De ce crapă structura de print a lui Vîntu

Despre poziționarea de partea lui Mircea Geoană în campanie (până la arestarea lui Nicu Popa) și alte conotații politice, am scris o mulțime pe presa.nu; remanierile din structura Realitatea-Cațavencu nu mă mai interesează, în sine, de la un punct încolo nu le-am mai consemnat nici pe MediaPedia.ro, fiindcă mă dureau degetele. Cum stau lucrurile din punct de vedere profesional?

1. E bine să te temi de Cațavenci chiar și când îți fac daruri. Sub oblăduirea lui Sorin Vulpe, “Academia Cațavencu” s-a transformat în trust, pentru ca acest trust să treacă în mâinile lui SOV în mai 2006. Adică, printre altele, lucruri ca “tabu”, “Investitii și profit”, “Le Monde Diplomatique”, Guerilla, cu privire la a căror evoluție trebuie ca la momentul respectiv SOV să fi fost foarte optimist ca să dea bani pe ele. Nu pot decât să felicit Cațavencii pentru momentul când au predat cheile, mai ales că “Academia Cațavencu” pare a rămâne în picioare și lucrurile s-ar putea deconta într-o manieră favorabilă pentru ei. Pare imoral? Sunt afaceri. Mai ales că omul care considera, acum câtăva vreme, că nu există situații win-win e chiar Sorin Ovidiu Vîntu. De când n-a mai aflat asta pe pielea lui?

2. Proiecte “în oglindă”, competiție pe segmente aglomerate. Managerii din grupul lui SOV vin din alte companii media și adesea au încercat să pună pe picioare proiecte “în oglindă”: Dragoș Stanca a făcut “Business Standard” și “Money Express”, după ce avusese “Ziarul financiar” și “Business Magazin” la Publimedia, de unde plecase. “Cotidianul” a fost un alt cui bătut în supraaglomerata piață a cotidienelor, chiar dacă nu e ceva inventat la Vîntu, după 2006. Românii ar avea ceva de învățat de la grupurile media occidentale, care au inventat segmente noi, (glossy, ghiduri TV), atunci când au intrat în România. Singurele motive pe care le pot imagina, pentru ca ownerii români să se arunce pe segmentele deja aglomerate, sunt lipsa de fantezie și dorința de a influența politicul.

3. Dragoș Stanca, din nou, dar de bine. A fost îndepărtat din zona de print, cam în același timp cu momentul în care trendul “Cotidianului” s-a schimbat (martie-aprilie 2008). Acolo a existat o explicație la mintea cocoșului: nu poți să reduci costurile unui ziar după o campanie de marketing costisitoare, așa cum s-a întâmplat la “Cotidianul”. Atunci s-a petrecut și plecarea lui Mihnea Măruță, singurul redactor-șef care a realizat creșteri pe segmentul cotidienelor quality în ultimii câțiva ani. Mihnea Măruță e, așa cum s-a descris singur, șomer și între două oftaturi mai moderează câte-o dezbatere prezidențială, dar Dragoș Stanca a dus Realitatea.net în poziția de lider. Ce-ar fi fost printul lui Vîntu dacă Stanca ar fi rămas acolo? Cred că nici Vîntu, nici Stanca nu știu. Deocamdată, Realitatea.net rămâne în picioare și, în viitorul apropiat, Stanca va plăti amarnic pentru succesele de trafic înregistrate: se va dovedi că-s din ce în ce mai mulți oameni (recuperați din diverse bărci scufundate) și că banii disponibili pe internet rămân puțini. Presiunea politicului crește, fiindcă deja a făcut țăndări alte lucruri, gen “Cotidianul”.

4. Marketing. Ideile de cross promotion de la Sârbu s-au ipostaziat în Realitatea-Cațavencu într-un mod care seamănă mai curând a coterie. “Money Express”, o revistă cu un conținut bun și care nu întâmplător a găsit o soluție de supraviețuire (vezi la Petrișor), aproape că nu se vede la televizor, pe outdoor-uri și în alte locuri. “Trustul” a făcut o mulțime de zgomot, în schimb, pentru lucruri cu probleme evidente de conținut (vezi “Cotidianul”, de pildă, castrat tocmai când trebuia să fecundeze publicul, sau “Business Standard”, care n-a fost niciodată în regulă).

5. Sorin Ovidiu Vîntu. Nu înțeleg nici acum ce îi place mai mult să colecționeze, oameni sau asseturi media? Colecțiile se strâng, oricum, în muzee și nu în grupuri de business. Dacă nu, din când în când trebuie să faci curat în debara…

6. Traian Băsescu. Da, știu, am zis că nu fac politică în acest post și în general evit să fac pe acest blog. O să mă rezum doar la a vă reaminti ce s-a întâmplat cu Sorin Roșca Stănescu și “Ziua” după ce președintele anti-moguli a vorbit despre amenințări în 2005.

Lista este deschisă pentru voi, ca și în alte dăți.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

15 thoughts on “De ce crapă structura de print a lui Vîntu”

  1. Iulian,

    am scris aici pe blog ca nu cred ca este loc pe piata de mai multe cotidiane de business in momentul lansarii Business Standard. Eu le urez sa fie achizitionati de cineva.

  2. Dragă Emil, într-un sens, pe piața românească nu e niciun cotidian de business. La asta mă gândeam pe la începuturile Standard, când am făcut un pic de consultanță acolo. Implicarea mea a fost cu totul fantomatică, am recrutat pentru secția de media și am făcut câteva layouturi cu Cristi Lipan.

  3. “Mai 2006” nu a fost cumva mai inainte? Imi amintesc de niste liste legate de un divort dar si de niste mici articole bagate prin foaia Catavencilor si care se potriveau precum nuca in perete (de-un exemplu stirea “ironica” despre o prima firma romaneasca tranzactionata la Bursa din Londra). Nu zic ca ar avea vreo importanta (sau stampila). Pina la urma ce mai are importanta?

  4. Desi sunt de acord in mare parte cu ce ai scris, nu cred ca Guerrilla se incadreaza in tipologia “proiecte esuate”. Ar fi bine, cel putin, sa nu fie asa. Deoarece piata radiourilor in Romania este la pamant in ceea ce priveste calitatea emisiunilor: se imparte fie in radiouri CHR cu muzica si emisiuni de doi lei, dar dinamice, fie in radiouri cu muzica veche (si seminificativ mai buna), dar care sunt mai bune pentru adormit…

  5. Frobenius are cred dreptate, Iulian. Parca povestea asta romantzata a lui Vintu cu Catzavencii e … si mai romantzata. Daca-mi amintesc bine, Dinescu a fost primu’ care i-a vindut lui Vintu partea lui din Catavencu. Au mai vindut si altii si nu’s ce s-a intimplat (poate efectul post FNI) ca Vintu le-a dat partile sociale inapoi. Pe urma l-au gasit ei pe Sorin Marin si dupa el din nou pe Vintu.

    Oricum tranzactia asta e de study case. Si pe psihologia negocierii (sint acolo monstrii sacri si lupii tineri) si pe eficientza exitului (cred ca per bucati, actionarii Catavencu au incasat minim dublu fatza de cit a cistigat revista cu totul in toti cei 18 ani sau cit are).

    Dam dintr-una in alta, si trecerea de la Catavencu la Academia Catavencu atunci, dupa revolutie, e o poveste frumoasa.

  6. Mie-mi pare ca marea problema este ca dl. SOV desi cunoaste economie nu stie (sau nu doreste a stii) management. Cred ca mangerii adunati de pe la alte trusturi si unde au performat intr-un cadru strict aici parca au descoperit casa de vacanta cu curtea imensa si fara ……fund. Au performat doar in ceea ce priveste bunastarea lor. Ce este cel mai grav si simptomatic pentru societatea noastra (mai ales in clipa de fata ) este ca acolo unde nu se pricep pretind ca stiu si fac politica mageriala a lui Gaga: cum trecem prin criza? Reducem tot! Si dupa aia domnilor v-ati intrebat sau macar ati estimat costurile revenirii in acest punct in care va aflati acum? Sau sa-mi fie iertat “dupa aia” poate fie citit si ca “dupa care aia”?

  7. Si daca mai tin eu bine minte, acu vreo 10 ani era nemiscata o reclama la Gelsor, pe prima pagina. Adica pe vremea cand aveau editorial pe prima pagina. Alte vremuri

  8. Marius: nu conteză că tu și cu mine avem bucurii la Guerilla. Dobitoanele lui Dobrovolschi mi se par geniale și-așa mai departe. Problema e cum se închid lucrurile pe profit & loss. Piața de radio nu e încă nișată.

    Lucian: “Academia Cațavencu” e o poveste lungă. Dpdv business vânzarea e legală, ei au oferit, Vîntu a luat. Nu e tocmai capitalismul ăla care produce valoare, dar cum se fac banii în general? “Felicitările” mele pentru ei sunt fără ironie. Nu sunt nici escroci nici altceva.

    Maverick: nu-i chiar așa. Adevărul duduie fiindcă Patriciu n-a redus cheltuielile. La Vîntu e hecatombă fiindcă a decis contrariul. În rest, despre criză și traversarea ei, știu câte ceva cel mult grupurile gen Ringier sau PRO, care au redus și cel puțin PRO are profit anul ăsta.

  9. Nu cred ca foarte multe dintre brandurile Realitatea-Catavencu se vor inchide. Este posibil ca la unele Vantu sa renunte pentru un pret simbolic. Impresia mea este ca vroia oricum sa le vanda dar a pierdut momentul optim iar acum chiar va trebui sa marcheze pierderea. In nici un caz Realitatea TV si Monney Channel nu sunt printre ele. Pe astea le va da scump, chiar daca public poate lasa impresia ca le-a dat degeaba sau ca nu se stie pe cat le-a dat. Sa ne amintim ca Realitatea tot prin offshore a ajuns si in proprietatea lui Vantu.
    Nu conteaza asta. Eu am emotii mari pentru Standard si Realitatea FM. dar cel mai rau mi-ar parea dupa Guerrilla desi e clar ca are o sansa in Catavenci.

  10. Maverick are dreptate, Iulian, intr-un punct nevralgic: acolo, la RC, cei pusi in fruntea bucatelor chiar si-au luat partea leului. Bună găselnița cu “casa de vacanță ” :)…reușită, potrivită…

    (scuze, dar nu m-am putut abține)

  11. Imi poate cineva explica aparitia VOX PUBLICA la Realitatea cand Vantu anunta ca restrange activitatea? Mi se pare o contradictie din care nu prea intelegi strategia de marketing.

  12. Eu cred ca aceste persoane zic unele lucruri dar fac altele. Din pacate omul obisnuit intra in capcana multor declaratii si nu mai sta sa analizeze ceea ce este adevarat sau nu.

  13. Dupa principiul “dati un leu pentru Ateneu“ sa se lanseze subscriptie publica pentru Guerilla. Va deveni primul post de radio sub forma de S.A. cu multe (zeci de) mii de actionari.
    Zic si eu ca amatoru`.

  14. Iulian, tocmai pe asta ma bazez. Ca acele companii care ne vor pe noi, ascultatorii cu educatie superioara, venituri peste medie si functii de middle-top management, ne vor cauta tot la Radio Guerrilla. Sigur ca scurta descriere a target-ului Guerrilla se intretaie, uneori, cu cea a unor radiouri ca Europa FM, Info Pro si, din pacate, Kiss FM. Dar, asa cum o arata si sondajele, Guerrilla aduna o mai mare parte…

    Eu unul as renunta definitiv la a asculta radio (fie acasa, in bucatarie, fie in trafic ori la birou) daca nu ar exista RG. Ma poti numi fanatic, poate chiar asa e… In asta sta un alt motiv pentru care sustin ca Guerrilla va ramane: timpul de ascultare per ascultator, respectiv fidelitatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *