Consecventul “nebun”

“Bufon”, “nebun”, “VC” (de la CV) și așa mai departe: Corneliu Vadim Tudor a fost de-a lungul timpului caracterizat cu diferite epitete care sugerau deranjul mental. Cei care l-au judecat astfel s-au înșelat: în ciuda stridențelor pe care le etalează până în ziua de azi, Vadim are un anume gen de consecvență care i-a adus protecția unor persoane sus-puse și, până nu demult, și un electorat.

O paralelă cu răposatul Adrian Păunescu e interesantă: după ce amândoi au devenit senatori, Păunescu a urmat un traseu politic mult mai sinuos decât al lui Vadim, care a cunoscut o ascensiune liniară, până la acea neliniștitoare prezență în turul al doilea al prezidențialelor din 2000. Dacă Păunescu ar fi avut aptitudinile ariviste care i s-au pus în cârcă, n-avea nicio problemă în a-și surclasa omologul de la “Săptămîna”. Plin de defecte, Păunescu n-a fost însă un personaj consecvent și manevrabil.

În schimb, dosarul de la securitate al lui Corneliu Vadim Tudor, așa cum a fost publicat de Revista “22”, conține un episod lămuritor despre modul cum s-a construit acesta încă din tinerețe. În ianuarie 1982, Vadim publica în “Săptămîna” (nr. 578, preciza grijuliu securistul) un articol despre Eugen Lovinescu, numit “O moștenire cu bucluc”. În epocă, majoritatea publiciștilor români se refugiau într-un impersonal cenușiu, lipsit de riscuri față de directivele de partid. Nu și Vadim, care stârnea un scandal cu articolul respectiv, legat, desigur, de Monica Lovinescu, fiica marelui critic, și “Europa liberă”.

Pentru a ieși din caracuda partinică a acelor vremuri, Vadim își asuma anumite riscuri. Anii scurși de atunci arată că erau riscuri calculate, ca și injuriile de cârciumă, în același timp copilărești și extravagante, cu care președintele PRM își acoperea și acoperă dușmanii.

Vadim a știut să spună și să facă lucruri pe gustul tabloidelor și pe vremea când tabloidele nu existau în România. Acum, concurat de Piticul Porno și Bianca Drăgușanu, mai noul europarlamentar are oarecari dificultăți în a-și păstra ratingul. Și constată că acesta nu se transformă totdeauna în voturi.

Articol scris pentru ediția de miercuri, 5 ianuarie, a ziarului “România liberă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *