Nicușor Dan a obținut un scor peste sondajele pre-alegeri la Primăria Capitalei; la ora la care scriu el nu este cunoscut, dar exit poll-urile îi acordă 29-30 de procente. Rezultatul pare bun pentru un om aflat la prima candidatură și o construcție politică foarte tânără, Uniunea Salvați Bucureștiul. Totuși, în campanie, matematicianul și-a dezamăgit constant potențialii fani. Probabil, nu i-ar fi fost greu să câștige, de unul singur sau obținând o retragere a lui Predoiu. Greșelile merită contabilizate și analizate.
Dacă scorul de 30 de procente vi se pare bun, gândiți-vă că o colegă de partid a lui Nicușor Dan, Clotilde Armand, a realizat aproape 32, după unul din institutele de sondaje, pornind de la nimic. Candidat și la alegerile din 2012, Dan era cotat cu 20% în sondajele dinaintea campaniei. Iar adversarii lui nu erau redutabili. Predoiu era eroarea ultimă dintr-un șir de patru decizii sinucigașe ale PNL, iar Gabriela Firea a avut, e drept, o strategie corectă și câștigătoare, aceea de a nu ostiliza electoratul opus, latent, așa cum o făcuse PSD-ul în 2014 bătându-și joc de alegătorii din diaspora. Însă oferta ei electorală nu avea nimic special, iar în tentativa reușită de a-și stăpâni ieșirile din campania din 2014, când a fost purtător de cuvânt al PSD, a devenit un fel de „candidat secret”, cu o vorbă a lui Teodor Tiță. Firea nu a făcut decât să-și conserve atent electoratul pus la dispoziție de PSD, ceea ce e o performanță, dar numai raportat la greșelile celorlalți.
Cu alte cuvinte, nu Gabriela Firea a câștigat, ci Nicușor Dan a pierdut, din motive care se pot reduce la cinci.
1. Campania rațională. O vorbă care circulă în mediile politice spune că „Bucureștiul a fost câștigat numai de golani”, cu trimitere la Băsescu și Oprescu. Nu-mi asum caracterizarea, dar o pomenesc ca atare, fiindcă ea spune ceva. Lipsit de calități retorice și prezență, matematician de formație, Dan a preferat, împreună cu echipa lui, mesajele raționale. Iar problema nu e numai la electoratul lui Băsescu și Oprescu, ci și la cel vizat de Dan, care a fost prezent în număr foarte mic la urne. Alegătorii de mai puțin de 44 de ani sunt cei care gustă meme-urile de Facebook, glumele, se hrănesc cu site-uri în care se practică scriitura narativă, personală, gen Casa Jurnalistului. Nu trebuia ca Nicușor Dan să se comporte ca un golan gălăgios, ci să fie pe gustul celor care citesc și prizează acest gen de lucruri. Cald, retoric, amuzant. Și nu serios, în silogisme și enunțuri care par scoase dintr-un sistem axiomatic.
2. Mediocritatea. Vă mai amintiți de Ecologia urbană a Adei Milea de la campania din 2012? Dar de Faraonul? Atunci au apărut spontan o serie întreagă de mesaje de susținere, muzicale sau nu, amuzante și convingătoare. Echipa din 2016 nu a fost în stare să producă nici măcar un video sau o postare care să explodeze. Știți sloganul lui Nicușor Dan? Ați auzit poate de „te salvează de politicieni”, dar am căutat cu atenție și nu am găsit vreun slogan oficial, o formulă gen „Yes, We Can”, unificatoare pentru toată campania. Am mai spus-o, potențialul electorat al lui Nicușor Dan era poate singurul care ar fi apreciat un joc de cuvinte sau o întorsătură inteligentă. A fost bombardat cu mesaje calpe, frumos colorate, școlărești.
Comparați epigonismul adormit al “Imnului USB” din 2016 (la începutul acestui articol) cu “Faraonul” din 2012.
3. Facebook-ul. Tocmai insistența în privința lui a fost o eroare, fiindcă nu a putut canaliza alți susținători în afară de cei tradiționali, tinerii din zona Uniți salvăm, anti-Roșia Montană și așa mai departe. Diferiți analiști au estimat electoratul disponibil în astfel de zone la 100-150 de mii de voturi de bucureșteni, în timp ce totalul voturilor exprimate a fost de aproximativ 600 de mii, pe 5 iunie. Cu câteva zile înainte de alegeri, Gândul difuza un material video cu un tânăr din București, care habar n-avea nici cine e Nicușor Dan, nici ce e USB.
4. Greșelile pure și simple. Nicușor Dan nu are prestanță și vorbește nefiresc de subțire; nu a considerat necesar să ia cursuri de dicție pentru a-și corecta aceste carențe. În loc de asta, și le-a accentuat prin materiale video filmate foarte neglijent, cu sunet necorespunzător. Oricine s-a ocupat cu promovarea pe Facebook știe că în ultimele sezoane video-ul e la putere acolo, dar la nivelul la care au ajuns echipamentele, rezultatele bune se pot obține cu resurse puține. În loc de asta, pe la începutul campaniei, Nicușor Dan a făcut un apel la voluntari pentru filmare și editare video, ceea ce arată cât de nepregătit era pentru canalul favorit ales, chiar dacă anterior afirmase că are finanțări de 200 sau 300 de mii de euro.
5. Strategia politică. Nu ține propriu-zis de imagine, dar USB-ul a reușit să se contureze ca un partid solitar, deloc dispus la alianțe cu altele. La începutul campaniei, a refuzat oferta M10, care i-a oferit susținerea pentru primar. Deși lipsa de afinități ideologice era și este clară, la fel de clară pentru oricine era singura idee care ar fi putut duce la câștigarea Bucureștiului: o coaliție de dreapta împotriva PSD-ului, care ar fi generat voturi prin simpla existență. Lucrurile s-au încheiat în modul cel mai penibil, prin ciorovăiala cu Predoiu, pe tema susținerii celui de-al doilea de către al treilea, cu două sondaje concurente în loc de unu singur. Conferința de presă ținută în ultima săptămână de Dan a fost jalnică, mai ales prin insistența lui pe ideea „Nu mă retrag fiindcă așa am spus de mult”. A reușit astfel să pară mai meschin și egoist politic chiar decât unul din vechile partide, cele cu bube.
Electoratul i-a votat totuși pe cei doi, astfel încât, după exit poll-uri, totalul procentelor obținute sunt peste cele ale Gabrielei Firea. Dacă prestația sinucigașă a PNL nici nu mai merită analizată, surpriza plăcută pe care au provocat-o cele 29-30 de procente ale lui Nicușor Dan în ceasul al 12-lea nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea faptul că un om mai abil – în sensul bun, nu cel al sforăriei – ar fi devenit în locul lui primar cu ușurință.
P.S.: Cu vreo două luni înainte de alegeri, am avut o întâlnire cu subiectul acestui articol. Ar fi fost vorba să lucrez la campania lui, dar asta nu s-a mai întâmplat. Mi se pare corect să știți acest lucru, deși nu mi se pare delicat să dezvălui nimic din ce-am vorbit atunci. Pot doar să vă spun că tot ceea ce am scris mai sus are legătură cu ceea ce m-a speriat, politic, la acea întâlnire. Am avut chiar de atunci mari bănuieli că va pierde.
Articol scris pentru ediția de joi, 9 iunie, a săptămânalului Dilema veche.
Mi se pare incorect acest articol dupa o luna de repetat pe facebook Dvs. ca va pierde sub 20% cu cat a intrat in alegeri. Ar trebui citita aceasta postare si din aceasta perspectiva acra repetatat obsesiv in mesajele Dvs.
Dacă ați găsit repetiții acre sunteți probabil foarte mulțumit de performanțele USB. Eu i-am votat și vreau mai mult de la ei.
ND e cel mai prost candidat dintre toti cei care meritau sa candideze. Intrucat ceilalti n-au candidat, l-am votat pe el.
🙂 Seamănă cu raționamentul meu întortocheat cu care am trimis oamenii la vot.
Cred ca aceasta pierdere a fost norocul lui Nicusor Dan. Patru ani de consilier local il vor ajuta sa inteleaga mai bine cu ce se maninca primaria, ca mai exista si altele chestii care tin de primarie si nu doar problemele din imobiliar. Altfel ar fi devenit o mare dezamagire, la fel ca Johannis, pentru care trecerea de la Primaria Sibiu la Presedentie a fost un salt prea mare.
Daca Clotilde Armand mai are o experienta de manager si s-ar descurca la o primarie de sector (pe post de tehnocrat), Nicusor Dan nu are nimic decit intentii bune.
Cel mai bine pentru Nicusor Dan si partidul lui este creasca sanatos, sa invete politica compromisului care sa nu compromita de tot, sa invete cu ce se maninca administratia (atit cea locala cit si cea centrala), sa aiba timp sa isi aleaga oameni pe masura. Avem nevoie de oameni care stiu si ce vor, nu doar ce nu vor. Este mai usor sa lupti impotriva citorva lucruri care nu iti plac, dar este mai greu sa vii cu idei noi si valabile pe care sa le propui electoratului si apoi sa le si faci.
Să știi că m-am gândit și eu la treaba asta, a ieșit cu un fel de identitate anideologică din toată treaba, dat fiind că s-a ținut departe obstinat de alte partide. USB la 30% în București a fost o surpriză plăcută (care se datorează mai degrabă electoratului decât campaniei lor), deci are o poziționare bună pentru parlamentare. Problema e că acum trebuie să construiască un partid național și pentru asta e aproape indispensabilă coalizarea, sau chiar fuziunea, cu partide mici și independenți care au realizat ceva (POL/Dan Mașca, Postolache la Iași șamd). Or aici intervine compromisul ăla care trebuie să fie cel corect.
Dacă nu, episodul M10 se va repeta la infinit. Problema e că USR ar trebui să aibă ca obiecti intrarea în parlament și 5% pe național e mult mai greu decât 30% pe București, în situația lor. Dacă nu intră, vin vremuri foarte nașpa pentru ei.