Contează mai puțin cum se cheamă și ce scrie în ele – oricum n-aș putea să vă spun. Ceea ce știu e doar că piața chineză de reviste e imensă și începe să fie împânzită de titluri internaționale ca Vogue sau Esquire. Dintre grupurile binecunoscute în România, Ringier și el o implicare prin Ringier Pacific, cu operațiuni în China și Vietnam. Există un filon tradițional reprezentat de reviste cu povestiri, eventual pentru tineri, și ediții internaționale cu o imagistică aparte și interesantă.
Coperte fără legătură cu Olimpiada:
Nu s-a schimbat prea mult fata de cand eram eu de vreo 8-9 ani si aveam posibilitatea sa primesc reviste chinezesti de la ambasada chineza. Imi placeau teribil pentru calitatea tipografica exceptionala si pentru cum mirosea cerneala lor… Oricum, interesanta coperta la Esquire…
Gina: cred că ședința foto e interesantă la glossy-uri. Mai ții minte ce zicea Stephane, că a făcut casting cu creveți? Dar asta se întâmpla parcă în Vietnam.
După coperti par mult inaintea noastră. Nu prea cred ca poti sa dai o revista in Romania cu o coperta ce arata un desen cu Batman, tre’ sa fii super de nisa. Mi s-a parut interesanta aia cu “legendary_lhasa”. (stiu ceva chineza dar numai aia mandarina, si de fapt si asa, stiu doar un dialect mai vechi din Jiangzou, nu prea se mai scrie asa 😛 ) Pe de alta parte, ce inseamnă o revistă de nișă în RPR? Un tiraj insignifiant de un milion de exemplare?
Cat are Vogue China tiraj?
Eftimie: am aflat câte ceva de la o art directoriță chinezoaică, la un seminar de grafică Ringier, despre piața lor. Poanta e că ocolesc destul de bine tematica politică, dar în schimb, într-un fel sau altul, vedem diferite ipostaze ale consumerismului în tot ceea ce se face. E un fel de capitalism fără liberalism, ca să zic așa. Dacă-mi amintesc bine, persoana respectivă pomenea de un tiraj de vreo 800 de mii la nu știu ce titlu – cam în zona cu cinci sau șase zerouri se juca. Însă, cum spui, engleza ei avea un accent de mandarină veche de câteva sute de ani, astfel încât scăpările mele de memorie sunt ajutate și de discursul oarecum neinteligibil…
N-am tinut in mana nicio revista chinezeasca, insa din ce ne arata Iulian, nu arata delor rau.
Da Iulian, in Vietnam se intampla asta, unde redactia revistei culinare era la redactoritza sefa acasa, din cate imi amintesc. Apropos, Stephane va fi in Vietnam in noiembrie anul asta… am impresia ca ii cam plec crevetii :))
Petrisor, eu spun demult ca noua SUA este China. Si cred cu tarie ca e o destinatie fascinanta. O sa vedem in cel mult 10 ani cum ne vor “cotropi”. Stii ce se zice despre rasa galbena care va cuceri Pamantul…
Interesante copertele. Piata insa nu este asa urisa, poate potentialul ei este mare. In schimb, din cauza distributiei, revistele traiesc in China in cateva orase (si sa nu uitam de advertising). Mai multe detalii despre piata chineza sau asiatica de reviste gasiti pe site-ul FIPP.