Cristian Mungiu și imaginea României

Cristian Mungiu a intrat în selecția oficială de la Cannes cu al său „După dealuri”. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27 mai, după ce în 2007, la același festival, același regizor a luat un Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. E vorba de o știre de cultură cu semnificații politice.

Cu cultura e clar, dar politica? Ați intuit probabil că e vorba de serviciile pe care Noul val al cinematografiei românești le aduce, chiar dacă sună pompos, României. Filmele lui Mungiu, Puiu, Muntean sau Porumboiu au intrat într-un circuit al cinefililor avizați, intelectuali. Despre filme românești mi-au pomenit sloveni, americani, ucraineni, din medii politice, din ONG-uri sau comunicare, cu opinii avizate și întrebări cărora a trebuit să-mi bat capul puțin ca să le răspund cum trebuie. 

Dar nu e vorba de o percepție subiectivă. Ca să evaluăm ce beneficii de notorietate aduce un astfel de film, putem să ne îngăduim să fim un pic optimiști și să ne uităm la Palme d’Or-ul aceluiași Mungiu. 4, 3, 2 a avut în România vreo 71 de mii de telespectatori, față de cei 879 de mii ai Avatarului, de exemplu. Nu foarte impresionant, dar pe IMDB, cea mai influentă bază de date de pe Internet, a primit peste 27 de mii de voturi din partea utilizatorilor, care l-au dus la un rating foarte bun, 7,9. Pe Rottentomatoes.com, site-ul specializat în critică de film, e vorba de vreo 25 de mii de utilizatori, care au realizat o medie de 84% (un fel de nota 8,40, de la 1 la 10), iar Boxofficemojo.com estimează 1,2 milioane de dolari încasări, în câteva sute de săli.

Filmul a avut mai mulți telespectatori în afara țării decât în România, pornind de la premisa că statisticile de mai sus sunt parțiale și nu am găsit date despre vânzările pe DVD. O măsură brută a notorietății este dată de numărul de rezultate Google la căutarea cu titlul în engleză, 4 Months, 3 Weeks and 2 Days: peste 1,5 milioane de rezultate. Comparativ, Mircea Cărtărescu, probabil cel mai cunoscut scriitor român în viață, are doar vreo 421 de mii, iar Emil Cioran, 1,35 milioane.

Aici intervine o comparație obligatorie. Căutând în același fel „Explore the Carpathian Garden”, ultimul slogan turistic al României, obținem numai 104 mii de rezultate. De 15 ori mai puțin decât 4, 3, 2, iar majoritatea site-urilor de pe primele pagini Google sunt românești, în română, deci demersul Elenei Udrea a creat mai degrabă un fel de imagine a României în România, decât în lume, atâta cât a făcut-o.

Bun, 4, 3, 2 a luat un Palme d’Or. Ne putem aștepta la un asemenea impact de la un film cu palmares mai mic? Da, pentru că 12:08 East of Bucharestpe românește, A fost sau n-a fost, al lui Porumboiu – are 333 de mii de rezultate, iar Tuesday, After ChristmasMarți, după Crăciun, de Radu Muntean – are 974 de mii.

Încercați acest exercițiu cu mai multe titluri de filme românești recente în engleză și va fi greu să obțineți mai puțin de cele 104 mii de rezultate ale Grădinii Carpaților. Desigur, datele obținute în acest mod de pe Internet reprezintă doar o evaluare grosieră și impactul ar putea fi studiat cu instrumente mai fine. Dar e greu să-ți imaginezi răsturnări de situație.

E cazul să vorbim la acest punct și de bani. Frunza Elenei Udrea, cea cu Explore the Carpathian Garden, a costat aproape 900 de mii de euro, cu tot cu strategie și altele. 4, 3, 2 a avut un buget de doar 600 de mii. Mungiu a trebuit să-și umple genericul de instituții europene pentru ca să poată duce filmul la capăt, la fel cum au făcut toți tinerii regizori români de succes. Dacă Ministerul Turismului ar cheltui câteva sute de mii de euro pe un film românesc realizat de un regizor titrat – sau un alt produs mediatic popular, fiindcă poate fi vorba și de televiziune, Internet și altele -, ar obține probabil mult mai mult decât a obținut de exemplu cu Turist în România. Campanie de care auziți probabil prima oară, dar cu care s-au cheltuit deja peste 5,5 milioane de RON în 2011 și se vor mai cheltui vreo 11 în acest an, dacă planurile fostului guvern rămân în picioare. Adică vreo 1,2 și respectiv 2,5 milioane de euro. Și, apropo, numele în engleză, Tourist in Romania, livrează vreo 3.940 de rezultate.

În succesiunea de scandaluri și acuzații de impostură cu care s-a instalat guvernul Ponta, CV-ul lui Eduard Hellvig, noul ministru al turismului, pare printre cele mai solide și europene, cu antecendetele Soros și universitare ale liberalului. Poate că Hellvig va lua în considerare argumente de felul celor de mai sus. Produsele de calitate, culturale sau mediatice, pot fi transformate în mecanisme de imagine profitabile, mai ales într-o epocă în care strategiile clasice de publicitate, din care face parte brandingul de țară, au început să nu se mai poarte.

Articol scris pentru ediția de joi, 17 mai, a săptămânalului “Dilema veche”

“După dealuri” pe Cinemagia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *