Dacă ăsta-i materialul clientului, de unde quality?

Zilele trecute, tot sucind nişte cifre referitoare la piaţa media pentru un studiu Soros, mi-a trecut prin cap o explicaţie pe care n-am văzut-o nicăieri pentru declinul pieţei quality. Prestigiul presei depinde şi de prestigiul subiectelor ei umane, or în degringolada politică în care trăim nu prea putem vorbi despre aşa ceva. Există vreo soluţie ca un ziar sau o televiziune serioasă să depăşească acest handicap?

Judecata e oarecum simetrică cu cea, mai mic-burgheză dar cunoscută meseriaşilor, referitoare la ghidurile TV. Oricine a trecut pe la unul dintre acestea ştie că ele prosperă atunci când la TV apar vedete care să merite acest nume şi lumea stă în faţa televizorului. La fel, şi ziarele şi televiziunile serioase ar trebui să trăiască din politică. Dar cum îţi poţi păstra ţinuta cu personajele care evoluează prin Parlament, Guvern şi toate celelalte locuri? Ce fel de decenţă, raţionalitate, fixaţie pentru binele public mai poţi avea dacă îi ai în studio pe Marcel Hoară, Ioan Ghişe şi Mădălin Voicu?

Bineînţeles, Hoară, Ghişe şi Voicu nu absolvă presa de vina de a fi intrat în complicitate cu politicul, de a face, cum se spune, jocuri. Dimpotrivă, cine s-a tăvălit prin mocirla respectivă s-a murdărit mai mult decât în situaţia ipotetică în care genul ăsta de asociere ar fi putut exista între o clasă politică onorabilă şi o presă coruptă. Televiziunile, ziarele şi ziariştii din România au jucat pe mâna lor şi, în mare parte, au pierdut. Cum ar trebui procedat dacă s-ar putea face tabula rasa?

Brandul, conotaţiile de imparţialitate, tonul neutru sunt valori fără de care niciun ziar sau o televiziune quality nu pot exista. Nu spun nicio noutate, dar atunci, de ce sunt aproape toate televiziunile şi ziarele din România isterice? Fiindcă în mare parte colportează banalităţi, nu sunt în stare de incizii suficient de adânci în realitatea politică şi socială pentru a veni cu lucruri cu adevărat relevante şi surprinzătoare. Şi dacă n-ai fapte, tragi de vorbe. Iar atunci când vorbele se transformă în lătrat împotriva unei părţi a spectrului politic, nu ştiu ce şi cum s-ar mai putea salva. Şi câţi bani pe cap de editorialist, analist, blogger sau reporter valorează, cinic vorbind, imaginea şi viitorul profesional al personajului care se compromite astfel. Vorba nu ştiu cui, ce-i de făcut?

Trecând peste garanţiile oferite de proprietar – deşi acestea sunt problematice -, presa ar trebui să se refere mai puţin la oamenii jalnici de pe scena publică, şi mai mult la funcţii, procese, trenduri, mecanisme. Mai puţine epitete şi mai multe naraţiuni. Mai puţină stupoare tâmpă, în editoriale, şi mai multă deschidere către viitor. Mai puţin “scandalul de ieri de la TV” şi mai mult “de ce e atâta scandal la TV?”. E drept, ca să discuţi în mod serios despre fiscalitate trebuie să ştii mai multe şi să munceşti mai mult decât dacă preiei o înjurătură a unui ministru la adresa opoziţiei. Sau pe dos. Scrie cineva în mod serios despre fenomenele macro? A făcut, de pildă, cineva vreo evaluare extinsă şi independentă a guvernării Boc nu-mai-ştiu-cât? Cele două tabere afirmă, previzibil, că e foarte rău sau că mai bine de-atât nu se poate. Interesant e doar ce se găseşte pe câte-un blog ca Jeopardy sau Economia pe înţelesul tuturor. Acum vreo 12 ani, în vremuri asemănătoare, “Capital” analiza convingător şi imparţial degringolada economiei româneşti. Azi, săptămânalul a rămas doar o liability pe lista Păuneştilor, iar alte publicaţii de business oscilează între golănie şi sleirea programatică a guvernanţilor.

Diagnosticul şi remediile pot continua. Dar discuţia, cum se vede, e una de nuanţe şi deja vu-uri, mai pentru specialişti. Cert e că în prezent, presa e distrusă nu numai de proprietari, ziarişti, presiunile politice, criza din advertising. Ci şi de înseşi subiectele ei. Cât timp un anume gen de oameni sunt colportaţi la TV şi în ziare în contextele pe care ei le vor, şansele unui reviriment sunt foarte mici.

  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Salut,

    Nu stiu cata lume (in afara de mine, he-he) a mai identificat problema. Si anume: “presa ar trebui să se refere mai puţin la oamenii jalnici de pe scena publică, şi mai mult la funcţii, procese, trenduri, mecanisme”. Si am avut discutii cu diverse persoane in ultimii ani si am zis: trebuie sa ne preocupe procesele, nu oamenii. Pentru ca degeaba injur guvernul Tariceanu, dar problema ramane aceeasi. Degeab il injur pe Basescu, dar problemele raman aceleasi. Sau degeaba injur coruptii si nu atacam coruptia. A aborda procese este a aborda fara a se stine seama de oameni. Eu urasc cu fermitate dar cu blandete, acel mod de abordare, al presei, prin care, daca politicienii sunt de-ai nostri nu le vedem greselile, daca sunt de-ai lor, dam la gioale. Este vorba de credibilitate. Pe termen scurt dai satisfactie partizanilor si sustinatorilor tai. Dar pe termen lung pierzi batalia cu audienta. Eu sustin ca presa serioasa, sa abordeze procesele, sa faca abstractie de oameni. Nu vreau sa mai aud de politicieni, la un moment dat vremelnic in functie. Vreau sa aud/urmaresc o discutie serioasa care incepe chiar cu Sincai, cand vorbim de educatie, sa vorbim despre Marga, ca ministru sau despre Miclea, sa discutam procesele. Presa sa isi activeze memoria si sa nu uite ce s-a intamplat acum 5 ani sub un ministru si sa puna sub lupa procesul. Si daca presa privata nu poate, pentru care are interese private, ma scuzati, este o prostie sa incerce a insela publicul declamand ca este o institutie media independenta, libera de prejudecati. Publicul simte si simte si ca esti la fel de nesincera, ipocrita sau inselatoare ca multe naturi umane cu care ne insotim in viata de noastra din Romania. Publicul nu cere decat profesionalism, impartialitate, obiectivitate si presa va obtine credibilitate. Pe termen lung. Si noua ne pasa de mass media. Dar poti apara principiul libertatii presei, cand discutia este despre “chiar avem presa in Romania?” Pe bune, exista presa in Romania, care ?

  2. Iulian Comanescu Reply

    La întrebarea asta, mai are vreo relevanţă/vreun sens presa în România, eu am mai răspuns că dacă era o cantitate neglijabilă, probabil că politicienii nu-şi băteau capul în asemenea măsură s-o călărească.

  3. Petre Anghel Reply

    Este bine de stiut cateva lucruri.
    Nu poti face presa cu oameni compromisi … Nu poti face presa cu bani din tunuri …
    Declinul de acum nu este al jurnalismului politic, economic, etc, ci al jurnalismului de propaganda, tabloidizat si lipsit de profesionalism!
    Declinul a inceput inca din campania electorala. Noi il vedem abia de pe acum, pentru ca in campanie unii patroni au mers pe minus doar pentru a putea face propaganda. Imediat dupa, cateva nume s-au prabusit nu datorita situatiei de la acel moment, ci pentru ca erau deja prabusite, tinute in viata doar “de aparate” …

  4. Petre Anghel Reply

    Erau vremuri in care oamenii puteau citi stiri economice corec evaluate. Astazi, dupa fiecare articol economic te intrebi cine sta in spate, cine l-a platit, ce interese urmareste, etc …
    Erau vremuri in care stirile politice erau credibile. Astazi, te intrebi cat este adevar si cat manipulare …
    Jurnalistii s-au lasat angrenati intr-un mecanism care le-a adus sfarsitul …
    Usor usor, gratie noilor mediii de informare, oamenii isi vor recapata increderea. Si atunci, jurnalismul va fi din nou ce a fost odata …

  5. Iulian Comanescu Reply

    Petre Anghel: dacă mogulii sunt vinovaţi de o parte din ce s-a întâmplat, nu pot spune nici că presa care e prietenă cu cealaltă parte a spectrului politic inspiră credibilitate şi respect.

  6. Petre Anghel Reply

    un alt exemplu daca imi permiteti …
    La BizBazar, o emisiune de domeniu economic, Moise Guran se chinuie cam cu toti cei pe caare ii ia in direct sa demonstreze ca guvernul este de vina pentru ce s-a intamplat la maternitatea Giulesti. Si desi oamenii ii transmit mai mult sua mai putin voalat ca nu este adevarat, omul insista! Iar eu stau si ma intreb, despre ce ecomonie este vorma in emisiunea asta economica? Si uite asa mai urmaresc un documentar pe NATGEO sau DY …
    Iar referitor la raspunsul dumneavoastra, n-am specificat ca o parte este buna si alta proasta. Ambele sunt deviate de la axa.
    Pe de alta parte, presa “opozitiei” manipuleaza rusinos, presa “puterii” este asociata puterii pentru ca se razboieste cu cealalta si in talibanism asta inseamna dusman … Intre timp, noi ne intrebam care “presa” este presa?

  7. Petre Anghel Reply

    PS: consider ca Realitatea TV si Antena 3 sunt penibili nu pentru ca critica guvernul, ci pentru ca il critica doar urmarind interesele cuiva si nu ale noastre, pentru ca ocupati cu critica exagereaza atat de mult incat devin penibili, pentru ca in incercarea de a gasi cat mai multe lucruri de criticat ajung sa inventeze stiri, pentru ca au in spate oamenii pe care ii au (sau offshoruri cipriote?), etc. Lucrurile ascunse sunt intotdeauna periculoase … Spre diferenta de ei, B1TV pot sa il acuz doar de “non-combat” si de “pactizare cu adversarul”, acuze mult mai putin periculoase. Si apoi, sa ne inchipuim ca maine, se rasucesc lucrurile. Sa presupunem ca PSD si PNL ajung la guvernare. Realitatea TV si Antena 3 vor amuti, B1TV o va lua pe programe de divertisment, si vom reveni la vremuri in care si presa si guvernanti vor trai in armonie, in timp ce noi ne ducem de rapa …

  8. Petre Anghel Reply

    Stimate Domn,

    As dori doar sa adaug doar mentiunea ca punctul meu de vedere nu este neaparat cel al PDL. Sunt un pic dezamagit de faptul ca si dumneavoastra va lasati cuprins de febra care a lovit societatea noastra, febra care ia mintile tuturor si da cu ele de toate gardurile. Va grabiti sa va catalogati cititorii atribuindu-i unui partid sau altuia … S-ar putea ca unii sa fie la mijloc.
    Va multumesc pentru raspuns.

    Cu stima.

  9. Iulian Comanescu Reply

    Petre Anghel: nu v-am atribuit niciunui partid. Am zis doar că aveţi un punct de vedere apropiat de al PDL. Şi vă avertizez pentru a doua oară să nu monopolizaţi spaţiul de aici. În caz contrar pot să vă suspend contul.

Post your thoughts