Cine nu votează votează de fapt. Cu PSD

Aceasta nu e o postare pentru oameni foarte informați politic, e o postare pentru voi, cei mulți și mai puțin interesați de politică – cât se poate de justificabil, la felul cum ne-au dezamăgit politicienii până acum. Vouă vă spun un lucru cunoscut printre sociologi, jurnaliști, cei din apropierea partidelor: a nu te duce la vot înseamnă a da, de fapt, un vot, PSD. Toate sondajele de opinie spun că la o participare redusă, partidul care poate forma guvernul e PSD, împreună cu ALDE și, dacă intră în parlament, și PRU. Procentul care se vehiculează e 40% participare la vot, cam simetric cu scorul pe care l-ar putea obține PSD. Sub el, PSD crește, restul lumii scade. N-o să mă pierd în cifre fiindcă nu despre asta e vorba, ci despre o două sentimente sau idei inoperante în conjunctura electorală de mâine.

  1. Lehamitea. Da, și mie mi-e lehamite. Problema e că alegerile astea au o miză specială. Partidele vechi s-au radicalizat în funcție de două lucruri: anti-corupția și senzația că ceva nou, care vine din urmă, va acapara o parte din opțiunile electoratului tânăr, până acum inactiv. Acel ceva poartă în secunda asta numele de USR. O să vă spun mai la vale ce cred despre el. Cert e că partidele vechi sunt tentate să se regrupeze pe poziții anti-DNA și anti-anti-establishment, adică să perturbe justiția și să blocheze accesul nou-veniților la politică. PNL s-a poziționat alături de reformiști, dar cred că asocierea cu USR și Cioloș e una conjuncturală. PSD s-a poziționat împotriva DNA, plimbă pe șest icoane prin orășele și așa mai departe. Au fost vremuri când același PSD era mult mai pro-european și, în definitiv, acceptabil. Nu și acum. Dacă mă-ntrebați pe mine, nu prea sunt vremuri pentru lehamite. Lehamitea e bună atunci când ești convins că oricine vine va guverna la fel. Acum nu e cazul.
  2. Boicotul. E corolarul lehamitei, transformate în strategie politică. Da, mi-ar plăcea și mie să avem participare zero și să delegitimăm toți nenorociții. Problema e că din ianuarie 2012, de la mișcările de stradă care l-au dat jos pe Boc, un anumit electorat s-a activat, dincolo de faptul că PSD obține, spun sociologii, cam același număr de voturi de multă vreme. Boicotul nu funcționează. Sau boicotează, cum spuneam, prezența și șansele de guvernare ale non-PSD-ului.

Probabil că vă e clar, dacă ați ajuns până aici, că o să mă duc la vot pentru USR. E cazul să vă și spun de ce. N-am niciun fel de garanții. Sunt pățit, de pildă în 1996, când eram în PRO TV și vă amintiți poate că despre PRO TV s-a spus că a câștigat alegerile pentru Emil Constantinescu. USR e un fel de burger cu de toate al alegătorilor tineri, în care fiecare găsește ce crede și ce vrea. Se definește chiar el ca anideologic. Dar în momentul ăsta e singura cale de acces la politică/în Parlament. Votul meu înseamnă că le dăm o șansă să se transforme în partid adevărat, ceea ce în momentul ăsta, cu “te salvează de politicieni”, ieșirile lui Clotilde Armand și altele, nu sunt. USR a reușit să ne surprindă cu acel 30% pe București – care, totuși, putea fi mai mult dacă avea o campanie acceptabilă. Fără prezență în Parlament, USR moare și mai parcurgem o iterație până la chestia aia numită pretențios primenirea politicii. Lăsăm lucrurile pe mâna unui PSD radicalizat și a unui PNL oportunist în toate sensurile.

Bun, dar de ce nu PSD, până la urmă? Politica e mai mult administrație, PSD e administratorul cu cea mai mare experiență. Fiindcă sunt mai bătrâior și mai puțin indignat decât alții de felul meu, n-o să vin cu argumentul cu penalii și corupția. PSD e un partid mare fiindcă se ocupă și cu altceva decât corupția. După părerea mea, e singurul care are un deal solid cu electoratul lui, încă de la “lăsați Guvernul să lucreze” al lui Iliescu, de la începutul anilor ’90. PSD obține voturi de la salariații bugetari și pensionari și, atunci când face guvernul, are pârghiile de a le oferi acestora ce le-a promis: salarii și pensii. Știți poate că după criză, joburile la stat au început să devină dezirabile. Știu producători TV foarte buni care s-au dus către TVR, la fel cum știu finanțiști cu poziții bune în multinaționale care au cotit-o către Administrația Financiară. Cumva, laptele și mierea din economia României sunt pe undeva, pe la stat, fie el Guvern sau autorități locale. PSD e un partid etatist, care etatizează economia României, iar pentru mine, ca mic antreprenor privat, nu e loc în schema asta. Eu pot accesa Oficiul pentru Turism al Ciprului pentru un contract de promovare, dar nu pot lucra cu Autoritatea Națională pentru Turism de la noi, fiindcă sunt mulți alții la rând în fața mea. Aici, da, putem aduce vorba de clientelarism și corupție. Dar am făcut exercițiul de a explica PSD și fără asta. Ca să vă spun că nu votez PSD din două motive. Primul, egoist, că nu are o ofertă pentru mine. Al doilea, altruist, că nu cred că o economie dependentă de stat poate produce prosperitate.

Așadar, tu, nehotărâtule, lehămețitule, ai următoarea alternativă: 1) te duci la vot și creezi un culoar pentru non-PSD sau 2) stai acasă și votezi implicit PSD. Dacă PSD-ul ți se pare o soluție, n-o să mă supăr pe tine. Poate că ești un funcționar sau profesor onest, necorupt și ai așteptări de la ei. E dreptul tău, la fel cum nu cred că te vei supăra pe mine că eu nu votez PSD. Dar atunci du-te și votează PSD. Fiindcă de data asta nu ai cum să nu optezi.

Post your thoughts