Cele cinci blogosfere din România

De câte feluri sunt blogurile româneşti? RoBloggers Survey, sondajul iniţiat de Carmen Holotescu şi Cristian Manafu, a avut în 2007, al doilea an de desfăşurare, o participare masivă (702 respondenţi), care îl face un instrument de studiu mai precis, în ciuda limitărilor asumate prin însăşi metodologia de desfăşurare – chestionar cu răspunsuri benevole. Primele două calupuri de răspunsuri, date publicităţii (1, 2) la Carmen Holotescu, permit o serie de concluzii interesante, chiar dacă cu iz speculativ. Conform rezultatelor menţionate, dar şi lucrurilor care se văd cu ochiul liber pe bloguri, avem în România nu o blogosferă, ci cinci.

Două vorbe despre situare geografică, mai întâi, pentru a trece la aglutinări în funcţie de teme şi stil de comunicare. Deşi internetul nu e propriu-zis “undeva” (poate cu excepţia hardurilor pe care sunt stocate php-urile şi mysql-ul care servesc site-ul), RoBlogfest arată că în România blogurile se mută spre provincie, din punctul de vedere al autorului. Dacă în 2006, 55,5% dintre respondenţi blogau din Bucureşti, în 2007, proporţia a scăzut la 48,9%. Restul scriu din provincie şi străinătate, iar oraşele cu cele mai mulţi bloggeri sunt din categoria “250.000 de locuitori”, adică Iaşi, Cluj sau Timişoara. Lor li se adaugă ţări ca SUA, Moldova sau Germania.

Peste această hartă se suprapune însă una virtuală, a interacţiunilor, numită uneori social graph sau hartă de relaţii. Este vorba mai ales de blogroll, linkurile din cuprinsul postărilor şi trackback-uri, adică linkul semnalul pe care un blog îl transmite automat către un altul, care a fost legat la însemnare. Sorin Adam Matei dă o mostră a unor interacţiuni de acest fel aici. (UPDATE: Carmen Holotescu propune câteva maşinării de vizualizare aici.) Dacă privim din nou la datele RoBloggers Survey, putem presupune că interacţiunile au loc în interiorul grupurilor tematice în care îşi încadrează autorii blogurile: Personal (10.75%), Divertisment (6.81), Media (6.44%), IT (5.97%), Jurnalism (5.89%) etc.

E puţin neclar care e diferenţa între “divertisment” şi “personal”, ca şi cea între “media” şi “jurnalism”. În primul caz, poate fi vorba de “conţinut amuzant” versus “însemnări de viaţă personală”, dar e puţin probabil că există o separare tipologicră atât de clară. În cel de-al doilea, poate fi vorba de opoziţia “autori care scriu despre media” (ca subsemnatul), versus “autori care consideră că fac jurnalism vorbind despre diferite subiecte, inclusiv sau mai ales altele decât însăşi media”, dar din nou ar fi greu să găsim multe bloguri care se încadrează clar într-una sau alta dintre categorii. Fără limite de separare clare, cum sunt, cele cinci domenii sunt urmate de un grup de domenii conexe – business, branding, marketing, PR – ai căror autori sunt, foarte probabil, tineri antreprenori preocupaţi de toate aspectele de mai sus, deşi concentraţi pe unul din ele. Tipologia identificată de RoBloggers Survey se poate restrânge astfel:

1. Bloguri personale/freestyle: Bloggeri în general tineri, adesea cu trafic mare (dar la celălalt capăt al scalei, pot scrie pentru “nimeni”), fără antecedente de comunicare, fără limite de limbaj, fără constrângeri tematice, fără rigoare. Au militat pentru libertatea totală de expresie pe internet. Unii dintre ei resping şi ideea de a obţine venituri din blogging, sub formă de publicitate sau sponsorizări. Alţii o caută cu tot dinadinsul, ca unic venit potenţial-independent. Mai pot fi denumiţi şi “bloggeri pur-sânge”. Intră aici şi o bună parte din “divertisment”, categorie pe care nu cred că respondenţii o percep în felul paginilor de cotidian denumite astfel (vedete, informaţii mondene), ci mai curând ca o sumă de amuzamente de internet, de la bancuri, la poze, embed-uri YouTube, jocuri de tip “meme” (“leapşa” care se practică la noi).

2. Bloguri profesionale/de nişă: Includ şi blogurile de medicină, drept sau altceva, dar se concentrează în două categorii importante: IT/Comunicaţii şi Media/marketing/branding/PR. Autorii lor au o pregătire într-unul din domeniile menţionate şi s-au apucat de scris pe blog mai curând pentru imaginea proprie sau a firmei pe care o deţin/manageriază. Sunt relativ mai maturi decât freestylerii şi nu urmăresc beneficii materiale nemijlocite, de felul vânzării de bannere sau al blogurilor sponsorizate. Se apropie mai mult de comunicarea clasică, prin constrângeri etice şi profesionale pe care şi le fixează. Succesul lor se măsoară de obicei într-un trafic mai redus, dar un target mai bun decât cel al “freestyliştilor”. De regulă, la un moment dat, “profesioniştii” şi-au fixat un scop clar, altul decât propria glorie, pentru propria platformă de comunicare. Beneficiile de imagine personală ţin la ei mai curând de business decât de satisfacţii de notorietate pură şi simplă. Se poate adăuga o componentă de “advocacy”, susţinere a unor poziţii sau trenduri de dată recentă din industria respectivă, pentru beneficiul propriei afaceri sau al industriei în general.

3. Jurnalism: Jurnaliştii au apărut în mare număr pe internet, în 2007, cu un succes relativ. Sunt o comunitate oarecum izolată de rest şi, la rândul ei, destul de atomizată, fiindcă nu interacţionează în maniera în care o fac primele două categorii. Pot scrie despre diferite “subiecte de presă”, inclusiv politica, dar şi despre preocupări personale, de la excursii şi până la pantofi roşii. Se apropie, paradoxal, nu de “profesionişti”, ci de “freestyleri” prin neaderenţa la o nişă tematică.

4. Politică: Pe lângă cele câteva exemple notabile deja existente în blogosferă, perioada 2007-2009 este caracterizată prin câteva cicluri electorale, iar partidele politice din România duc mare lipsă de susţinători din generaţiile tinere. Foarte probabil, numeroşi alţi politicieni vor urma exemplul lui Adrian Năstase sau Andrei Chiliman. La “politică” pot fi clasificaţi şi experţii în comunicare politică de felul lui Dan Andronic sau jurnaliştii care au blogat mult despre politic, precum Cristian Şuţu sau Victor Ciutacu, oarecum eligibil şi la “freestyle” şi “jurnalism”.

5. Sport: Ca şi politica, e un domeniu “la care se pricepe toată lumea” şi care a generat trafic, pe blogurile de la bloGSPort.ro, dar şi la ProSport.ro sau la azi răposatul SPT.ro. Şi tot la fel ca politica, se deosebeşte de blogurile profesionale prin lipsa dimensiunii “de nişă”, fiindcă domeniul de comunicare e mult prea larg şi interesant pentru toată lumea.

Cele cinci categorii de mai sus reprezintă doar o încercare de schematizare şi nu acoperă întreaga diversitate. Am lăsat la o parte blogurile corporate, de pildă, din cauza numărului mic şi volumului redus, dar şi construcţiile colective sau publicaţiile pe platforme gen WordPress (Metropotam.ro, Pidjin.net). O astfel de schematizare ne permite totuşi să împărţim aşa-numita “blogosferă” românească în cinci sfere mai mici. Bloggerii relaţionează şi de la un grup la altul, dar, aşa cum arată graph-ul lui Sorin Matei, polemicile se poartă mai curând în interiorul grupului, atunci când nu e vorba de “flames” de felul celor cu care freestyliştii au întâmpinat o serie de jurnalişti, atunci când aceştia şi-au lansat bloguri. Iar fiecare grup poate fi separat în subgrupuri mai mici, pornind de la subdomenii (marketing şi PR în interiorul sferei profesionale) sau de la istoria personală comună (alianţe sui generis, nevoie de afiliere la grup oarecum darwinistă, de tip “Piramida lui Maslow”).

Pentru o astfel de analiză, un instrument mai precis decât RoBloggers Survey nu există, în momentul de faţă. Desigur că această tentativă de înpărţire pe grupuri poate fi invalidată şi de date neincluse acolo, dar şi de evoluţiile ulterioare.

  1. CM Reply

    foarte interesanta segmentarea… eu ma gandesc insa la doua blogosfere, cel mult trei… dar o sa vin cu o explicatie pe masura ce ne apropiem de finalul analizei.

  2. Victor Ciutacu Reply

    Daca ma iau dupa un domn Politeanu de la Freedom House, care a scris in viata mai putin decat am taiat eu, la jurnalism nu prea ma calific. E drept ca, pe vremea cand cetateanu’ cu pricina inca buchisea, eu castigam concursul de jurnalism initiat de organizatia care azi schimba procurorii anticoruptie, da’ nu ne mai incurcam in mici amanunte cu totul si cu totul nesemnificative…

  3. Iulian Comanescu Reply

    CM: aştept cu interes şi restul rezultatelor. Dacă mergem pe criterii asemănătoare cu cele pe care le-am folosit eu, prima şi cea mai clară demarcaţie e între freestyle şi bloguri tematice. La “tematice” intră 2, 4, 5, iar la “freestyle” am putea înghesui 3.

  4. Iulian Comanescu Reply

    Victor: domne, faci ca vrabia-n praf acolo pe blog la tine şi ai o orientare politică, una care te situează de o parte a baricadei. Ce vrei – să te iubească toată lumea? Chiar dacă încerci să fii sec şi echilibrat, cum fac eu aici, tot ţi-o iei, asta-i viaţa…

  5. Victor Ciutacu Reply

    Inca nu mi-a luat Al de Sus mintile sa ma visez iubit de popor:)
    Voiam sa te intreb si eu, da’ mi-ai luat vorba din gura, la ce ti-a folosit ca incerci sa fii sec si echilibrat…

  6. Iulian Comanescu Reply

    Victor Ciutacu: păi cifrele mele arată că există şi un public pentru “sec şi echilibrat”. Am încercat să ofer ceva alternativ, mai aproape de ce mi-ar plăcea mie să citesc. Nu cred că publicul nostru e egal cu cei care ne înjură sau aşa ceva. Acum câteva luni am banat trei-patru nesimţiţi care intrau aici şi aveau probleme cu orice. Traficul n-a suferit deloc.

  7. machiavellian Reply

    Sunt destui oameni pe care nu-i intereseaza divertismentul si pentru care esti doar un blogger, Ciutacule. Si eu apreciez scrisul “sec si echilibrat”. Prefer informatia de calitate unei poze cu sani mari, dar care aduce trafic nelimitat.

    Oricum, merita citita si clasificarea blogurilor facuta de krossfire.

  8. Iulian Comanescu Reply

    Machiavelian: ma bucur ca gasesti ce te intereseaza aici. Ciutacu are si el cititorii lui… internetul are o mare calitate: nu-i al “cuiva”. Altfel spus: nisele se creeaza mai usor decat in media clasica, si nu numai din motive de costuri reduse de publishing. Senzatia mea e ca lucruri ca YouTube au aparut si au CREAT un public, in loc sa-l ia de la alte site-uri de internet. Bataia e mai crancena atunci cand apare o revista noua de femei, sa zicem, care scade tirajele celor deja existente pe piata.

  9. machiavellian Reply

    Ei, sper ca nu m-ai inteles gresit, Iulian. Nu neg aici dreptul la existenta al nimanui. Sa faca ce vrea, din partea mea, dar sa-si accepte si consecintele. Unii mai “asculta” si Schopenhauer, desi poate Ciutacului nu-i convine asta.

    Si ca raspuns la intrebarea lui Ciutacu: Ce a rezolvat Iulian Comanesc? Si-a atras un public stabil care are macar trei sferturi de cefal.

  10. Iulian Comanescu Reply

    Machiavellian: inca o data, ma bucur ca faci parte dintre oamenii la care m-am gandit atunci cand am ales sa construiesc locul asta asa 🙂

    Cu Ciutacu – cred ca pe el si pe mine ne despart multe lucruri, vezi tambalaul pe care l-am creat impreuna in acel ymterviu. Insa ma bucur foarte tare de faptul ca dincolo de diferentele de opinii, stil, notorietate (el e la TV, eu nu) si altele avem o relatie personala buna. Parerea mea despre omul nostru e ca nu e un “bully”, ci un tip detasat de ceea ce face – iar asta e o nota de profesionalizare.

    Stiu ca nu-i negi dreptul la existenta, iar daca vii la mine mai des decat la el inseamna ca impartasesti oboseala care ma cuprinde cand vad tot circul, galagia, inflamarea din comunicarea romaneasca. Cu tine, cu mine si cu alti 1000-1500 de oameni pe zi putem construi mica noastra enclava anglo-saxona aici, scuzati placutele bilingve si romgleza. Mergem asadar mai departe si uram succes altora 🙂

  11. Victor Ciutacu Reply

    @machiavellian: dupa cum scrii, nu pari excesiv de mintos, da’ e bine ca ai tupeu si te tragi de sireturi cu mine
    @Iulian Comanescu: sanatate sa fie, ca oamenii fara argumente sunt imbatabili:)

  12. machiavellian Reply

    “@machiavellian: dupa cum scrii, nu pari excesiv de mintos, da’ e bine ca ai tupeu si te tragi de sireturi cu mine”

    Daca tu nu pricepi sarcasmele sofisticate nu e vina nimanui. Si daca ar fi sa ne luam numai dupa cum scrii… no comment.

  13. 7 şi concurs Reply

    […] Ma intrebam zilele astea, in care de cele cinci blogosfere descoperite in urma RoBloggers Survey s-ar incadra BMDRO? Cred ca se indreapta mai mult spre prima categorie, personale/freestyle, desi, intentia mea este, nu se stie daca va si ramane, sa axez blogul pe o tematica anume. Ziceam ca nu stiu daca va ramane pentru ca e destul de greu sa convingi pe cineva sa vina sa posteze pe un site administrat de altcineva. La fel cum era si cu poeziile pe care le imprastiam pe poezie.ro, prima intrebare a cuiva pe care l-am intrebat daca nu ar vrea sa publice si el/ea pe BMDRO a fost: “Da’ tu ce ai din asta?” Culmea e ca nu se oprise aici, “Da eu ce o sa am din asta?” […]

  14. Dorin Victor Vasile Reply

    Imi place impartirea ta insa cred ca ar fi suficiente patru categorii:

    1.freestyle/generalisti
    2.profesii/nise
    3.jurnalisti
    4.persoane vizibile in offline care isi fac blog (politicieni, sportivi, vedete tv, manelisti si restul)

Post your thoughts