenţa discursului de internet vine din faptul că acesta este considerat un joc de mulţi dintre actori. Dacă gândim omul ca pe un animal, furia verbală sau fizică se bazează pe un mecanism hormonal comun cu aproape tot regnul, secreţia de adrenalină, aşa că nu trebuie să ne îngrijorăm de faptul că o să devenim nişte sub-oameni pe net, dat fiind substratul solid al reacţiilor noastre. […]

Post your thoughts