De ce crapă structura de print a lui Vîntu

Despre poziţionarea de partea lui Mircea Geoană în campanie (până la arestarea lui Nicu Popa) şi alte conotaţii politice, am scris o mulţime pe presa.nu; remanierile din structura Realitatea-Caţavencu nu mă mai interesează, în sine, de la un punct încolo nu le-am mai consemnat nici pe MediaPedia.ro, fiindcă mă dureau degetele. Cum stau lucrurile din punct de vedere profesional?

1. E bine să te temi de Caţavenci chiar şi când îţi fac daruri. Sub oblăduirea lui Sorin Vulpe, “Academia Caţavencu” s-a transformat în trust, pentru ca acest trust să treacă în mâinile lui SOV în mai 2006. Adică, printre altele, lucruri ca “tabu”, “Investitii şi profit”, “Le Monde Diplomatique”, Guerilla, cu privire la a căror evoluţie trebuie ca la momentul respectiv SOV să fi fost foarte optimist ca să dea bani pe ele. Nu pot decât să felicit Caţavencii pentru momentul când au predat cheile, mai ales că “Academia Caţavencu” pare a rămâne în picioare şi lucrurile s-ar putea deconta într-o manieră favorabilă pentru ei. Pare imoral? Sunt afaceri. Mai ales că omul care considera, acum câtăva vreme, că nu există situaţii win-win e chiar Sorin Ovidiu Vîntu. De când n-a mai aflat asta pe pielea lui?

2. Proiecte “în oglindă”, competiţie pe segmente aglomerate. Managerii din grupul lui SOV vin din alte companii media şi adesea au încercat să pună pe picioare proiecte “în oglindă”: Dragoş Stanca a făcut “Business Standard” şi “Money Express”, după ce avusese “Ziarul financiar” şi “Business Magazin” la Publimedia, de unde plecase. “Cotidianul” a fost un alt cui bătut în supraaglomerata piaţă a cotidienelor, chiar dacă nu e ceva inventat la Vîntu, după 2006. Românii ar avea ceva de învăţat de la grupurile media occidentale, care au inventat segmente noi, (glossy, ghiduri TV), atunci când au intrat în România. Singurele motive pe care le pot imagina, pentru ca ownerii români să se arunce pe segmentele deja aglomerate, sunt lipsa de fantezie şi dorinţa de a influenţa politicul.

3. Dragoş Stanca, din nou, dar de bine. A fost îndepărtat din zona de print, cam în acelaşi timp cu momentul în care trendul “Cotidianului” s-a schimbat (martie-aprilie 2008). Acolo a existat o explicaţie la mintea cocoşului: nu poţi să reduci costurile unui ziar după o campanie de marketing costisitoare, aşa cum s-a întâmplat la “Cotidianul”. Atunci s-a petrecut şi plecarea lui Mihnea Măruţă, singurul redactor-şef care a realizat creşteri pe segmentul cotidienelor quality în ultimii câţiva ani. Mihnea Măruţă e, aşa cum s-a descris singur, şomer şi între două oftaturi mai moderează câte-o dezbatere prezidenţială, dar Dragoş Stanca a dus Realitatea.net în poziţia de lider. Ce-ar fi fost printul lui Vîntu dacă Stanca ar fi rămas acolo? Cred că nici Vîntu, nici Stanca nu ştiu. Deocamdată, Realitatea.net rămâne în picioare şi, în viitorul apropiat, Stanca va plăti amarnic pentru succesele de trafic înregistrate: se va dovedi că-s din ce în ce mai mulţi oameni (recuperaţi din diverse bărci scufundate) şi că banii disponibili pe internet rămân puţini. Presiunea politicului creşte, fiindcă deja a făcut ţăndări alte lucruri, gen “Cotidianul”.

4. Marketing. Ideile de cross promotion de la Sârbu s-au ipostaziat în Realitatea-Caţavencu într-un mod care seamănă mai curând a coterie. “Money Express”, o revistă cu un conţinut bun şi care nu întâmplător a găsit o soluţie de supravieţuire (vezi la Petrişor), aproape că nu se vede la televizor, pe outdoor-uri şi în alte locuri. “Trustul” a făcut o mulţime de zgomot, în schimb, pentru lucruri cu probleme evidente de conţinut (vezi “Cotidianul”, de pildă, castrat tocmai când trebuia să fecundeze publicul, sau “Business Standard”, care n-a fost niciodată în regulă).

5. Sorin Ovidiu Vîntu. Nu înţeleg nici acum ce îi place mai mult să colecţioneze, oameni sau asseturi media? Colecţiile se strâng, oricum, în muzee şi nu în grupuri de business. Dacă nu, din când în când trebuie să faci curat în debara…

6. Traian Băsescu. Da, ştiu, am zis că nu fac politică în acest post şi în general evit să fac pe acest blog. O să mă rezum doar la a vă reaminti ce s-a întâmplat cu Sorin Roşca Stănescu şi “Ziua” după ce preşedintele anti-moguli a vorbit despre ameninţări în 2005.

Lista este deschisă pentru voi, ca şi în alte dăţi.

  1. Emil Stoica Reply

    Iulian,

    am scris aici pe blog ca nu cred ca este loc pe piata de mai multe cotidiane de business in momentul lansarii Business Standard. Eu le urez sa fie achizitionati de cineva.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Dragă Emil, într-un sens, pe piaţa românească nu e niciun cotidian de business. La asta mă gândeam pe la începuturile Standard, când am făcut un pic de consultanţă acolo. Implicarea mea a fost cu totul fantomatică, am recrutat pentru secţia de media şi am făcut câteva layouturi cu Cristi Lipan.

  3. Frobenius Reply

    “Mai 2006” nu a fost cumva mai inainte? Imi amintesc de niste liste legate de un divort dar si de niste mici articole bagate prin foaia Catavencilor si care se potriveau precum nuca in perete (de-un exemplu stirea “ironica” despre o prima firma romaneasca tranzactionata la Bursa din Londra). Nu zic ca ar avea vreo importanta (sau stampila). Pina la urma ce mai are importanta?

  4. Marius Reply

    Desi sunt de acord in mare parte cu ce ai scris, nu cred ca Guerrilla se incadreaza in tipologia “proiecte esuate”. Ar fi bine, cel putin, sa nu fie asa. Deoarece piata radiourilor in Romania este la pamant in ceea ce priveste calitatea emisiunilor: se imparte fie in radiouri CHR cu muzica si emisiuni de doi lei, dar dinamice, fie in radiouri cu muzica veche (si seminificativ mai buna), dar care sunt mai bune pentru adormit…

  5. Lucian Reply

    Frobenius are cred dreptate, Iulian. Parca povestea asta romantzata a lui Vintu cu Catzavencii e … si mai romantzata. Daca-mi amintesc bine, Dinescu a fost primu’ care i-a vindut lui Vintu partea lui din Catavencu. Au mai vindut si altii si nu’s ce s-a intimplat (poate efectul post FNI) ca Vintu le-a dat partile sociale inapoi. Pe urma l-au gasit ei pe Sorin Marin si dupa el din nou pe Vintu.

    Oricum tranzactia asta e de study case. Si pe psihologia negocierii (sint acolo monstrii sacri si lupii tineri) si pe eficientza exitului (cred ca per bucati, actionarii Catavencu au incasat minim dublu fatza de cit a cistigat revista cu totul in toti cei 18 ani sau cit are).

    Dam dintr-una in alta, si trecerea de la Catavencu la Academia Catavencu atunci, dupa revolutie, e o poveste frumoasa.

  6. Maverick Reply

    Mie-mi pare ca marea problema este ca dl. SOV desi cunoaste economie nu stie (sau nu doreste a stii) management. Cred ca mangerii adunati de pe la alte trusturi si unde au performat intr-un cadru strict aici parca au descoperit casa de vacanta cu curtea imensa si fara ……fund. Au performat doar in ceea ce priveste bunastarea lor. Ce este cel mai grav si simptomatic pentru societatea noastra (mai ales in clipa de fata ) este ca acolo unde nu se pricep pretind ca stiu si fac politica mageriala a lui Gaga: cum trecem prin criza? Reducem tot! Si dupa aia domnilor v-ati intrebat sau macar ati estimat costurile revenirii in acest punct in care va aflati acum? Sau sa-mi fie iertat “dupa aia” poate fie citit si ca “dupa care aia”?

  7. eftimie Reply

    Si daca mai tin eu bine minte, acu vreo 10 ani era nemiscata o reclama la Gelsor, pe prima pagina. Adica pe vremea cand aveau editorial pe prima pagina. Alte vremuri

  8. Iulian Comanescu Reply

    Marius: nu conteză că tu şi cu mine avem bucurii la Guerilla. Dobitoanele lui Dobrovolschi mi se par geniale şi-aşa mai departe. Problema e cum se închid lucrurile pe profit & loss. Piaţa de radio nu e încă nişată.

    Lucian: “Academia Caţavencu” e o poveste lungă. Dpdv business vânzarea e legală, ei au oferit, Vîntu a luat. Nu e tocmai capitalismul ăla care produce valoare, dar cum se fac banii în general? “Felicitările” mele pentru ei sunt fără ironie. Nu sunt nici escroci nici altceva.

    Maverick: nu-i chiar aşa. Adevărul duduie fiindcă Patriciu n-a redus cheltuielile. La Vîntu e hecatombă fiindcă a decis contrariul. În rest, despre criză şi traversarea ei, ştiu câte ceva cel mult grupurile gen Ringier sau PRO, care au redus şi cel puţin PRO are profit anul ăsta.

  9. Moise Guran Reply

    Nu cred ca foarte multe dintre brandurile Realitatea-Catavencu se vor inchide. Este posibil ca la unele Vantu sa renunte pentru un pret simbolic. Impresia mea este ca vroia oricum sa le vanda dar a pierdut momentul optim iar acum chiar va trebui sa marcheze pierderea. In nici un caz Realitatea TV si Monney Channel nu sunt printre ele. Pe astea le va da scump, chiar daca public poate lasa impresia ca le-a dat degeaba sau ca nu se stie pe cat le-a dat. Sa ne amintim ca Realitatea tot prin offshore a ajuns si in proprietatea lui Vantu.
    Nu conteaza asta. Eu am emotii mari pentru Standard si Realitatea FM. dar cel mai rau mi-ar parea dupa Guerrilla desi e clar ca are o sansa in Catavenci.

  10. amorena Reply

    Maverick are dreptate, Iulian, intr-un punct nevralgic: acolo, la RC, cei pusi in fruntea bucatelor chiar si-au luat partea leului. Bună găselniţa cu “casa de vacanţă ” :)…reuşită, potrivită…

    (scuze, dar nu m-am putut abţine)

  11. Craioveanu Reply

    Imi poate cineva explica aparitia VOX PUBLICA la Realitatea cand Vantu anunta ca restrange activitatea? Mi se pare o contradictie din care nu prea intelegi strategia de marketing.

  12. Razvan Reply

    Eu cred ca aceste persoane zic unele lucruri dar fac altele. Din pacate omul obisnuit intra in capcana multor declaratii si nu mai sta sa analizeze ceea ce este adevarat sau nu.

  13. Marian S Reply

    Dupa principiul “dati un leu pentru Ateneu“ sa se lanseze subscriptie publica pentru Guerilla. Va deveni primul post de radio sub forma de S.A. cu multe (zeci de) mii de actionari.
    Zic si eu ca amatoru`.

  14. Marius Reply

    Iulian, tocmai pe asta ma bazez. Ca acele companii care ne vor pe noi, ascultatorii cu educatie superioara, venituri peste medie si functii de middle-top management, ne vor cauta tot la Radio Guerrilla. Sigur ca scurta descriere a target-ului Guerrilla se intretaie, uneori, cu cea a unor radiouri ca Europa FM, Info Pro si, din pacate, Kiss FM. Dar, asa cum o arata si sondajele, Guerrilla aduna o mai mare parte…

    Eu unul as renunta definitiv la a asculta radio (fie acasa, in bucatarie, fie in trafic ori la birou) daca nu ar exista RG. Ma poti numi fanatic, poate chiar asa e… In asta sta un alt motiv pentru care sustin ca Guerrilla va ramane: timpul de ascultare per ascultator, respectiv fidelitatea.

Post your thoughts