Cum se prosperă pe seama presei

După Legea știrilor pozitive, o altă propunere a lui Ioan Ghișe, Legea jurnalistului, a făcut din nou vâlvă. Jurnaliștii s-au revoltat pentru că în proiect sunt prevăzute un control psihologic anual, atestări ale calității de jurnalist o dată la trei ani și alte cerințe numai bune pentru piloții de la NASA. Întrebarea, aparent retorică, e de ce insistă Ghișe cu astfel de inițiative. Se mai poate numi el un poltician cu minte? Răspunsul paradoxal e: da.

Partidul Național Liberal a spus chiar că nu i-a dat girul lui Ghișe pentru această lege; acesta inițiase Legea știrilor pozitive, care obliga televiziunile la 50% știri de acest fel, în combinație cu PRM-ul, adică cu Gheorghe Funar. Nu demult, o social-democrată cu antecedente peremiste, Lia Olguța Vasilescu, voia nici mai mult, nici mai puțin decât să inventeze un centru de monitorizare a internetului, care să elimine obscenitățile. Tot atâta vâlvă, la fel de puțină finalitate.

Presa nu are cum da 50% știri pozitive, la fel cum cei opt milioane de utilizatori ai internetului din România nu pot fi monitorizați de niciun centru. Dar publicul, care nu știe aceste lucruri, reacționează un pic consternat în subsolul articolelor despre asta: totuși, la TV se dau prea multe crime și violuri, iar pe internet se înjură prea mult.
Presa se află într-un inevitabil conflict de interese atunci când protestează împotriva unor atari inițiative, deci nu are credibilitate. Publicul, a cărui treabă nu e ceea ce se poate și ceea ce nu se poate face, vede și eventual salută prin vot astfel de inițiative. Este unul din motivele pentru care oameni ca Ioan Ghișe sau Lia Vasilescu, autori de petarde legislative și nu legiuitori, sunt bine mersi în Parlament.

Articol apărut în “România liberă”. Trimiterea de internet.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

3 thoughts on “Cum se prosperă pe seama presei”

  1. cred ca ar fi mai simplu daca presa si-ar face singura ordine in propria ograda,ca sa nu-si dea cu parerea tot felul de profani. ai dreptate cu conflictul de interese,insa totul se poate reglementa la nivelul sefilor de redactii care fac selectia stirilor si decid sumarul unui jurnal. poate e timpul ca asociatiile/organizatiile media sa fie mai unite si sa stabileasca un plan de bataie pt “dezotevizarea”presei

  2. Ei, Corino, avem de exemplu un cod deontologic unic de vreun an și mai bine. Uite și tu ce face media cu el. Sau a mai fost retragerea girului pentru Roșca Stănescu și Chirieac, dinspre asociațiile profesionale, vezi tu ca televiziunile să se conformeze la chestia cu “jurnalistul”? Deși în cazul Chirieac, poți afirma orice, mai puțin faptul că a avut un rol clar de șantajist în afacerea stenogramelor.

  3. Cu ceva ani inainte avusesem parte de discutia responsabilitatii profesorilor: daca tot lucreaza cu copii si tineri, o evaluare psihologica anuala ar fi necesara. Dat fiind ca un jurnalist are un impact mult mai mare, nu mise pare aiurea sa se puna problema in felul asta.

    Ca un spin-off, problema celor care comenteaza suburban de-a lungul si de-a latul internetului, ce nu poate fi rezolvata printr-o astfel de lege, parca sugereaza si o alta solutie. Anume un sistem de autoreglare. Intai e autocenzura, apoi webmasterul samd. Poate ca in China o fi altfel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *