Cine sau ce e Assange de fapt?

Reţinut de poliţie sau nu, Julian Assange, personificarea WikiLeaks, e un erou neverosimil pentru nişte vremuri pe măsură. Va salva el planeta sau nu?

Povestea lui Assange e rezumabilă. Australianul, care s-a ocupat cu hacking-ul sub numele de Mendax, a creat un loc, pe internet, unde oricine îi poate trimite documente secrete sau pe-aproape. Iar documentele au început să vină. Mai e loc de discuţii?

Da, dacă vrei să ştii unde să-l încadrezi pe Assange. Omul este considerat ba jurnalist, ba hacker, ba “whistleblower”, adică o persoană care trage semnale de alarmă în probleme de mediu, discriminare etc. Ba, în fine, pe site-ul Interpol, ca urmărit internaţional.

Până la urmă, revelaţiile aduse de Assange şi site-ul său nu sunt revelaţii, ci mai curând confirmări cu privire la felul mărginit şi cam murdar în care se judecă şi se operează în cercurile puterii. În “Liberation”, Umberto Eco arată că secretele Wikileaks sunt goale pe dinăuntru: în lumea de azi, în loc ca presa să sape după informaţii prin medii diplomatice, e mai curând pe dos. Altfel zis, atunci când transmit că Angela Merkel “evită riscurile şi este rareori creativă”, diplomaţii de la Ambasada Americană din Berlin remarcă previzibilul şi vorbesc şi gândesc ca într-o revistă de femei.

Sunt lucruri pe care elita din diferite spaţii geografice şi ideatice le bănuia, le ştia şi pe alocuri chiar le spunea. Assange e însă un erou convenabil pentru o audienţă mai largă. E cyber-haiducul romantic care se ia la trântă cu Goliatul politic; dincolo de ecourile pe care le-au atras documentele de pe Wikileaks, această percepţie e atestată de faptul că tocmai acestea încep să vină, din diverse surse, într-un număr din ce în ce mai mare.

Vor schimba aceste documente ceva? Mediile informate tind să creadă că nu. Şi să accepte, tacit, un anumit grad de ipocrizie ca ingredient necesar al geopoliticii. Până la urmă, Assange e pe coama unui val de popularitate. Rămâne de văzut ce va şti să facă cu ea în folosul tuturor. Sau numai al unora.

Articol apărut în “România liberă” de miercuri, 8 decembrie 2010

  1. Claudiu Popescu Reply

    Iulian,
    nu inteleg de ce ii aplici eticheta cea mai facila lui Assange? cred ca este cea mai lipsita de continut definire sa spui ca este cyber-haiduc.
    Poate daca ramanea hacker atunci isi merita eticheta de haiduc.
    Eu cred ca este un activist din curentul anarhic.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Claudiu; citeşte aşa – “pentru publicul mai larg, e cyber-haiducul…”. Nu e eticheta mea personală. Mie mi se pare într-adevăr un anarho-libertarian, ceva de genul ăsta. Totuşi pare băiat prea deştept ca să nu-nţeleagă că de la un punct încolo, dezvăluind informaţii despre joc, devine parte a lui. Ceea ce ne scoate din paradigma cu transparenţă totală şi tot restul.

    Toate astea nu înseamnă că sunt pentru ipocrizie şi secret.

Post your thoughts