Crin Antonescu a spulberat presa scrisă din România

Dincolo de bătălia dintre Tăriceanu şi Antonescu, PNL a marcat ieri un punct de imagine printr-un show mediatic clar, transparent: doi tipi diferiţi într-o bătălie pe faţă, cu vagă dar utilă asemănare cu preliminarele la prezidenţiale din America, bătălie bună de preluat în live-uri de televiziuni. Nu vreau să intru-n detalii, ci doar să vă explic cum şi de ce am ajuns pe net, aseară, noaptea, târziu, în căutarea interpretărilor şi analizelor care să mă ajute să înţeleg ce se întâmplă în PNL şi ce va fi la prezidenţialele de anul ăsta. Ceea ce am găsit pe site-urile cotidienelor mi-a confirmat impresia că presa cotidiană quality din România este într-o pierdere de viteză tot mai accentuată. Că e sâmbătă şi rezultatul votului a venit târziu nu constituie scuze. Loc măcar de un articol de opinie în fiecare ziar şi preocupare pentru un titlu mai inteligent şi desprins de ştirea seacă ar fi trebuit să existe. Singura justificare validă pentru ceea ce (nu) am găsit e a ziarelor care nu apar sâmbăta. Veştile proaste vin mai ales din ziarele serioase cu tirajele cele mai mari:

Cei patru beatleşi ai quality-ului şi-au luat week-end înainte de votul din PNL

Adevărul: Vine pe o abordare cât se poate de blunt şi care nu mai e ştire, fiindcă nu e un fapt nou-revelat: “Victorie clară pentru Antonescu în PNL”, ştim toţi asta de ieri, de la TV. Am găsit un intertitlu seducător, “Băsescu, factorul de unitate a PNL”, în ideea că loviturile preşedintelui au coagulat lumea în jurul lui Antonescu. Cred că s-ar fi putut construi o întreagă abordare pe asta, chiar înainte ca scorul să fie aflat. Cu privire la patron, “Adevărul” suflă şi-n iaurt, numele lui Patriciu nu apare decât în vorbele lui Crin Antonescu.

Adevarul, 21 martie

Adevarul, 21 martie

De remarcat candoarea cu care în pătrăţelul respectiv “Adevărul” ne furnizează un titlu şi un subtitlu care se repetă. Grigore, ce naiba, tu nu făceai de-astea, ai fost ieri în redacţie?

Evenimentul zilei: Un titlu simpatic pe net, “Nebunul Crin l-a făcut praf pe Călin”, anulat de un spirit de glumă ratat pe print: “Antonescu i-a luat partidul lui Tăriceanu”. Nu trebuie să fii Mafalda ca să ştii că de fapt Tăriceanu i-a dat partidul lui Antonescu, e drept, cam fără voie. Mai daţi cu ochiul şi la ce face bătrânul Sensei pe net, băieţi de la print!, au fost vremuri când el vindea ziare de hârtie. Multe…

Sub toată treaba, o relatare cuminte, yesterday’s news tipic, lucruri spuse pe Realitatea, HotNews.ro şi chiar EVZ.ro prin raport la “azi-ul” de pe print (sâmbătă, 21) Editoriale pe tema asta: zero tăiat în paişpe. Nu trageţi în Comanescu, care a scris despre Basarabia, fiindcă el are un spaţiu pentru comentarii de media şi în plus a lucrat pentru oameni din PNL. Deci nu are nici mandatul, nici credibilitatea de a se pronunţa în speţa despre care vorbim. E şi motivul pentru care aici vă spun mai curând ce cred despre ce-au făcut ziarele decât ce cred despre Antonescu, Tăriceanu şi PNL.

Evenimentul zilei, 21 martie

Evenimentul zilei, 21 martie

.

Jurnalul naţional: Cristoiu scrie despre un tip care a umflat cu gura anvelopa unui camion, dar tipul nu e Tăriceanu şi camionul nu e al lui Antonescu, ci al unuia Ghiţă Dădălău sau aşa ceva. N-am găsit fişierul cu pagina I, dar pe net e un news cuminte şi inutil cu detronarea fostului premier. Editorialiştii cu ale lor, să nu-i deranjăm, sunt la munte. Sau la TV, ca Tudor Octavian, care şi-a predat textul cu problema stringentă a socializării americane şi s-a dus la Realitatea să zică de PNL. Cristoiu habar n-am pe ce post o mai fi şi despre ce-o vorbi. “Jurnalul” are scuza de a fi încercat să construiască singur o agendă cu totul diferită de hard news, să vedem câţi cititori o mai acceptă şi până când.

România liberă: ediţie de week-end, zero titluri, zero articole, nu ştiu când s-a tipărit, dar “România liberă” are treabă, frate, lăsaţi-ne naibii cu PNL-ul. De ce să mai dea ceva, că oricum lumea nu citeşte/cumpără ziare sâmbăta? Chiar aşa, cine şi de ce să cumpere chestia asta?

Romania libera, 21 martie

Romania libera, 21 martie

Mici semne de viaţă din partea outsiderilor
Cotidianul: nu apare sâmbăta, nu cred că PNL-ul justifica o ediţie specială, nu putem conchide decât că a pierdut inevitabil cititori şi glorie pe print. Ne consolăm cu ediţia de net, unde apar câteva lucruri interesante. Cel mai bun titlu de news, după părerea mea: Regimul Antonescu a fost instaurat democratic în PNL, care mi se pare că surprinde bine esenţa lucrurilor, dă un pic mai mult decât scorul la delegaţi şi alte oboseli din alte ziare. “Regim” se opune subtil lui “democratic”, iar diateza pasivă, de evitat în situaţiile-standard, este sexy în montura acestui titlu, fiindcă Antonescu a capitalizat un val anti-Tăriceanu, nu “s-a”, ci “a fost făcut” preşedinte. Că a ştiut să se folosească foarte bine de conjunctură şi a avut discursuri inspirate e altceva. Nota de vagă ironie a titlului ne aminteşte de faptul că show-ul de care vorbeam la început a fost doar un show – deşi asta nu anulează importanţa a ceea ce s-a întâmplat în PNL.

În rest, la cald, pe blog, Pătrăşconiu îl face zdrenţe pe Antonescu, e mai important “că” decât “cum”, şi azi, Ciprian Ranghel găseşte un titlu seducător, “Yes, we Crin!”, pentru un comentariu echilibrat şi pertinent, contaminat de atmosfera de la congresul PNL, pe care numai televiziunile au sugerat-o în transmisiuni, în rest.

Gândul: Printre inevitabilele ricanări, CTP punctează audio un lucru foarte important: că ţinta Băsescu nu e suficientă pentru ca micile simptome de euforie obameză de ieri, din PNL, să se transforme într-un curent de mase care să propulseze partidul şi pe Antonescu mai departe. Diferenţa mare de voturi între Antonescu şi Tăriceanu şi senzaţia poate un pic exagerată că în politica românească se întâmplă ceva important au fost provocate exact de părţile decente din discursul lui Crin şi de accentul pe care acesta l-a pus pe cei pe care PNL şi alţii i-au dezamăgit (nevotanţii, scuzaţi cuvântul). Florin Negruţiu, un editorialist pe care nu-l urmăream, dar am s-o fac de-acum, scrie un comentariu mai scurt şi mai inspirat, dar la fel de pertinent şi întors către viitor ca al lui Ciprian Ranghel: Primăvara începe cu o floare. Probabil că textul lui Negruţiu e mai adecvat la public decât cel al lui Ranghel, dincolo de considerentele estetice, fiindcă plusurile şi lungimea lui Ranghel sunt utile pentru cititorii foarte interesaţi de politică, o minoritate.

De remarcat şi crochiul negativ, dar convingător al Rodicăi Ciobanu, care dezvoltă eficient ideea care mi-a plăcut în “Adevărul”: raportarea la Băsescu a contat prea tare în tot ce s-a întâmplat ieri la PNL (şi s-ar putea să nu fie bine deloc pentru PNL că-i aşa).

N-am găsit “a-ntâia” de print, spre ruşinea mea nu ştiu dacă ziarul s-a tipărit azi, dar la ce-am văzut pe site, “Gândul” e o surpriză plăcută, cel mai complet şi mai echilibrat ziar politic transmedia de sâmbătă, 21 martie. Comentarii divergente, care însă nu se bat cap în cap schizofrenic, capac cu news-ul inevitabil pe site, la care remarc ceva – titlul cât un lead, explicativ: Crin Antonescu, noul şef al PNL, începe campania pentru preşedinţia României cu un discurs de tip Obama – VIDEO. Dizgraţioase în print, lucrurile astea Twitter-like funcţionează pe net, mai ales că toată treaba poate fi interpretată ca un link-teaser la video.

Ziua: Mă întrebam unde-o să scoată capul Patriciu, iată-l pe manşetă. Intervenţia lui e redată cu (inter)titlul “Îndemnul sponsorului”. Aha, deci Patriciu face jocurile-n PNL, am mai auzit asta undeva? Dacă nu, e revelaţie. Dacă da, ce e?

Altfel, interesantă ideea de a prelua de pe NewsIn opiniile lui Iliescu, citiţi, amuzaţi-vă şi reflectaţi.

Ziua, 21 martie

Ziua, 21 martie

Tabloidele – bine-n Libertatea, aiurea-n Cancan, lipsă-n Click!
Un alt comentariu bun e cel al veteranului Petru Calapodescu din Libertatea. Cancan numără voturile la fel de conştiincios şi inutil ca reference-urile, iar Click! n-aude, n-a vede. Cred că un tabloid trebuia să facă ce-a făcut Libertatea (tratarea expeditivă dar pertinentă e o lecţie şi pentru câteva din quality-urile ameţite de mai sus), la faza asta liderul tradiţional a câştigat, deşi Simona Ionescu zice că vineri Click! a bătut la tiraj. Bravo, domnilor!

Online-urile
N-o să intru în detalii, dar site-urile mari din România şi-au fructificat viteza de reacţie şi, atunci când au aşa ceva, resursele din redacţia offline. Comentariile şi interpretările interesante sunt însă mai curând pe bloguri. Mihnea Măruţă îi trage un necrolog politic (de fapt, guvernamental) lui Tăriceanu, de citit cu interes chiar dacă nu eşti de acord cu autorul, ceea ce-i o mare calitate, Dan Andronic se aventurează într-o suită de pastile printre ale căror rânduri găsesc mai multe lucruri (de aşteptat, dată fiind poziţia acestuia de insider), Şuţu îşi varsă, ca de obicei şi adesea amuzant/cu folos, notiţele şi cardul de memorie al aparatului foto pe blog, Ciutacu zice de Începutul sfârşitului pentru Băsescu, mda, mai e mult până departe. În rest, news regurgitat, tâmpenii, afronturi, interpretări stângace şi prudente.

Concluzii
21 martie e o zi proastă pentru presa tipărită din România, fiindcă e sâmbătă, unele ziare nu apar, redacţiile au început să se golească încă de vineri după-amiază. Congresul PNL este însă un eveniment care justifica în mod clar o ediţie a doua, de după rezultate, ediţie care a lipsit sau a existat doar în sensul unei ştiri inutile şi ne-mai-ştiri, fiindcă fusese dată deja pe TV. Pentru presa scrisă e un simptom cel puţin alarmant faptul că hârtia tipărită azi-noapte e bună de mâncat parizer pe ea din punctul de vedere al cititorului interesat de politică. Problemele de abordare nu vin din faptul că printul e print, ci din incapacitatea acestuia de a se adapta la asaltul mediilor mai rapide (online şi prolificele, chiar dacă aproximativele şi trăncănitoarele televiziuni de ştiri). Loc să fi făcut ceva bun era destul, dar din păcate, nu s-a făcut, motiv pentru care discuţia pe care am purtat-o mai sus a alunecat natural din hârtie către online. Aici, câţiva oameni au făcut pentru public mai mult decât cele câteva sute (mii?) de plecaţi-în-week-end de la print. Presa scrisă din România a fost azi, sâmbătă, compusă din Şuţu, Măruţă, Ranghel, Negruţiu şi Ciobanu, cu suplimentul audio al lui CTP – iar mare parte din ceea ce ne-au dat aceştia a venit pe online. Alegerea lui Antonescu în fruntea PNL nu e o ştire de grad zero, dar e ceva ce se întâmplă în politica românească cel mult odată la câteva săptămâni. Faptul că numai o mână de ziarişti au fost capabili să ne spună ceva util, nou, inteligent, surprinzător e înspăimântător.

P.S.: Rog atât jurnaliştii pe care-i cunosc, şi pe cei care nu-i cunosc să primească scuzele mele dacă am fost nedrept sau rău cu ceea ce au făcut. Dacă s-au supărat pe mine, e bine să reţină că publicul nu le acordă nici măcar circumstanţele atenuante pe care li le-am acordat eu.

  1. seba Reply

    Te bagi iarasi in seama. Cine esti tu sa dai circumstante atenuante si sa judeci o munca pe care n-ai facut-o niciodata? Ca daca, dupa criteriile tale, Sensei a a ajuns un fost mare facator de tiraj… Nu, nu-ti primesc scuzele.

  2. trustman Reply

    parerea mea este ca nu a fost vorba despre un eveniment care sa merite o a doua editie si nici de unul care sa merite atentia care i-a fost deja acordata. se stiau rezultatele de mult.

    eri, in cotidianul erau cred ca vreo 10 editoriale despre pnl. sa ne pastram simtul ridicolul. nu au luat inca puterea, nu au castigat nimic.

  3. fLoreign Reply

    Tot e bine ca a aparut numele lui Patriciu in Adevarul, chiar si numai in citatul din Crin Antonescu. Imi amintesc de campania prezidentiala de acum (aproape) cinci ani, cand ProTV a cenzurat pana si imnul national, pe portiunea unde apare “un nume de Traian”.

    Raman si eu la impresia ca presa pur si simplu nu este antrenata pentru astfel de evenimente la vedere. Daca era un congres de genul celor “in spatele usilor inchise”, poate coverage-ul ar fi fost mai consistent. Deh, ce te faci daca n-o sa-i placa baronului presei?

  4. Iulian Comanescu Reply

    fLoreign: nu înţeleg, ce-are baronul cu presa? Ok, Patriciu şi Adevărul, să presupunem. Deşi, cum spuneam, au suflat în iaurt, nu ştiu ce puteau face mai mult prin raport la patron (nu prin raport la coverage). Dar restul? Ziarele fără mogul, dar şi fără ştire? Alea cu mogul, dar fără articole?

  5. fLoreign Reply

    Depinde de ce anume s-a intamplat: daca au fost (destui, reprezentativi etc) reporteri prezenti si totusi presa scrisa nu a reflectat pe larg evenimentul, atunci problema se afla la un anumit nivel, iar daca nu au fost, atunci cauza ar putea fi alta.
    Legat de sintagma “baronul presei”, probabil ca nu am nimerit exact termenul, insa e ca si cum se mai asteapta aprobare “de sus” (se pare ca am inca o mica obsesie reziduala cu perdantul ultimelor alegeri prezidentiale, dupa cum poti vedea si din comentariul meu de acum doua zile la subiectul “Mihaela si Elanul”). Cat de sus? Nu pot spune, nu am date suficiente pentru o analiza completa.
    Oricum, nu toti pot face pasul spre “freelancing”, ca tine, si probabil ca e “normal” sa fie asa.

  6. Iulian Comanescu Reply

    fLoreign: Patriciu nu cred că se bagă-n ziar. Vîntu e mai implicat în trebile Realitatea-Caţavencu, dar mai adesa îşi bâzâie managerii pe teme care ţin de business decât pe chestii politice şi, în plus, are o dambla pentru rubrica de pescuit de la meteo şi chestii d-astea. La Voiculescu lucrurile se văd destul de clar la TV, cu precizarea că nu trebuie să uităm de pădurea de oameni care îşi fac bine meseria şi i-au adus un profit barosan din cauza copacilor urlători.

    Cam asta ştiu eu din cele trei grupuri, cu precizarea că nu sunt înăuntru, am doar diferite surse mai mult sau mai puţin la vârf şi un car de experienţă. Ceea ce spui tu despre baroni se leagă mai curând de afinitate ideologică pe care o au oamenii angajaţi la cutare mogul cu interesele acestuia, la care se adaugă şmecheria cu care unii angajaţi îi fac pe plac pentru a ieşi în faţă. Parcă Pleşu a zis o vorbă mare: nu libertatea de expresie contează, ci libertatea de gândire. Văd uneori nişte cozi de topor prin presă de nu-mi vine să cred. Sunt convins că unii sar peste cal şi faţă de ce-ar dori patronii de la ei, chiar din convingere eventual. În orice caz, sforarii nu sunt totdeauna proprietarii.

  7. Iulian Comanescu Reply

    A, şi reporteri au fost destui p-acolo, sunt convins. Problema n-a fost totuşi de informaţie, ci de editare/interpretare. Lucrurile au fost pur şi simplu lăsate baltă pe la ora 17 şi prin redacţii a fost legat de scaun câte-un reporter care să “schimbe a-ntâia” la rezultate. De pe agenţii sau de la corespondentul aflat la PNL, nu prea mai conta.

  8. trustman Reply

    @iulian

    probabil 🙂

    plus ca sunt departe de .ro si lucrurile se vad mai altfel de aici.

  9. Iulian Comanescu Reply

    Alk: da, mă, da tu joci în altă echipă, am văzut ce-ai scris la tine pe blog. Cum vrei să ţi se pară? PNL-ul nu vorbeşte cu tine, ci cel mult cu indecişii.

    Trustman: de când mă tot plimb pe lanţul trofic, mai trec de partea cealaltă a gardului cu acţiuni de comunicare dinspre politicieni, pot spune că uneori presa e nemiloasă şi opacă cu orice idee nouă. Am fost surprins azi să aud (cu o ureche, n-am fost foarte atent) politicieni care vorbeau mai bine despre ce s-a întâmplat la PNL decât “analiştii” care ne deoache de pe la talk-show-uri, dacă comitem neglijenţa de a lăsa TV-ul prea mult deschis. E ciudat, nu? Guşaţii, pramatiile, hoţii din politică au opinii mai pertinente decât câinele de pază, intelectualii-călăuză, editorialiştii-far-de-ceaţă? Ceva se schimbă în România 🙂

  10. writeman Reply

    slaba mediatizare a congresului pnl de catre presa e treaba presei, dar ma mir ce slaba mediatizare are un om politic online. proaspat presedinte de partid, obama de romania in curand, si n-ai tu un blog, un site in care sa tii legatura cu electoratu educat pe net…

  11. teekaz Reply

    Iulian felicitari pentru efort si ideea de a intreprinde analiza aceasta….Ai aratat ca avem ziare, publicatii, dar nu avem presa si jurnalisti….Inca o data mai arata cineva cu degetul la miticismul nostru…era de asteptat sa avem gazetari care sa stie lucruri de pe la partide, sa fie specializati in sistemul politic….suntem varza….dincolo de nivelul simplu cate voturi s-au luat tot establishmentul media+politic care da din gura pe ici pe col si din pix, este aproape nul ca educatie..nu stim sa dezbatem, sa lucram cu idei, cu puncte de vedere….luati baieti si fete aminte la felul cum se dezbate in America, la CNN, sau la italieni, la RAI UNO, sau la francezi….spuma de idei si de intelect, mai afli ce inseamna discutie….la noi, matracuci (ei si ele ) provinciale, cu atacuri la persoana si cu memorie scurta – azi zic ceva profund, maine zi invers…de parca au fost loviti de tramvai…

  12. Bascaliosul Reply

    Principalul meu criteriu sau conditie necesara, dar nu si suficienta, de apreciere a unei persoane este sa nu-mi sfideze discernamantul.
    In ce masura il am sau nu e alta discutie, dar discernamantul ne ajuta sa patrundem dincolo de cuvinte si de aparenta lor. Nicio ratiune nu pledeaza pentru oprirea noastra la simpla ascultare a cuvintelor aranjate in fraze ticluite, doar cat sa ne lasam impresionati de intentii, forme colorate, estetice, artistice, interpretative sau de dragul discutiei in palavre multe, din care ne ramane cel mult o iluzie. Discernamantul insusi devine discutabil daca nu incercam, pe cat posibil, sa corelam cuvintele ascultate si sensurile lor cu scopul urmarit de noi, in potentialul de concretizare (prin transpunerea in fapt). Mai simplu ne ajuta cand le regasim in faptele trecute, menite sa confirme cel putin sansa de aplicare in practica a sperantelor noastre (generate de iluzii si aprecieri, de regula, empirice sau emotionale).

    Pe scurt, dincolo de cuvinte ne aflam noi si discernamantul nostru.

    Cand dincolo de cuvinte nu regasim nicio substanta sau continut edificator inseamna ca nu ne regasim nici pe noi insine, in shimb avem calea sa constatam ca discernamantul ne este sfidat inclusiv cand ni se servireste o prapastie imensa intre vorbe si substanta sublima, in stare sa-l rasuceasca si pe Caragiale in mormant.

    Tacerea noastra mormantala ar insemna in acest caz lasitate si complicitate tacita. Ma impac cu ele la fel ca atunci cand imi este sfidat discernamantul.

    PS.Cred jurnalistii care s-au referit punctual la insuficientza mesajului anti-Basescu, o vor traduce mai concret, mai devreme sau mai tarziu-dincolo de cuvinte- prin aceeasi prapastioasa lipsa de continut, capabila de orice iluzie …desarta, inclusiv prin spulberarea demna de regasit la fel-de ochii lumii- in titlul acestui articol.

  13. Iulian Comanescu Reply

    Băşcăliosul: titlul e o glumă, desigur, ce-are Crin Antonescu cu presa? Dacă înţeleg bine nu crezi în PNL. Nici eu, la fel cum nu cred în PDL sau PSD, dar asta nu mă împiedică să mă uit cu atenţie la situaţii de-astea. Deocamdată Crin are un cec în alb de la unii şi aceeaşi incredulitate de la alţii. Vedem ce-o să mai fie.

  14. nerabdatorul Reply

    Analistule, daca erai putin mai analitic te gandeai ca numaratoarea voturilor s-a incheiat undeva pe la miezul noptii de vineri spre sambata. Daca erai putin si mai analitic, cautai editia a doua a ziarelor. Romania Libera a deschis ziarul cu PNL, dar deh, la a doua editie, ca la prima nu putea sa dam cu zarul. Nu stiu de unde ai impresia ca stii ce se intampla la ora 17.00 in toate redactiile.

  15. alk Reply

    Iuliane, al doilea meu comentariu nu a “intrat” sau a fost cenzurat? Ca sa stiu o treaba…

  16. alk Reply

    OK, chiar ma intrebam…se poate sa fie de la captcha, literele alea sint citeodata ingrozitor de recunoscut. O zi buna!

Post your thoughts