De ce n-am semnat, n-aș semna, nu semnez

Protestul jurnaliștilor împotriva practicilor degradante din presă, lansat pe site-ul Revistei 22, continuă să facă valuri în mediile, evident, jurnalistice. În timp ce un Vladimir Tismăneanu a ajuns să-l compare cu Carta 77, un Mircea Toma explică, în numele ActiveWatch, motivele pentru care organizația lui nu s-a raliat – în esență, fiindcă nu e un protest neutru. Polemica s-a întins cu un Cristian Teodorescu care notează culoarea ideologică a protestului și o reacție a lui Dan Tăpălagă. Andrei Cornea încearcă să facă o diferență între partizanatul onest și cel indus.

Mă opresc aici, deși mai sunt texte despre întreagă poveste, sub care stau semnături care contează. E cazul să ajung la motivele pentru care eu nu m-am raliat protestului. 

Primul e unul tehnic. Nu știu dacă mai sunt jurnalist, în sensul că am făcut consultanță politică pentru PSD și PNL, am ținut traininguri de online pentru doamnele din organizația de femei a PDL, am vândut proiecte de comunicare la Parlamentul European și o serie de alte lucruri pe care le găsiți enumerate, în măsura în care le-am considerat relevante și n-am avut clauze de confidenițalitate, aici. Ăsta e și motivul pentru care mă vedeți pronunțându-mă mai rar în chestiuni de etică jurnalistică sau politică.

Sigur, sunt, printre cei 500, destui semnatari care au buline asemănătoare în CV. Cred că e dreptul lor să se mai considere jurnaliști și, în consecință, să semneze, deși la unele dintre linkurile pe care le-am dat mai sus și în multe alte locuri ni se spune sau sugerează că suntem obligați să optăm și cine nu semnează se descalifică.

Motivul doi. “Responsabili de cele mai grave derapaje sunt câţiva jurnalişti de la Trustul Intact, în special de la Antena 3”. Antena 3 se diferențiază prin ratinguri mai mari, violență de limbaj și ficționalizare de celelalte televiziuni afiliate politic. Dar lucrurile astea se fac și în alte locuri. La B1, de pildă, prin Robert Turcescu sau Radu Banciu. Sau la România TV, care umflă potul în cazuri mai tabloide, ca moartea lui Sergiu Nicolaescu, dar se descurcă și ea binișor la capitolul partizanat politic.

Amenzile CNA la care am dat link intră în categoria “hard data”. Ca și monitorizările de campanie, în care lucrurile stau cum știm că stau, cu dezechilibre politice. În consecință nu văd de ce ar trebui nominalizată una bucată televiziune, mai ales că printre semnatari sunt mulți “partizani onești”, vorba lui Andrei Cornea, din partea cealaltă. Așa cum e, protestul seamănă a răfuială.

Motivul trei. Care e finalitatea protestului? “Ne declarăm solidari în dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei”, citez din nou din protest. Pe listă sunt oameni din instituții care au aderat și la Codul Deontologic Unic al presei, în 2009. Ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani în media? Mizeria a crescut exponențial. O parte dintre semnatari au călcat și ei pe bec, în diferite moduri, de la partizanat politic la violență de limbaj, incompetență, tabloidizare și toate celelalte. Dacă nu e ipocrizie, e – la alți aderenți – copilărie. Protestăm ca să ce? Ca să vină cineva, din afară, să ne ia presa asta rea și să ne dea o alta, mai bună? Nu cumva, conform argumentului că lista de semnatari e masivă, noi suntem acea mass media pe care o incriminăm, oricât o numim “Antena 3”, “băsiști” sau în alte moduri?

În măsura în care mai există jurnalism și în care ne mai facem meseria (pe lista de semnături, lângă multe nume cunoscute sunt trecute afilieri bizare, instituții media care abia dacă există, “freelancer” și alte eufemisme), cred că ar trebui nu atât să “ne declarăm solidari” cu principii care țin de grădinița presei, cât să le aplicăm.

Motivul patru, personal. Am fost porcăit de Mircea Badea în repetate rânduri. “Evenimentul zilei” a scris și el aiureli despre mine sau despre proiecte în care am fost implicat. Alți oameni au presupus, afirmat, sugerat, public, diferite mizerii, tot despre mine. Mi-a fost greu să cred că stârnesc genul ăsta de pasiuni, la prezența publică destul de palidă pe care o am. Nu percep Antena 3 ca fiind ceva fundamental diferit de rest, iar dacă ar fi apărut un protest împotriva mizeriei generale din presa românească, nu știu dacă l-aș fi considerat eficient și l-aș fi semnat. Dar, din diferitele ture de tăvăleală cărora le-am fost obiect, mi-am dat seama de un lucru surprinzător: cel care spune mizerii despre tine se reflectă pe sine cumva. Imaginația calomniatorului e finită, ca a oricui, și atunci tinde să te încarce cu păcate care țin mai mult de el decât de tine. E un lucru la care merită reflectat.

Post your thoughts