Consecventul “nebun”

“Bufon”, “nebun”, “VC” (de la CV) şi aşa mai departe: Corneliu Vadim Tudor a fost de-a lungul timpului caracterizat cu diferite epitete care sugerau deranjul mental. Cei care l-au judecat astfel s-au înşelat: în ciuda stridenţelor pe care le etalează până în ziua de azi, Vadim are un anume gen de consecvenţă care i-a adus protecţia unor persoane sus-puse şi, până nu demult, şi un electorat.

O paralelă cu răposatul Adrian Păunescu e interesantă: după ce amândoi au devenit senatori, Păunescu a urmat un traseu politic mult mai sinuos decât al lui Vadim, care a cunoscut o ascensiune liniară, până la acea neliniştitoare prezenţă în turul al doilea al prezidenţialelor din 2000. Dacă Păunescu ar fi avut aptitudinile ariviste care i s-au pus în cârcă, n-avea nicio problemă în a-şi surclasa omologul de la “Săptămîna”. Plin de defecte, Păunescu n-a fost însă un personaj consecvent şi manevrabil.

În schimb, dosarul de la securitate al lui Corneliu Vadim Tudor, aşa cum a fost publicat de Revista “22”, conţine un episod lămuritor despre modul cum s-a construit acesta încă din tinereţe. În ianuarie 1982, Vadim publica în “Săptămîna” (nr. 578, preciza grijuliu securistul) un articol despre Eugen Lovinescu, numit “O moştenire cu bucluc”. În epocă, majoritatea publiciştilor români se refugiau într-un impersonal cenuşiu, lipsit de riscuri faţă de directivele de partid. Nu şi Vadim, care stârnea un scandal cu articolul respectiv, legat, desigur, de Monica Lovinescu, fiica marelui critic, şi “Europa liberă”.

Pentru a ieşi din caracuda partinică a acelor vremuri, Vadim îşi asuma anumite riscuri. Anii scurşi de atunci arată că erau riscuri calculate, ca şi injuriile de cârciumă, în acelaşi timp copilăreşti şi extravagante, cu care preşedintele PRM îşi acoperea şi acoperă duşmanii.

Vadim a ştiut să spună şi să facă lucruri pe gustul tabloidelor şi pe vremea când tabloidele nu existau în România. Acum, concurat de Piticul Porno şi Bianca Drăguşanu, mai noul europarlamentar are oarecari dificultăţi în a-şi păstra ratingul. Şi constată că acesta nu se transformă totdeauna în voturi.

Articol scris pentru ediţia de miercuri, 5 ianuarie, a ziarului “România liberă”

Post your thoughts