Cum se prosperă pe seama presei

După Legea ştirilor pozitive, o altă propunere a lui Ioan Ghişe, Legea jurnalistului, a făcut din nou vâlvă. Jurnaliştii s-au revoltat pentru că în proiect sunt prevăzute un control psihologic anual, atestări ale calităţii de jurnalist o dată la trei ani şi alte cerinţe numai bune pentru piloţii de la NASA. Întrebarea, aparent retorică, e de ce insistă Ghişe cu astfel de iniţiative. Se mai poate numi el un poltician cu minte? Răspunsul paradoxal e: da.

Partidul Naţional Liberal a spus chiar că nu i-a dat girul lui Ghişe pentru această lege; acesta iniţiase Legea ştirilor pozitive, care obliga televiziunile la 50% ştiri de acest fel, în combinaţie cu PRM-ul, adică cu Gheorghe Funar. Nu demult, o social-democrată cu antecedente peremiste, Lia Olguţa Vasilescu, voia nici mai mult, nici mai puţin decât să inventeze un centru de monitorizare a internetului, care să elimine obscenităţile. Tot atâta vâlvă, la fel de puţină finalitate.

Presa nu are cum da 50% ştiri pozitive, la fel cum cei opt milioane de utilizatori ai internetului din România nu pot fi monitorizaţi de niciun centru. Dar publicul, care nu ştie aceste lucruri, reacţionează un pic consternat în subsolul articolelor despre asta: totuşi, la TV se dau prea multe crime şi violuri, iar pe internet se înjură prea mult.
Presa se află într-un inevitabil conflict de interese atunci când protestează împotriva unor atari iniţiative, deci nu are credibilitate. Publicul, a cărui treabă nu e ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate face, vede şi eventual salută prin vot astfel de iniţiative. Este unul din motivele pentru care oameni ca Ioan Ghişe sau Lia Vasilescu, autori de petarde legislative şi nu legiuitori, sunt bine mersi în Parlament.

Articol apărut în “România liberă”. Trimiterea de internet.

  1. Corina Reply

    cred ca ar fi mai simplu daca presa si-ar face singura ordine in propria ograda,ca sa nu-si dea cu parerea tot felul de profani. ai dreptate cu conflictul de interese,insa totul se poate reglementa la nivelul sefilor de redactii care fac selectia stirilor si decid sumarul unui jurnal. poate e timpul ca asociatiile/organizatiile media sa fie mai unite si sa stabileasca un plan de bataie pt “dezotevizarea”presei

  2. Iulian Comanescu Reply

    Ei, Corino, avem de exemplu un cod deontologic unic de vreun an şi mai bine. Uite şi tu ce face media cu el. Sau a mai fost retragerea girului pentru Roşca Stănescu şi Chirieac, dinspre asociaţiile profesionale, vezi tu ca televiziunile să se conformeze la chestia cu “jurnalistul”? Deşi în cazul Chirieac, poţi afirma orice, mai puţin faptul că a avut un rol clar de şantajist în afacerea stenogramelor.

  3. fLoreign Reply

    Cu ceva ani inainte avusesem parte de discutia responsabilitatii profesorilor: daca tot lucreaza cu copii si tineri, o evaluare psihologica anuala ar fi necesara. Dat fiind ca un jurnalist are un impact mult mai mare, nu mise pare aiurea sa se puna problema in felul asta.

    Ca un spin-off, problema celor care comenteaza suburban de-a lungul si de-a latul internetului, ce nu poate fi rezolvata printr-o astfel de lege, parca sugereaza si o alta solutie. Anume un sistem de autoreglare. Intai e autocenzura, apoi webmasterul samd. Poate ca in China o fi altfel.

Post your thoughts