Cum e să zbori cu un simulator “adevărat”

Acum vreo săptămână şi ceva, am primit pe mail o invitaţie de la Pi2.ro, din partea Carpatair: n-aş vrea să merg până la Timişoara, unde să testez simulatorul de zbor al şcolii de piloţi? Ăăă… păi nu m-am mai dat cu simulatorul de pe vremea legendarului F 18/A-Hornet, care se juca pe “biscuiţii” Macintosh cu procesor Motorola 68040 (o impresie artistică de ce era, aici). Blogul ăsta nu prea are legătură cu simulatoarele şi companiile aeriene, iar eu am niscai treburi prin Bucureşti. Aşa că… de ce nu?…

Simulatorul de zbor e o chestie făcută de o firmă numită Mechtronix, care arată asemănător cu ăsta:

Simulator de zbor Mechtronix

Simulator de zbor Mechtronix

Pentru alţii la fel de ageamii ca mine: manetele din mijloc cresc turaţia/puterea motoarelor, cu pedalele cârmeşti maşinăria pe pistă şi distracţia principală are loc cu ajutorul manşei. De manşă tragi spre tine când depăşeşti o anumită viteză, după care te trezeşti în aer. Poţi s-o iei la stânga sau la dreapta dacă învârţi de ea, urci dacă tragi, cobori dacă împingi.

Cam asta se întâmplă şi cu un joystick de calculator, într-un simulator de zbor de PC sau Mac. Care e senzaţia într-un simulator profi? Prima sperietură vine din manşa care e inerţială (se trage greu de ea), dar odată ce te obişnuieşti, îţi dai seama că rezistenţa pe care o opune e foarte bună din punctul de vedere al preciziei. Simulatorul de la şcoala Carpatair nu te supune la G-uri atunci când iei viraje, dar altfel senzaţia de zbor e destul de realistă şi maşinăria nu se mişcă la fel de dement ca “avionul” din Google Earth. (Ei, da, recunosc, am mai folosit un simulator de la F 18/A-Hornet, ca să caut un teren pe care voiam să-l cumpăr.)

Cam asta-i cu simulatorul, cu excepţia faptului că, ajutat puţin de dom’ profesor, mi-a fost foarte uşor să pun jos avionul, respectând reguli de bun simţ de genul “pot veni pe pistă cu mai puţin de cinci grade pantă”. Curios, e mult mai simplu decât la simulatoarele pe calculator. De decolat, altfel, e uşor.

Două vorbe şi despre Carpatair: e o “companie regională” care gravitează în jurul Timişoarei. Destinaţii: multă Italia, Atena, Chişinău, Ucraina şi altele. Nu e low cost, oferă de pildă creioane colorate şi cărţi de colorat pentru copii şi stewardesele n-au acreala aia de la ştim noi care companie românească. Poţi totuşi zbura şi de la Otopeni direct în Italia foarte ieftin, au nişte tarife promo.

Ce NU poţi face cu Carpatair: să mergi de la Bucureşti la Suceava sau Cluj mai repede decât cu trenul sau maşina. Dacă pleci dimineaţa, ajungi după-amiaza târziu, fiindcă o iei prin Timişoara. Poţi, e drept, să-ţi petreci câteva ore în acest oraş, între zboruri. E valabil şi pentru Chişinău, dacă te supără tarifele Tarom/Air Moldova.

Carpatair operează mai ales nişte chestii numite Saab-2000, cu elice dar foarte rapide pentru clasa lor. ATR-urile cu acelaşi număr de locuri se târăsc, comparabil.

Biletele de avion pentru deplasarea la Timişoara şi înapoi au fost oferite de Carpatair

Post your thoughts