Cum a mâncat Mihai Gâdea bătaie de la Crin Antonescu. Dacă a mâncat

Talk-show-urile de seară, de la televiziunile politice, sunt din punctul meu de vedere insuportabile. Aseară însă, când am văzut ce vâlvă a stârnit Mihai Gâdea cu Crin Antonescu, am zis că e cazul să fac efortul și să mă uit cu atenție. Antena 3 a fost lider aseară pe segmentul Sinteza zilei, cu un rating de 6,3 puncte pe național, iar majoritarea reacțiilor pe care le-am văzut se referă la faptul că Antonescu l-a spulberat pe Mihai Gâdea.

Dacă un talk-show ar fi un meci, aș spune și eu că s-a tranșat în favoarea lui Antonescu, dar n-am văzut nimic care să mă mire, în mod special, și e posibil ca simpatizanții PSD să nu rămână cu o impresie foarte bună despre liderul PNL. Înregistrarea oficială se găsește aici, dar trebuie să îți faci cont ca s-o vezi, ceea ce eu n-am vrut, așa că am folosit o versiune de pe YouTube în loc.

Am făcut efortul de a mă uita nu odată, ci de mai multe ori la diferite porțiuni ale emisiunii și concluzia mea e că Antonescu a câștigat  – sau mai degrabă s-a impus – printr-o strategie discursivă bazată pe calm și tenacitate. Gesturile și posturile lui sunt însă mai interesante decât vorbele propriu-zise. 

Să începem cu vorbele. Din nou, nu am fost surprins, fiindcă știam că Mihai Gâdea este un intervievator slab, care mai degrabă enunță lucruri decât pune întrebări. Nimic nou, inclusiv raportat la alți realizatori – oarecum asta se întâmplă și în America pe Fox News, și în alte locuri. Însă, de astă dată, în studioul lui Mihai Gâdea nu s-au aflat partenerii care de regulă acreditează diferite scenarii și presupuneri, ci un om direct incriminat. Antonescu a reușit să demonteze strategia lui Gâdea impunându-și calmul de care vorbeam și continuându-și ideile în fața unui Gâdea disruptiv, de fiecare dată când încerca să-l deturneze de la ceea ce avea de spus, la tema următoare. Mai ales la începutul emisiunii, sunt câteva locuri în care Gâdea lansează o acuzație, Antonescu începe să răspundă, după care Gâdea încearcă să mute discuția, dar Antonescu continuă ceea ce avea de spus cu privire la enunțul anterior al moderatorului.

După un început nu tocmai amabil, lucrurile se încurcă pentru Gâdea pe la ora 22.18, când acesta începe să pedaleze serios pe “coincidența” prin care cei X liberali care au vrut rămânerea în USL au fost chemați de Parchet. Antonescu se plânge despre “insinuări”, după care îl acuză pe Gâdea de “propagandă pesedistă”, la care acesta izbucnește și formulează în clar o acuzație de complicitate a lui Antonescu cu Parchetul și Traian Băsescu. Cred că ăsta e momentul în care Gâdea pierde. În primul rând, are o izbucnire nervoasă, în fața unui adversar în continuare calm. Dar, mai ales, spre deosebire de reorientarea anti-Antonescu a Antenei 3, care e vizibilă cu ochiul liber, scenariul cu DNA-ul, miniștrii PNL anchetați și ruperea USL e necovingător, atâta timp cât e întemeiat doar pe speculațiile lui Gâdea și ale altor comentatori de la Antena 3 despre “coincidențe”. Cel puțin pentru un telespectator cu spirit critic.

În treacăt fie spus, mă mir că Gâdea s-a enervat atât de tare atunci când Antonescu l-a acuzat de propagandă în favoarea PSD. E clar că Antena 3 și moderatorul ei-director se situează pe poziții de propagandă atunci când își fac din lupta împotriva lui Traian Băsescu scopul predilect – și și-au asumat acest scop în repetate rânduri. Am scris despre faptul că o astfel de opțiune transparentă merită în definitiv apreciată, prin comparație cu pretențiile ipocrite de obiectivitate ale Realității TV, versiunea 2009. E posibil ca Mihai Gâdea să creadă că există ceva numit jurnalism anti-Băsescu, la fel cum prin 2004, alții, destul de prezenți azi în peisajul media, susțineau că există jurnalism anti-Năstase. O asemenea confuzie nu m-ar mira, din partea unui om care își închipuie de pildă că “ceea ce face un demnitar în spațiul public e de interes public” (a spus-o chiar în emisiunea de ieri). Dar, mai ales, cred că pe Gâdea l-a deranjat subordonarea la PSD. Probabil, aceasta este deranjantă în contextul unei iluzii de putere pe care o nutresc nu numai Antena 3, ci și alte facțiuni audiovizuale care ne împânzesc telecomanda în momentul de față. Iluzie decelabilă și din momentul în care Gâdea îi reproșează lui Antonescu că el, Gâdea, a trebuit să se ducă la DNA în momentul în care Crin Antonescu se afla în biroul său de președinte al Senatului, la care Antonescu nu poate replica decât: “Ce vreți să spuneți?!” – și nici nu ar fi trebuit să răspundă altceva.

În aceeași clasă intră și faptul că Gâdea îl ia la refec pe Antonescu referitor la aparițiile la B1 TV sau la Digi24. Dincolo de raționamentele încâlcite ale moderatorului, nu cred că e exagerat să citim în genul ăsta de acuzație un fel de gelozie sau de preconcepție că politicienii ar trebui să vină numai la posturile prietene. Când, de fapt, ei pot câștiga mai degrabă pe terenul adversarului, așa cum s-a văzut aseară la Antena 3.

Restul “meciului”, dacă ne încăpățânăm să-i spunem așa, a fost previzibil. Un Gâdea care emite formulări inacceptabile (din nou, e departe de a fi singurul de pe ecran), gen: “Aveți mania persecuției” sau “Vă bateți joc de alegătorii dumneavoastră”, “Nu mai puteți să ascultați, să știți!” Judecăți însă nu prea greu de demontat atunci când obiectul lor e în fața ta, și nu într-o poză sau un fragment video. Am trecut repede peste partea lacrimogenă în care Gâdea se declară (fost) alegător al lui Antonescu și îi povestește despre SMS-urile primite de la propria mamă. În presa serioasă, există uzanța conform căreia jurnaliștii importanți refuză să-și dezvăluie opțiunea politică personală pentru a nu-și influența publicul, dar e evident și asumat că nu asta încearcă Antena 3. O să spun doar că întreaga melodramă are loc pe finalul discuției, în care cei doi par a căuta o cale de conciliere.

Imaginile și body language-ul confirmă cele de mai sus. Interpretarea mea pornește de la două scaune improprii, prezente în platoul altfel destul de dichisit și bine luminat al Sintezei.

E vorba de o pereche de fotolii comune, cumpărate de la magazin, elastice și care îți creează tendința de a te lăsa pe spate, lucru dezagreabil în platourile TV. Am fost în câteva zeci de platouri, în viața mea, și ca invitat, și implicat în diferite emisiuni și știu un lucru: în principiu, se stă pe canapele, scaune de bar sau de birou improprii, funcționale, care creează un aspect inestetic la cadru întreg. Cele de la Sinteza zilei au o structură de ceea ce se numește la Ikea poang (se bâțâie, presupun, dacă te lași pe piciorul în consolă) și sunt, cu siguranță, din această categorie. Comparativ, canapelele executate de scenografi au șezutul mai sus și sunt mai tari decât cele confortabile în viața de zi cu zi și impun o anumită postură.

Se vede în imaginea de mai sus că un personaj mai tânăr și mai atletic, ca Mihai Gâdea, obișnuit cu fotoliul, stă mai drept decât un politician de vârsta a doua pe obiectul instabil. De aici o serie întreagă de atitudini.

În mare parte a timpului, Gâdea a stat așezat oarecum pe muchia fotoliului, în timp ce Crin Antonescu s-a lăsat pe spătar. Cum acesta era instabil, a avut două posturi: sprijinit de brațul drept și de cel stâng. Imaginea de mai sus îl redă în cea de-a doua, care e defensivă, asortată cu logica discuției (Gâdea a enunțat, Antonescu a demontat). În ceea ce-l privește pe Gâdea, înclinarea în față poate fi interpretată ca poziție ofensivă, dar și ca atenție sporită. Totuși, la nivel personal, în platou, efortul de a păstra o poziție corectă într-un scaun precum e cel de mai sus denotă o anumită crispare, un efort care se simte la interlocutor și te scade în ochii lui, non-verbal vorbind.

Am citit, în viața mea, destule lucruri despre body language și mi se pare că literatura de acest tip e una necomplicat-motivațională, plină de explicații reducționiste și eventual greșite. Poate n-am ajuns la bibliografia care îmi trebuia, dar o să interpretez în cele ce urmează o serie de gesturi destul de liber.

Enumerarea pe degete din imaginea de mai sus ține de efortul de auto-organizare pe care aseară l-a depus cu succes Crin Antonescu. Dacă privești înregistrarea video, vezi că președintele PNL are gesturi expresive, dar nu exagerate, ca în alte contexte TV, în care a fost și ironizat pentru asta. Mai ales sprijinit de brațul stâng al fotoliului, face o serie întreagă de gesturi cu mâna în dreptul feței.

Despre aceste gesturi se spune în genere că sunt duplicitare. Cel care le face se dă de gol că nu spune adevărul, prin bariera inconștientă pe care o pune în fața vorbelor. Însă Antonescu le-a făcut mai ales atunci când asculta, așa că aș tinde să le încadrez în categoria “posturi de evaluare”. Sunt cele ale unui interlocutor atent, interesat de discursul, gradul de agresivitate și intențiile preopinentului. Probabil Antonescu a fost mult mai prezent în platou, aseară, decât Mihai Gâdea, care a trăit în propriile scenarii.

Un moment un pic derutant a fost acela când, spre finalul emisiunii, Antonescu și-a băgat în gură vârfurile degetelor. Despre astfel de lucruri se spune că sunt un fel de regresie în stadiul de sugar, prin care cauți siguranța maternă. Și că denotă faptul că ai vrea să fii altundeva decât în locul respectiv. Din câte înțeleg, Crin Antonescu a mai făcut acest gest în alte platouri. Și, într-adevăr, aseară, a avut nevoie de curaj pentru a se duce la Gâdea. Însă aș zice că există și o explicație mai simplă, de verificat eventual pe celelalte înregistrări: după aproape o oră de direct, președintele PNL ar fi vrut o țigară.

În fine, cel mai frecvent gest al lui Antonescu a fost împreunarea degetelor. Mi se pare un gest care nu are, în sine, o semnificație specială, mai ales fiindcă e cu siguranță unul învățat. Din partea unei persoane care a surprins neplăcut prin gesticulație, e un efort (reușit) de stăpânire.

Cam atât despre body language. Închei cu o concluzie despre platou. Curios, live-ul de la Sinteza zilei nu e chiar atât de live.

Macaraua folosită creează senzația de spațiu și importanță, împreună cei vreo 300 de metri pătrați utili pe care, ghicesc, îi are Mihai Gâdea astăzi pentru Sinteza zilei. Ce vedem în cadru? Un aranjament sui generis, mai greu de întâlnit la alte televiziuni, vag legat de concertele de rock. Interesant e că imaginile de pe decor domină invitații, pe care, uneori, îi preiau. Un soi de “joc secund” sau de virtualizare la puterea a doua, spectacol în spectacol. Ceea ce e “pe pereți” (nu la modul fizic, ci în sensul spațialității) e selecționat, editat, mixat (vezi montajul de trei din dreapta), prelucrat. Simulacrul precede personajul din studio și transmisia live e, în realitate, o înregistrare de fețe și asocieri care se impun nu tocmai subliminal, dar din subsidiar. Adăugați la asta diferitele mijloace de premeditare, care se trag din “failurile” lui Valentin Stan de pe vremuri, și veți vedea cât e spontan și cât e premeditat într-o astfel de emisie.

P.S.: Altfel, a fost un talk-show slab, care m-a lămurit prea puțin în privința intențiilor politice ale lui Antonescu. În timp ce scriam analiza de față, mi-am dat seama că ea e deja perimată fiindcă, la mai puțin de 20 de ore după ce se ducea la Mihai Gâdea, Antonescu își dădea demisia din funcția de președinte al Senatului. Sigur că nici restul presei nu a avut informații despre această intenție. Dar singurele puncte interesante, la Gâdea, au fost convorbirile lui Crin Antonescu cu președintele Băsescu: una despre Republica Moldova și o alta, după discuția acestuia cu John Kerry. Gâdea era însă mult prea preocupat să-i reproșeze pur și simplu lui Antonescu că se întâlnește cu Băsescu pentru ca să insiste în cele două direcții.

Și, în orice caz, din nou, s-ar putea foarte bine ca electoratul PSD, dacă el e cel care se uită preponderent la Antena 3, să-l perceapă pe Crin Antonescu în chip de trădător și complice cu DNA și președinția. E și motivul pentru care nu mi-e clar că Mihai Gâdea “a mâncat bătaie”. Asta s-a întâmplat mai degrabă pe Facebook și în gazetele opoziției. Admiratorii s-ar putea să-l compătimească, iar finalul cu votantul dezamăgit și SMS-ul mamei să fie exact ce le trebuia.