Cu bicicleta prin București

Dragoș Bucurenci a avut ideea de a lansa o leapșă ecologistă prin trei biciclete oferite unor bloggeri timp de trei zile, după care se vor duce mai departe la alți bloggeri. Am acceptat fără rezerve, fiindcă îmi place să merg cu bicicleta și voiam să văd dacă dracul e chiar atât de negru în București. Primele constatări, după o tură între Facultatea de Drept și Bulevardul Carol:

– se poate merge pe două roți (și fără motor) prin București
– problema sunt mai ales oamenii, fiindcă e mai cu scaun la cap (și șa sub tine) să mergi pe trotuar pe arterele mari, mașinile sunt mai spăimoase decât în copilăria mea, când băteam orașul cu Pegasul sau “semicursiera” rusească. Chiar acolo unde sunt benzi pentru biciclete, nu vă așteptați ca pietonii să le ocolească. Valabil și pentru nesimțiții care își parchează mașinile în zonă
– se circulă foarte repede, bicicletele lui Bucurenci sunt clasice, cu torpedou, frână de picior și fără viteze, dar ajungi fără efort la 20 și ceva de kilometri pe oră, ceea ce îți furnizează probabil o medie orară mai bună decât la volan, dat fiind modul cum te poți strecura la stopuri, traversa pe traversările de pietoni ș.a.m.d.
– polițiștii nu au probleme cu tine.

Știu că-s constatări mai de ageamiu într-ale bicicletei, dar în definitiv, noi, cei care nu prea folosim vehiculul ăsta, suntem mai mulți decât cei care îl folosesc.

Una peste alta, e tentant. Plec acum spre Romana, unde am o întâlnire, bineînțeles pe bicicletă. O să cronometrez și vă țin la curent și cu celelalte aventuri. În curând vă voi spune și la ce blogger se duce bicicleta mea începând de miercuri.

P.S.: Leapșa de față are și o încărcătură promoțională, fiindcă am luat bicicleta de la Cicloteque, centrul de închiriat biciclete de la Drept, pe care e stupid să nu-l pomenesc aici. Dat fiind totuși că e foarte important să ajungem să ne înțelegem între noi de așa manieră încât să putem circula în orașul ăsta, fac o excepție de la uzanța pe care mi-am impus-o, de a nu scrie posturi promoționale.

14 thoughts on “Cu bicicleta prin București”

  1. trebuie de urgenta luate niste masuri pentru biciclisti:
    -parcari ( rastel de biciclete) la toate magazinele, scoli, facultati
    -piste pentru biciclete, care sa duca undeva, nu ca acum – s-au facut niste portiuni, care nu duc niciunde

  2. Petrisor: cam greu sa-ti pui intalnirile in Titan, altfel am respect pentru cartierul ala, fiindca imi place Timpuri noi, care de acolo a pornit.

    Bicicleta: da, asa e. Dar cred ca trebuie mai multi biciclisti ca sa fie luate masurile astea.

  3. Nu stiu ce se intampla in celelalte sectoare, dar in sectorul 3 sunt amenajate piste special pentru biciclisti. Numai ca nu se pot utiliza-pistele-pentru ca pietonii merg pe ele.
    cat despre parcarile pentru biciclisti, abia sunt parcari pentru masini, dar pentru biciclete. si uite cum mi-a facut Iulian pofta de plimbat cu bicicleta prin I.O.R 😆

  4. “Bicicleta: da, asa e. Dar cred ca trebuie mai multi biciclisti ca sa fie luate masurile astea.”

    E un cerc vicios: pe de-o parte multi se feresc a merge cu bicicleta pentru ca e foarte periculos la noi iar pe de alta parte nu se creaza infrastructura necesara pentru ca nu sunt destui bicilisti.

  5. Benzile de biciclisti? E adevarat ca sunt si pietoni (oameni, la urma urmei) si fel de fel de idioti cu masini ce parcheaza direct peste ele. Insa si sunt foarte prost trase, in multe zone… Sau inexistente.
    Ideea cu bicicletele este foarte buna, dar sa ai unde sa circuli si cum. Fie cu aceea personala, daca esti pasionat, fie cu una inchiriata (chiar si de la “Cicloteque”-ul nostru…).
    S-au introdus si in Franta abonamente la biciclete. Si in Austria, dar au fost furate. Si nu de rromii de la noi, ci chiar de austriecii insisi, pe bune!Finalmente, a disparut si inchirierea de biciclete, logic, disparand…bicicletele. Initiativa la care a participat si primarul Oprescu e buna, dar…sa vedem cate biciclete mai sunt dupa o luna… :).
    Oricum, prinde bine plimbarea cu bicicleta…Desi, prin poluarea aia de la “centru”, Romana etc, nu se compara cu aerul “de Negoita”- Titan etc…@ Petrisor Socol …subscriu!

  6. Doua veri la rind am fost mitza biciclista prin incinsul Bucuresti. Am preferat de departe soseaua trotuarului. In primul rind pentru ca trecerile de pe un trotuar pe altul imi zguduiau neuronii, in al doilea, pentru ca neexistind piste sau ocupate fiind ele de diverse participanti bipezi la trafic era aproape imposibil sa ajung in ziua in care pornisem. Centrul, mai ales Magheru, e suportabil la orele de virf, pentru ca de regula politistii sint atenti la biciclisti. Nu mi s-a intimplat sa ma opreasca nici unul, ba chiar printr-o intilnire de priviri cu ei stiam daca am sau nu timp sa trec cit timp nu se schimba verdele in rosu. E drept ca mi-am luat vreo doua portiere in genunchi, nu de alta, dar nu se uita nici dracu in onglinzile alea retrovizoare din dreapta masinii. In rest, in afara de faptul ca ajungi fleasca pe spinare, e okay. De ce nu am continuat si vara asta? Pentru ca iti trebuie totusi nervi tari sa te aventurezi vijjjj vijjj printre masini. In plus, oriunde te opresti, tre sa iti iei bicicleta drept breloc, pentru ca nu ai unde sa ti-o priponesti.

  7. Am vazut o idee interesanta in Barcelona. Plateai o taxa lunara si puteai lua o bicicleta din zecile de puncte de inchiriat si la fel o puteai lasa in oricare dintre ele. Conditia, ca sa poti inchiria, era sa fi localnic. Totul era pe baza de card iar bicicletele de contructie personalizata, deci puteau fi recunoscute f usor. Ar fi o idee buna sa vedem ceva asemanator in Romania.

  8. Mergeti in China, sa vedeti cum circula aia pe biciclete …
    ‘There are 9 million bycicles in Beijing” – nu sunt povesti.
    Chestie de obisnuinta.

  9. Mersul cu bicicleta de acasa pana la birou il practic si eu mai ales cand nu am nevoie de haine de “intalnire de business”.

    In medie cam de 2-3 ori pe saptamana reusesc sa merg cu bicicleta pe traseul Piata Romana – Herastrau – Pipera. Timpul de deplasare: 30 – 40 de minute.

    Mai jos am scris pe scurt avantaje si dezavantaje.

    Avantaje:

    1. Aer curat si miscare de dimineata 🙂
    2. cam 2 minute repus pe malul lacului Herastrau
    3. Pista de bicicleta foarte buna pe traseul Piata Victoriei – Ambasada Chinei
    4. Nu stau in trafic mai ales seara
    5. Nu stau in aerul incins din metroul aglomerat

    Dezavantaje:

    1. Praful masinilor pe tronsonul Aurel Vlaicu- Pipera
    2. Uneori claxoane si / sau latratul cainilor (sincer, cred ca dupa masinile cu viteza din trafic cainii sunt urmatorii “dusmani” pentru bicicleta)
    3. Tricou de schimb…

    Balanta la mine e pe plus — asa ca se merita sa merg cu bicicleta 🙂 E drept, cu ceva efort in plus comparativ cu alte orase din tara, dar se poate merge cu bicicleta si in Bucuresti. In plus, initiativele diverselor organizatii si ceva actiuni ale administratiilor locale (inca putine,e drept) imi arata ca se misca ceva pozitiv si pe meleagurile mioritice 🙂

    Spor la biciclit! 🙂

  10. Merg cu bicicleta de 1 si 1/2 in bucuresti. Nu duminica, ci zilnic atunci cand vremea o permite, in treburile cotidiene. M-am intrebat dintotdeauna, ce ii opreste pe bucuresteni sa mearga pe bicicleta cand au distante medii de parcurs. Toate motivele practice expuse de cei de mai sus sunt adevarate, insa nu suficiente. Cred ca mai exista unul fundamental. Celor mai multi le este frica sa fie considerati saraci – e o tara transmisa prin educatie si potentata de spectacolul mediatic romanesc. asa ca multi prefera sa isi ia – uneori cu eforturi mari – masini mai spatioase decat apartamentele in care traiesc. “Orice, numai sa nu zica lumea ca nu am bani de masina” 🙂 este numai o opinie.

  11. e imbucurator sa vezi ca ca lumea apeleaza si la acest mijloc de transport. Si nu neaparat din cauza poluarii, ci mai ales a mentalitatii. In conditiile in care exista un sistem de valori prost la noi la romani, astfel de initiative ajuta la imbunatatirea lui.

  12. legat de biciclete, a aparut in SUA o noua moda printre tineri, ULtimate Wheel, este o roata de bicicleta cu pedale, care se foloseste aproximativ la fel ca si Monociclul pe care il vedeamin copilarie la circ, cu diferenta ca aceasta inventie nu are sa(scaun). mersul pe aceasta “traznaie” nu este atat de dificil martori stau atatea videoclipuri postate pe situri precum YOUTUBE. in orice caz au aparut si in romania, In brasov in centrul civic, in parculetul unde sunt instalate rampe; un grup de cativa tineri tocmai isi impartaseau senzatiile provocate prin acest sport. am auzit ca o firma Fsz Bike Parts vinde si in Romania cu 50 euro

Leave a Reply to Iulian Comanescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *