Cum s-a globalizat Inna

Inna, cântăreața, este abonată la topurile de vizibilitate media din țară, dar face figură separată în plutonul de Pepe, Bianca Drăgușanu, Laura Cosoi și Dan Diaconescu, prin percepția de brand curat,  hiturile lansate și concerte. În alte țări, cântăreața este o celebritate minoră. La noi, e un exemplu despre felul cum ar trebui construită o carieră în show-biz.

Tabloidele și show-urile TV mondene din România sunt enervante pentru că au dus la extrem năravul de peste tot al canalelor media de acest tip, de a discuta la nesfârșit despre viața personală a unor starlete, pseudo-celebrități apărute peste noapte în reality show-uri sau a unor soții, copii, soți și nepoți de oameni cu adevărat faimoși. Obsesia Cancan TV-ului sau a Click!-ului pentru Oane Roman, Cătălini Botezatu și alte personaje fără o treabă propriu zisă-n viață e însă parțial scuzabilă. În România nu există un circuit al valorilor nici în domenii imanente și comerciale ca muzica dance. Au trecut vremurile când producătorii români lansau 3rei Sud Est, André sau Anna Lesko, printre altele fiindcă azi se trăiește binișor, pe aceeași piață, din vânzări de artiști străini, ca licențiat al marilor producători globali ca EMI sau Sony Music.

Inna, pe numele din buletin Elena Alexandra Apostoleanu, are însă un alt gen de traiectorie. Diva dance și-a făcut o carieră bunicică în străinătate, din 2008 încoace, când a lansat o piesă pe nume Hot. Aceasta și alte melodii, ca Déjà Vu, Club Rocker sau Sun Is Up au fost hituri din Cehia până în Republica Moldova și Turcia, dar și în piețe mai pretențioase ca Franța sau Marea Britanie.

Salata de dance și house pe care o servește îndeobște Inna publicului este, bineînțeles, un produs, în sensul de construct comercial, care i se datorează în primul rând lui Marcel Botezan, producătorul care a mai colaborat cu nume ca Akcent sau Andra. Ca imagine, Inna este și ea un produs elaborat, dar ușor de citit de public și bazat pe ingrediente clare.

Dincolo de muzică – nu suntem obligați să ne placă -, cântăreața înseamnă în primul rând erotism. Pe 500px.com poate fi găsit un shooting realizat de Edward Aninaru, fotograf din Los Angeles, care a făcut și clipuri pentru ea. Pozele respective etalează un anumit tip de kitsch decoltat și în același timp asumat, destinat revistei pentru bărbați FHM, cea care a pus-o pe copertă și la noi, dar și în Slovacia sau Franța. Acest gen de imagine artificial-erotică a cântăreței are însă o componentă interesantă, un fel de irizație de hologramă. De ce? Fiindcă se prelungește natural și în același timp pe conturile de pe rețelele sociale ale cântăreței. Aici, Inna este cumva globalizată, dă dovadă de un fel de inevitabilă imprecizie geografică, e în același timp de peste tot și de niciunde. Sau, atlfel zis, e de-a noastră fără să fie de-a noastră. Și, bineînțeles, publicul de Web 2.0 nu e numai românesc. Cei 500 de mii de abonați la @inna_ro, contul de Twitter, sunt probabil recordul în materie de conturi deținute de români, deoarece clasamentele autohtone îl situează în prima poziție pe Andi Moisescu, cu numai (sic) 145 de mii. Pe Facebook, cântăreața are cea mai populară pagină românească, cu 8,45 milioane de fani, cu vreo două mai mult decât acoperirea totală a rețelei în România. Iar ingredientul principal al prezenței pe cele două rețele vine dintr-un alt spațiu social, Instagram. E vorba de aplicația foto de mobil, care trimite poze pe celelalte rețele. Și pe care, mai ales, Inna o folosește ea însăși, adesea cu rezultate amuzante: aici, aici, aici sau aici.

Screen Shot 2013-05-03 at 11.04.12 AM

Până aici, e destul de clar că Inna nu are o imagine de călugăriță, dar în business-ul ei nici nu ai cum să trăiești cu așa ceva. Tabloidele și emisiunile de cancanuri autohtone caută și ele, natural, diferite lucruri prin viața de zi cu zi a cântăreței, dar, adesea, găsesc doar: “Incendiar! Inna într-o ținută foarte sexy la concertul cutare”. Adică într-un fel sau altul fac trimitere la muzică, fiindcă, spre deosebire de creațiile premiate ale lui Botezatu sau succesele de politică externă ale Elenei Băsescu, aceasta există.

Desigur, pentru asta e nevoie de muncă propriu-zisă. Biografia Innei conține din acest punct de vedere un detaliu interesant, referitor la cel puțin trei starturi ratate. Cu câțiva ani înainte de Hot, aceasta încerca un duo cu fiica profesorului de canto cu care studiase, dar fără succes. Participa la preselecțiile ASIA, dar nu era aleasă, pentru ca mai apoi să își ia numele de scenă de Alessandra. Piesele soft rock cu care încerca să câștige etapa locală de la Eurovision nu funcționau nici ele. Printre altele, în lipsa succesului, Inna ajungea în acei ani să vândă papuci în piață.

Succesul pe care l-a avut ulterior arată că și pentru a te impune într-un gen minor, îți trebuie o cantitate importantă de ambiție și putere de muncă. Rebrănduită în chip de Inna și cu un repertoriu de dance, cântăreața a ajuns destul de repede, mai apoi, la notorietate globală.

Desigur, așa ceva nu are legătură cu gusturile sofisticate. În martie a acestui an, Inna a făcut însă o mutare surprinzătoare, colaborând cu basarabenii de la Carla’s Dream pentru un single – al cărui nume înseamnă ceva nu chiar pentru copii în argoul românilor din Chișinău, P.O.H.U.I. Nu mai e vorba de dance, ci de rock alternativ, iar cântăreața face bine ce are de făcut, nu doar pe bandă, ci și într-un clip romantic și mult mai plin de idei decât standardizatele video-uri dance cu care ajunsese la faimă.

Probabil, Inna nu își dorește să rămână în istoria muzicii, fiindcă la ceea ce a produs până acum, are puține șanse să realizeze așa ceva. În bestiarul celor mai vizibile personaje de pe scena noastră publică, ea este totuși o prezență reconfortantă și cu o identitate clară. Și, pe de altă parte, cântăreața nu are decât 27 de ani și are tot timpul să ne mai ofere surprize plăcute, ceea ce n-ar supăra pe nimeni.

Articol scris pentru ediția de joi, 2 mai, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts