Cum s-a împărţit presa la moguli (şi alţii) în 2008

Am mai zis aici acum câteva săptămâni că lucrez la o carte pe nume “Cum să devii un nimeni”, despre mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România. Un capitol e despre “cei cinci mari” din media românească, adică Sârbu/CME, Vociulescu, Ringier, Patriciu şi Vîntu. Cum se-mparte prăjitura publicului între ei? Piaţa cotidienelor cu plată, cea a revistelor glossy şi cea a televiziunilor arată cam aşa:

Cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Pe titluri şi tiraje, socoteala e după cum urmează:
Ringier România = Libertatea, Evenimentul zilei = 276.800
Alţii = Cancan, România liberă, Ziua, Gardianul = 173.029
Patriciu = Click!, Adevărul = 172.212
Voiculescu = Gazeta Sporturilor, Jurnalul naţional = 154.819
Sârbu = PRO Sport, Gândul, Ziarul financiar = 95.116
Vîntu = Cotidianul, Business Standard = 25.715
Total piaţă = 897.691

Şi aici, şi mai jos, e vorba de tiraje vândute şi ziare cu plată (am exclus “Adevărul de seară”, răposatul “Compact”, “Ring”, “Curentul”. Mai lipsesc ziare care nu au încă cifre pe site-ul BRAT, ca Financiarul lui Voiculescu. Dacă luăm în calcul informaţiile neoficiale despre Ziua şi Gardianul la Vîntu, cota de piaţă a acestuia se dublează aproape (vreo 20 de mii de exemplare în plus, din cele două titluri).

Reviste glossy de femei

Este a doua cea mai puternică piaţă de print, care include jucători puternici specializaţi, ca Edipresse A.S. şi Sanoma Hearst România.

Cote de piata, reviste

Cote de piata, reviste

Am luat în calcul numai lunarele magazin (fără titluri specializate) pentru femei. Forţa Ringier în materie de reviste e mult mai mare decât se vede mai sus, cu titluri din alte segmente ca “Libertatea pentru femei” sau “Bravo” (joint venture cu Bauer). Şi alte grupuri de reviste joacă pe diferite nişe. Pe titluri situţia e următoarea:

Edipresse A.S. = Joy, Avantaje, ELLE, Look! = 103.362
Sanoma Hearst România = Cosmopolitan, Beau Monde, femeia, Marie Claire = 100.172
Ringier România = Bolero, Unica = 74.550
Bruda România = Cool Girl, burda = 50.177
Liberis Publications România = Glamour = 34.177
Attica Imako Media = InStyle = 20.264
Media Sport Group = Eve = 14.473
Vîntu = tabu = 12.591
Voiculescu = Tango = 12.128
Total piaţă = 469.131.

Aici există mai puţini proprietari români, fiindcă e mai greu să te baţi cu expertiza grupurilor străine. Se poate discuta şi despre faptul că zona revistelor de femei nu are legătură cu influenţa politică. Aglomeraţia este evidentă – 19 titluri, mai ales că e vorba de o piaţă în care revistele depind foarte tare de veniturile din publicitate (până la 80 la sută). Cu criza care a venit, e destul de clar că ne putem aştepta la decese.

Cu privire la „Tango”, a existat un litigiu între Grupul Voiculescu şi fondatoarea revistei, Alice Năstase, nu mai ţin minte care a fost deznodământul. Cum de s-a ajuns la înghesuiala asta? Un motiv ar fi că e destul de uşor să lansezi o revistă de femei: nu e nevoie de jurnalişti supracalificaţi şi scumpi, costurile editoriale sunt destul de reduse (cu excepţia imaginii) şi fotografi de studio buni există la noi.

Televiziuni
Toată agitaţia din 2005-2007 a dus la următorul tablou (cifre GfK/ARMA pe decembrie 2008, all urban):

Cote de piata pe audienta, decembrie 2008

Cote de piata pe audienta, decembrie 2008

Sau pe proprietari:

Sârbu/CME = PRO TV, Acasă TV, PRO Cinema, Sport.ro, MTV România = 24,5%
Voiculescu = Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, gspTV, gspTV 3, gspTV 3 = 17,5%
Vîntu = Realitatea TV, Romantica, TeleSport = 7,6%
TVR = TVR 1, TVR 2, TVR Cultural = 6,9%
ProSiebenSat.1 = Prima TV, Kiss TV = 4,9%
Dogan = Kanal D = 4,9%
Micula = Naţional TV, N 24, Favorit TV = 4,1%
Prigoană = Etno TV, Taraf TV = 3%
Diaconescu = OTV = 2,8%
Păunescu = B1 TV = 1,6%
Alţii = 22,2%.

Televiziunile de mai sus sunt cele cu măsurători comunicate de GfK/ARMA (de aceea nu vedem TVR info sau Money Channel acolo). Dacă trecem OTV în proprietatea lui Vîntu, cum s-a spus, acesta se apropie de 11% din piaţă. Ceva interesant se ascunde în categoria “alţii”. Acolo, în jur de 10% aparţine unor televiziuni precum Jetix sau Discovery, freeview, care încep să caute venituri din publicitate. În schimb, aproximativ 12% din piaţă reprezintă televiziuni fără măsurători comunicate, care trăiesc în sistem pay per view (pachete opţionale), de la BBC Prime la canalele de cinema sau de adulţi. La cum se mişcă lucrurile în piaţă, nu e exclus deloc ca această felie să crească în viitor, lucru care ameninţă nişele proprietarilor români. Un canal ca Discovery Science poate produce programe cu costuri mari (200-800 de mii pe documentar), fiindcă le distribuie în întreaga lume, iar la capitolul venituri obţine puţin, dar din multe părţi. O televiziune românească de nişă cu rating mediu de 0,2 trebuie în schimb să producă la costuri de ordinul miilor de euro pe oră, pentru a fi profitabilă. Ofertele cu pachete opţionale ale cabliştilor au ajuns către 90 de posturi, iar televiziunile “româneşti” (cu ofertă dedicată pentru România, indiferent de proprietar) de mai sus sunt mai puţin de 30. Am spus povestea asta mai pe larg în Dilema: Minimax, teroarea mogulilor.

În “Cum să devii un nimeni”, cartea, cele de mai sus intră pe la mijloc. Acolo lucrurile se împart oarecum la trei: branduri personale şi mecanismele celebrităţii, piaţa de media clasică şi new media.

  1. Theo Reply

    Sanoma Hearst Romania are urmatoarele titluri: Cosmopolitan, Marie Claire, Beau Monde, Harper’s Bazaar, Story, FEMEIA., femeia de azi, mami, mamica de azi, bucataria de azi, sanatatea de azi, FHM, Esquire, National Geographic, NG Traveler, Casa si gradina, VILLA DESIGN + 15 site-uri.

  2. Higgs Reply

    la presa ai trecut la si altii ziua si gardianul, care sunt controlate tot de vantu

  3. Marian S. Reply

    Pe mine ma jigneste profund faptul ca TVR (care imi ia lunar bani din buzunar) abia ajunge undeva pe la 7%. Cred ca trebuie facut ceva in acest sens si primul lucru bun ar fi renuntarea la plata abonamentului.

  4. Stefan Reply

    Stai bland Mariane,
    TVR se va grabi sa-ti ia din buzunar proportional cu procentul…Asa ca mai bine asa…

  5. Iulian Comanescu Reply

    Higgs: citeşte şi ce scrie pe lângă prăjiturile alea 🙂

    Marian S.: ok, e nasol, dar hai să nu ne facem sânge rău în abstract.

  6. br3b Reply

    Iulian,

    Am citit ultimul paragraf – “Televiziuni”. Si mi-am amintit de emisiunea ta de la “Nasul” despre inscenarea Observatorului cu arestarea lui Tolea. Discutia despre rating, (re)deschisa aici de tine conduce inevitabil si spre dezbaterea procesului curent de tabloidizare.

    Pe mine ma bucura scaderea veniturilor din publicitate a televiziunilor romanesti. Imi place faptul ca clientii de publicitate au devenit selectivi. Intetirea luptei pentru rating impinge multe televiziuni si asa-zisi “jurnalisti” sa ignore complet deontologia pentru senzationalul tabloid. Din ce in ce mai mult si mai des. Unii ii spun otevizare.

    “Jurnaliştii” în cauză fac compromis după compromis pentru rating. Dar atenţie! un compromis presupune că există şi un dezavantaj, un preţ plătit. Însă culmea! ei sunt promovaţi şi mai abitir şi li se dă şi mai mult spaţiu de emisie pentru spectacolele lor groteşti. Jurnaliştii fără ghilimele, cei care încearcă să îşi facă meseria asa cum se face de câteva sute de ani încoace, raman perplecsi si, aparent, fara nicio şansă. “Calitatea” plictiseşte. Grotescul vinde.

    Şi ajungem la bani. Oare grotescul vinde? De unde vin banii pe această vânzare reuşită? Evident, din PAUZA PUBLICITARĂ. Inseamnă ca BRD, ING, Orange, Unilever sau Coca-Cola n-au nicio problemă să se promoveze în secunda următoare de după flegmele lui Becali sau înmormântarea falsă (?!?) a lui Nikita. Atunci ar trebui să renunţe la aburealea mărcilor internaţionale Nadia, Hagi, Năstase şi să şi-i asume ca vector de promovare pe Ogică, Nikita, Tolea, Giovanni, Naomi şi pe toţi ciudaţii porno. Pe scurt, aceste branduri internationale finanteaza grotescul. Cum se-mpaca asta cu “valorile” lor corporatiste, atat de intens promovate?

    Eu cred ca nu CNA va igieniza teve-ul romanesc ci, paradoxal, tot clientii, publicitarii atat de avizi de rating. Discutam despre otevizare dar, financiar vorbind, niciun brand international nu cumpara vizibilitate obtinuta dubios.

    Oare cei de la Vodafone n-au nicio problema in a fi primii care titreaza “Traieste fiecare clipa!” imediat dupa ce Nikita sare din sicriu? Exemplul e real si cat se poate de ironic.

    Fiindca sunt doar un consumator media si din aceasta pozitie imi exprim parerea, vreau sa te intreb daca nu cumva oare demascarea si reglarea acestei ipocrizii corporatiste va curata spatiul public de tabloidizare?

    Merci,
    br3b

    PS: Poate sunt naiv, insa asta e o idee recenta care ma intriga si pentru care voi presta voluntariat dupa puteri, dupa timp disponibil. A se vedea si http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2009/04/28/campania-csr-nikita-traieste-fiecare-clipa/

  7. romania inedit Reply

    Desi eu in principiu nu cumpar carti , pentru ca am destule , le imprumut de la biblioteca , le primesc gratis sau le downloadez de pe net , poate o sa cumpar cartea scrisa de tine , “Cum sa devii un nimeni” , daca nu o sa o gasesc disponibila pentru download . ( Scuze pentru opinie , dar eu spun ce gandesc ! ) .
    Pana acuma publicitatea se cumpara la kilogram , mai ales ca era si este vorba de publicitate mincinoasa , din aia cu stelute , sau , si mai grav , te izbesti de stelute numai dupa ce ai cumparat produsul sau serviciul respectiv .

    Tot timpul se spune ca otevizarea este impusa de public , dar nu se discuta despre lipsa alternativei pentru privitorii la televizor sau cititori .

Post your thoughts