Celelalte alegeri. Sloganurile de la Chișinău

Prezidențialele din România au acaparat în aceste zile toată atenția amatorilor de politică. Dar, în paralel, în Moldova e campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Dacă ne uităm puțin la ce și cum comunică partidele moldovenești, s-ar putea să aflăm lucruri interesante, care ne și privesc din punct de vedere geopolitic. 

Bine cunoscutul ziar moldovenesc Timpul mi-a adresat o întrebare interesantă: cum interpretez sloganurile principalelor partide din Moldova? Cred că merită să ne gândim puțin la asta și la București [citiți aici articolul din Timpul], dar e cazul să începem cu câteva date despre configurația politică de la Chișinău. Un sondaj realizat recent de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova plasează pe primul loc (21,8%) Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) al lui Voronin, urmat de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLD, 15,4%), Partidul Democrat din Moldova (PDM, 11,3%), Partidul Patria (PP, 8,1%), Partidul Liberal (PL, 7,8%) și Partidul Socialiștilor (PS, 7,5%). Acestea sunt cele șase formațiuni care ar intra în Parlament, conform sondajului. Deși conduc detașat, comuniștii nu sunt, neapărat, favoriți pentru guvernare, fiindcă PLDM și PL au fost partenere, în trecut, în Alianța pentru Integrare în Europa. Partidul Democrat, în care evoluează mogulul-șef al Republicii, Vladimir Plahotniuc, a jucat în trecut ba de partea comuniștilor, ba de partea reformiștilor. Relativele noutăți sunt Partidul Socialiștilor, desprins din PCRM, și Partidul Patria, condus de un om de afaceri pe nume Renato Usatâi, descris de surse de la Chișinău ca om de afaceri apropiat de Moscova, născut în Moldova.

După aceste precizări necesare, e cazul să trecem la sloganurile despre care vorbeam. În primul rând, trebuie spus că ele confirmă zicerea conform căreia țările mici nu au politică internă, ci numai politică externă. Cele mai pro-europene partide, PL și PLDM, propun chiar din slogan opțiunea pe care o au, cu “Cu PL în familia NATO și UE” și “Înainte spre un viitor european” (PLDM). Se vede că PL este cel mai orientat către Vest partid fiindcă adaugă și “NATO” lui “european”, or NATO e o organizație militară, cu conotațiile care decurg de aici, spre deosebire de Uniunea Europeană, care e o asociere politică, cu aură birocratică.

În cealaltă parte a spectrului, la PCRM, “Doar Voronin” e alegerea unui candidat și/sau a unui partid care a făcut multă vreme jocurile de unul singur în politica moldovenească. Se leagă și de faptul că PCRM e pe primul loc în opțiunile de vot ale moldovenilor, luat separat. “Doar” e apropiat de “totuși”, iar numele lui Voronin din slogan se asortează cu acel gen de politică în care liderul contează cel mai tare, prin opoziție cu coalițiile multicolore care au făcut legea la Chișinău după protestele din aprilie 2009, cele care au provocat căderea regimului Voronin.

Tot în partea stângă a spectrului, socialiștii desprinși din PCRM-Voronin și conduși de Igor Dodon neagă în mod firesc realizările partidelor cu state vechi la guvernare, prin “Moldova are nevoie de altceva”, rudă cu “Votați schimbarea”, cu care pe vremuri a defilat Convenția Democrată din România, după anii de guvernare PSD/PSDR/FDSN. Totuși, partidul se situează geopolitic alături de Voronin, ba chiar dincolo de acesta, prin opțiunea pentru denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și pentru intrarea în Uniunea Euroasiatică.

La centru, “Creștem Moldova” al Partidului Democrat e neutru și cu o vagă trimitere naționalistă/localistă, deoarece “creștere” se poate referi și la creștere economică, și la o sugestie utopică, dar aducătoare de reverii pozitive în mintea alegătorului: creșterea teritorială, legată de situația Transnistriei.

Ultimul partid de pe listă, Patria, are un slogan mai greu de descifrat ideologic. “Puterea e în adevăr” are, cel mult, o notă de realpolitik, de “acționăm în funcție de realități, suntem pragmatici, nu vă vindem iluzii”, asortată cu figura afaceristului fondator.

În cinci cazuri din șase, sloganurile de campanie ale partidelor moldovenești exprimă orientarea respectivelor formațiuni cu o claritate pe care ne-am dori-o în România, unde candidatul de stânga, Victor Ponta, defilează cu un slogan inspirat din dreapta radicală franceză: “Mândri că suntem români”. Totuși, ele nu spun nimic despre doctrina care ar trebui să se afle la baza constucției politice. Partidele liberale nu vorbesc despre prosperitate, la fel cum cele de stânga nu amintesc nici justiția, nici protecția socială. De ce se întâmplă asta? Dintr-un motiv despre s-a tot vorbit: partidele din Moldova funcționează în mare măsură pe criterii etnice. Nu în totalitate, dar în mare parte, opțiunea pentru stânga e caracteristică populației rusofone, la fel cum cea pentru dreapta se referă la integrarea europeană și România.

Acum 25 de ani, Vestul era capitalist, iar Estul, comunist. Ceea ce se întâmplă azi, din punct de vedere geopolitic, în Moldova nu atestă, neapărat, că a început ceea ce presa anglo-americană numește Al Doilea Război Rece. Ci, mai degrabă, că Vestul e în ofensivă între Prut și Nistru, lucru dovedit mai ales de existența Acordului de Asociere Moldova-UE, cel pe care socialiștii lui Dodon vor să-l repudieze. Din punct de vedere geopolitic, o alianță de guvernare pro-Moscova la Chișinău, după 30 noiembrie, ar fi ceva de neconceput. Istoria se pricepe însă și la surprize.

Articol scris pentru ediția de joi, 6 noiembrie, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts