Cele mai nasoale posturi de pe Comanescu.ro în 2013

Fuck self-promotion. Dacă tot se poartă listele cu “cele mai cele chestii de pe blogul meu în 2013”, m-am gândit să vă dau o listă cu cele mai amărâte și netraficate posturi de la mine. Nu bag mâna-n foc că nu mi-a scăpat ceva, fiindcă în coada statisticilor sunt multe lucruri din anii trecuți. Ce-am găsit are între 217  și 373 de afișări și e, de la cel mai mic la cel mai puțin mic, după cum urmează:

  1. Conspect de Jeff Bezos. Scris în criză de subiecte, la deadline, am presupus că Jeff Bezos era măcar parțial hot fiindcă anunțase livrări Amazon cu drone. Nu i-a păsat nimănui, mai ales că, în ciuda tentativei de a personaliza povestea, cu aventurile mele la poștă, toată chestia are un iz rânced de Wikipedia.
  2. Ce media se consumă în 2013 în metrou și pe stradă. Un experiment de embed post de pe Facebook, are ceva flavor reportericesc și de lume reală din cauza pozei. Degeaba. Aiureli. 

     

    Screen Shot 2013-12-30 at 14.29.15

  3.  

  4. Televiziuni malefice și televiziuni vrăjitorești. Chestii despre Baudrillard și evoluția televiziunii în România, de pe vremea lui Ceaușescu până-n zilele noastre. Cui dracu-i pasă de asta, cine știe cine e Baudrillard? Bineînțeles, dacă ziceam că Gâdea sau Banciu e un imbecil sinistru îmi creșteam cota de analist independent, conștiință a nației și așa mai departe. Sunt, bineînțeles, în culpă, fiindcă refuz să mă mai enervez, prefer să scotocesc sub felul cum se desfășoară lucrurile și mai ales nu scriu pentru așteptările celor două feluri de public din România: pro- și anti- ce mama naibii ce vor ei să fie, mă lasă rece.
  5. Arta vizualizării de date. Un filmuleț exemplar de la PBS offbook, a făcut 110 mii de views pe YouTube. Nu și la mine, n-am pus text în jur, n-am teasuit, numai începătorii fac așa (și eu).
  6. Google Zeitgeist și dialectica papanașilor. Cel mai recent flop, un subiect pe care s-a scris deja la greu înainte ca eu să-l public, n-am avut ce face, fiindcă e un text pentru Dilema, pe care l-am trimis cu multe zile în avans și l-am putut posta doar când a apărut și în revistă. Dar, sigur, puteam să mă gândesc că topul o să fie pe toate gardurile cu mai multe zile înainte de apariția la mine.
  7. Aventuri cu un point and shoot. Îmi place să pozez,  ca hobby, și din când în când primesc și complimente pentru ce fac. Dar atunci când vorbești de o sculă consumer pe un blog care nu se ocupă, de obicei, cu fotografia, iese doar de vreo 300 de afișări.
  8. ymterviu.046: Mugur Pătrașcu (iLeo) despre bloguri, Facebook și bani. Mugur e un tip care știe ce spune, aflat într-o poziție bună într-o agenție digitală importantă. Poveștile lui mi s-au părut pertinente, mai ales că nu vorbește cu prea multe menajamente. Dar, sigur, urechi să audă are destul de puțină lume.
  9. Poți să-ți faci PR și dacă Orwell zice de rău despre tine. Din nou, o poveste de imagine exemplară, dar ingredientele (Orwell + BBC) nu sunt de actualitate.
  10. Activismul online și conformismul obscenității. Tot din clasa “Televiziuni vrăjitorești…”, despre rețele, Ai Weiwei, politică. N-aveam așteptări de trafic, n-am avut surprize.
  11. În țara minunilor: Cum se face istoria rap-ului. Am explicat cum am făcut muzică inedită la În țara minunilor (Florin Grozea cu Cosmin Tudoran, Dana Nălbaru cu Nicole Cherry etc.). Dragii mei Dana și Florin sunt cu siguranță niște nume prea mainstream pentru publicul meu strâmbător din nas. Rețeta de producție TV pe care am încercat s-o dau n-a interesat pe prea multă lume. Oh, well.
  12. Cum funcționează showbiz-ul – în Hit Yourself, cartea lui Florin Grozea. Românilor cu glagorie, preocupați de fenomene și trenduri, nu prea le vine să creadă că există și la noi ceva numit show-biz, cu niște personaje demne de luat în seamă și analizat. Și probabil că nici eu n-am știut să explic convingător.
  13. Stig vs. Asimo: spot la Top Gear Magazine. Nu mai pune clipuri de YouTube, nu mai pune clipuri de YouTube, nu mai pune clipuri de YouTube – în niciun caz așa, pur și simplu. Mai ales dacă n-au sex, materii scârboase și altele asemenea în ele.
  14. Scandalurile electorale ale lui 2014: privatizări și resurse naturale. Scris în septembrie, pe vremea marșurilor, refuză să identifice ca “buni” sau “răi” Guvernul, manifestanții și tot restul. Sper că Andrei Pleșu și Mircea Vasilescu nu se vor supăra pe mine dacă dezvălui asta: singura obiecție a celui dintâi, atunci când am început să public în “Dilema”, a fost că “nu știi dacă e de bine sau e de rău”. Da, recunosc, am glanda etică atrofiată. Cel puțin în scris.
  15. Marketing pentru Canon: Don McCullin pune pentru prima oară mâna pe o cameră digitală. Din nou despre o acțiune de imagine exemplară, dar e tot cu foto și, în plus, who the fuck cares about Don McCullin?
  16. Prima zi de revoluție. Amintirile mele din (22 decembrie) ’89, voiam să continuu și cu zilele care au urmat, mai palpitante, dar când am văzut câtă lume s-a apucat să posteze ce-a făcut atunci pe străzi, am renunțat. Remarcabil la postul ăsta, în sensul prost, e că are peste 85 de share+like+comments și doar vreo 370 de afișări.

Una peste alta, pe lista rușinii sunt vreo trei texte de care sunt mândru (3, 9, 13), trei fușereli (1, 412), un experiment (2); restul de posturi sunt inadecvate din diferite motive – mai ales, curiozități și preocupări personale fără sex appeal pentru un public mai extins.

Dacă e să-mi pun cenușă-n cap, o să spun că în 2014 o să încerc să nu mai fac 1, 4, 12 și o să evit ciudățenii ca 2. Dar, în rest, scriu – și am scris – și, sau mai ales, pentru cei 2-300 de oameni care sunt interesați de Baudrillard, DonMcCullin și Ai Weiwei. Lor, mai ales, le mulțumesc pentru că intră aici, în continuare, de atâta vreme. Dar, oricum, aștept comentariile și observațiile voastre, ale tuturor – cu siguranță voi găsi ceva care să mă stimuleze și să mă apropie de public în ele.

Post your thoughts