Cum s-a împărțit presa la moguli (și alții) în 2008

Am mai zis aici acum câteva săptămâni că lucrez la o carte pe nume “Cum să devii un nimeni”, despre mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România. Un capitol e despre “cei cinci mari” din media românească, adică Sârbu/CME, Vociulescu, Ringier, Patriciu și Vîntu. Cum se-mparte prăjitura publicului între ei? Piața cotidienelor cu plată, cea a revistelor glossy și cea a televiziunilor arată cam așa:

Cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Cote de piata dupa proprietar, cotidiene

Pe titluri și tiraje, socoteala e după cum urmează:
Ringier România = Libertatea, Evenimentul zilei = 276.800
Alții = Cancan, România liberă, Ziua, Gardianul = 173.029
Patriciu = Click!, Adevărul = 172.212
Voiculescu = Gazeta Sporturilor, Jurnalul național = 154.819
Sârbu = PRO Sport, Gândul, Ziarul financiar = 95.116
Vîntu = Cotidianul, Business Standard = 25.715
Total piață = 897.691

Și aici, și mai jos, e vorba de tiraje vândute și ziare cu plată (am exclus “Adevărul de seară”, răposatul “Compact”, “Ring”, “Curentul”. Mai lipsesc ziare care nu au încă cifre pe site-ul BRAT, ca Financiarul lui Voiculescu. Dacă luăm în calcul informațiile neoficiale despre Ziua și Gardianul la Vîntu, cota de piață a acestuia se dublează aproape (vreo 20 de mii de exemplare în plus, din cele două titluri).

Reviste glossy de femei

Este a doua cea mai puternică piață de print, care include jucători puternici specializați, ca Edipresse A.S. și Sanoma Hearst România.

Cote de piata, reviste

Cote de piata, reviste

Am luat în calcul numai lunarele magazin (fără titluri specializate) pentru femei. Forța Ringier în materie de reviste e mult mai mare decât se vede mai sus, cu titluri din alte segmente ca “Libertatea pentru femei” sau “Bravo” (joint venture cu Bauer). Și alte grupuri de reviste joacă pe diferite nișe. Pe titluri situția e următoarea:

Edipresse A.S. = Joy, Avantaje, ELLE, Look! = 103.362
Sanoma Hearst România = Cosmopolitan, Beau Monde, femeia, Marie Claire = 100.172
Ringier România = Bolero, Unica = 74.550
Bruda România = Cool Girl, burda = 50.177
Liberis Publications România = Glamour = 34.177
Attica Imako Media = InStyle = 20.264
Media Sport Group = Eve = 14.473
Vîntu = tabu = 12.591
Voiculescu = Tango = 12.128
Total piață = 469.131.

Aici există mai puțini proprietari români, fiindcă e mai greu să te bați cu expertiza grupurilor străine. Se poate discuta și despre faptul că zona revistelor de femei nu are legătură cu influența politică. Aglomerația este evidentă – 19 titluri, mai ales că e vorba de o piață în care revistele depind foarte tare de veniturile din publicitate (până la 80 la sută). Cu criza care a venit, e destul de clar că ne putem aștepta la decese.

Cu privire la „Tango”, a existat un litigiu între Grupul Voiculescu și fondatoarea revistei, Alice Năstase, nu mai țin minte care a fost deznodământul. Cum de s-a ajuns la înghesuiala asta? Un motiv ar fi că e destul de ușor să lansezi o revistă de femei: nu e nevoie de jurnaliști supracalificați și scumpi, costurile editoriale sunt destul de reduse (cu excepția imaginii) și fotografi de studio buni există la noi.

Televiziuni
Toată agitația din 2005-2007 a dus la următorul tablou (cifre GfK/ARMA pe decembrie 2008, all urban):

Cote de piata pe audienta, decembrie 2008

Cote de piata pe audienta, decembrie 2008

Sau pe proprietari:

Sârbu/CME = PRO TV, Acasă TV, PRO Cinema, Sport.ro, MTV România = 24,5%
Voiculescu = Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, gspTV, gspTV 3, gspTV 3 = 17,5%
Vîntu = Realitatea TV, Romantica, TeleSport = 7,6%
TVR = TVR 1, TVR 2, TVR Cultural = 6,9%
ProSiebenSat.1 = Prima TV, Kiss TV = 4,9%
Dogan = Kanal D = 4,9%
Micula = Național TV, N 24, Favorit TV = 4,1%
Prigoană = Etno TV, Taraf TV = 3%
Diaconescu = OTV = 2,8%
Păunescu = B1 TV = 1,6%
Alții = 22,2%.

Televiziunile de mai sus sunt cele cu măsurători comunicate de GfK/ARMA (de aceea nu vedem TVR info sau Money Channel acolo). Dacă trecem OTV în proprietatea lui Vîntu, cum s-a spus, acesta se apropie de 11% din piață. Ceva interesant se ascunde în categoria “alții”. Acolo, în jur de 10% aparține unor televiziuni precum Jetix sau Discovery, freeview, care încep să caute venituri din publicitate. În schimb, aproximativ 12% din piață reprezintă televiziuni fără măsurători comunicate, care trăiesc în sistem pay per view (pachete opționale), de la BBC Prime la canalele de cinema sau de adulți. La cum se mișcă lucrurile în piață, nu e exclus deloc ca această felie să crească în viitor, lucru care amenință nișele proprietarilor români. Un canal ca Discovery Science poate produce programe cu costuri mari (200-800 de mii pe documentar), fiindcă le distribuie în întreaga lume, iar la capitolul venituri obține puțin, dar din multe părți. O televiziune românească de nișă cu rating mediu de 0,2 trebuie în schimb să producă la costuri de ordinul miilor de euro pe oră, pentru a fi profitabilă. Ofertele cu pachete opționale ale cabliștilor au ajuns către 90 de posturi, iar televiziunile “românești” (cu ofertă dedicată pentru România, indiferent de proprietar) de mai sus sunt mai puțin de 30. Am spus povestea asta mai pe larg în Dilema: Minimax, teroarea mogulilor.

În “Cum să devii un nimeni”, cartea, cele de mai sus intră pe la mijloc. Acolo lucrurile se împart oarecum la trei: branduri personale și mecanismele celebrității, piața de media clasică și new media.

7 thoughts on “Cum s-a împărțit presa la moguli (și alții) în 2008”

  1. Sanoma Hearst Romania are urmatoarele titluri: Cosmopolitan, Marie Claire, Beau Monde, Harper’s Bazaar, Story, FEMEIA., femeia de azi, mami, mamica de azi, bucataria de azi, sanatatea de azi, FHM, Esquire, National Geographic, NG Traveler, Casa si gradina, VILLA DESIGN + 15 site-uri.

  2. Pe mine ma jigneste profund faptul ca TVR (care imi ia lunar bani din buzunar) abia ajunge undeva pe la 7%. Cred ca trebuie facut ceva in acest sens si primul lucru bun ar fi renuntarea la plata abonamentului.

  3. Iulian,

    Am citit ultimul paragraf – “Televiziuni”. Si mi-am amintit de emisiunea ta de la “Nasul” despre inscenarea Observatorului cu arestarea lui Tolea. Discutia despre rating, (re)deschisa aici de tine conduce inevitabil si spre dezbaterea procesului curent de tabloidizare.

    Pe mine ma bucura scaderea veniturilor din publicitate a televiziunilor romanesti. Imi place faptul ca clientii de publicitate au devenit selectivi. Intetirea luptei pentru rating impinge multe televiziuni si asa-zisi “jurnalisti” sa ignore complet deontologia pentru senzationalul tabloid. Din ce in ce mai mult si mai des. Unii ii spun otevizare.

    “Jurnaliștii” în cauză fac compromis după compromis pentru rating. Dar atenție! un compromis presupune că există și un dezavantaj, un preț plătit. Însă culmea! ei sunt promovați și mai abitir și li se dă și mai mult spațiu de emisie pentru spectacolele lor grotești. Jurnaliștii fără ghilimele, cei care încearcă să își facă meseria asa cum se face de câteva sute de ani încoace, raman perplecsi si, aparent, fara nicio șansă. “Calitatea” plictisește. Grotescul vinde.

    Și ajungem la bani. Oare grotescul vinde? De unde vin banii pe această vânzare reușită? Evident, din PAUZA PUBLICITARĂ. Inseamnă ca BRD, ING, Orange, Unilever sau Coca-Cola n-au nicio problemă să se promoveze în secunda următoare de după flegmele lui Becali sau înmormântarea falsă (?!?) a lui Nikita. Atunci ar trebui să renunțe la aburealea mărcilor internaționale Nadia, Hagi, Năstase și să și-i asume ca vector de promovare pe Ogică, Nikita, Tolea, Giovanni, Naomi și pe toți ciudații porno. Pe scurt, aceste branduri internationale finanteaza grotescul. Cum se-mpaca asta cu “valorile” lor corporatiste, atat de intens promovate?

    Eu cred ca nu CNA va igieniza teve-ul romanesc ci, paradoxal, tot clientii, publicitarii atat de avizi de rating. Discutam despre otevizare dar, financiar vorbind, niciun brand international nu cumpara vizibilitate obtinuta dubios.

    Oare cei de la Vodafone n-au nicio problema in a fi primii care titreaza “Traieste fiecare clipa!” imediat dupa ce Nikita sare din sicriu? Exemplul e real si cat se poate de ironic.

    Fiindca sunt doar un consumator media si din aceasta pozitie imi exprim parerea, vreau sa te intreb daca nu cumva oare demascarea si reglarea acestei ipocrizii corporatiste va curata spatiul public de tabloidizare?

    Merci,
    br3b

    PS: Poate sunt naiv, insa asta e o idee recenta care ma intriga si pentru care voi presta voluntariat dupa puteri, dupa timp disponibil. A se vedea si http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2009/04/28/campania-csr-nikita-traieste-fiecare-clipa/

  4. Desi eu in principiu nu cumpar carti , pentru ca am destule , le imprumut de la biblioteca , le primesc gratis sau le downloadez de pe net , poate o sa cumpar cartea scrisa de tine , “Cum sa devii un nimeni” , daca nu o sa o gasesc disponibila pentru download . ( Scuze pentru opinie , dar eu spun ce gandesc ! ) .
    Pana acuma publicitatea se cumpara la kilogram , mai ales ca era si este vorba de publicitate mincinoasa , din aia cu stelute , sau , si mai grav , te izbesti de stelute numai dupa ce ai cumparat produsul sau serviciul respectiv .

    Tot timpul se spune ca otevizarea este impusa de public , dar nu se discuta despre lipsa alternativei pentru privitorii la televizor sau cititori .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *