Cele cinci blogosfere din România

De câte feluri sunt blogurile românești? RoBloggers Survey, sondajul inițiat de Carmen Holotescu și Cristian Manafu, a avut în 2007, al doilea an de desfășurare, o participare masivă (702 respondenți), care îl face un instrument de studiu mai precis, în ciuda limitărilor asumate prin însăși metodologia de desfășurare – chestionar cu răspunsuri benevole. Primele două calupuri de răspunsuri, date publicității (1, 2) la Carmen Holotescu, permit o serie de concluzii interesante, chiar dacă cu iz speculativ. Conform rezultatelor menționate, dar și lucrurilor care se văd cu ochiul liber pe bloguri, avem în România nu o blogosferă, ci cinci.

Două vorbe despre situare geografică, mai întâi, pentru a trece la aglutinări în funcție de teme și stil de comunicare. Deși internetul nu e propriu-zis “undeva” (poate cu excepția hardurilor pe care sunt stocate php-urile și mysql-ul care servesc site-ul), RoBlogfest arată că în România blogurile se mută spre provincie, din punctul de vedere al autorului. Dacă în 2006, 55,5% dintre respondenți blogau din București, în 2007, proporția a scăzut la 48,9%. Restul scriu din provincie și străinătate, iar orașele cu cele mai mulți bloggeri sunt din categoria “250.000 de locuitori”, adică Iași, Cluj sau Timișoara. Lor li se adaugă țări ca SUA, Moldova sau Germania.

Peste această hartă se suprapune însă una virtuală, a interacțiunilor, numită uneori social graph sau hartă de relații. Este vorba mai ales de blogroll, linkurile din cuprinsul postărilor și trackback-uri, adică linkul semnalul pe care un blog îl transmite automat către un altul, care a fost legat la însemnare. Sorin Adam Matei dă o mostră a unor interacțiuni de acest fel aici. (UPDATE: Carmen Holotescu propune câteva mașinării de vizualizare aici.) Dacă privim din nou la datele RoBloggers Survey, putem presupune că interacțiunile au loc în interiorul grupurilor tematice în care își încadrează autorii blogurile: Personal (10.75%), Divertisment (6.81), Media (6.44%), IT (5.97%), Jurnalism (5.89%) etc.

E puțin neclar care e diferența între “divertisment” și “personal”, ca și cea între “media” și “jurnalism”. În primul caz, poate fi vorba de “conținut amuzant” versus “însemnări de viață personală”, dar e puțin probabil că există o separare tipologicră atât de clară. În cel de-al doilea, poate fi vorba de opoziția “autori care scriu despre media” (ca subsemnatul), versus “autori care consideră că fac jurnalism vorbind despre diferite subiecte, inclusiv sau mai ales altele decât însăși media”, dar din nou ar fi greu să găsim multe bloguri care se încadrează clar într-una sau alta dintre categorii. Fără limite de separare clare, cum sunt, cele cinci domenii sunt urmate de un grup de domenii conexe – business, branding, marketing, PR – ai căror autori sunt, foarte probabil, tineri antreprenori preocupați de toate aspectele de mai sus, deși concentrați pe unul din ele. Tipologia identificată de RoBloggers Survey se poate restrânge astfel:

1. Bloguri personale/freestyle: Bloggeri în general tineri, adesea cu trafic mare (dar la celălalt capăt al scalei, pot scrie pentru “nimeni”), fără antecedente de comunicare, fără limite de limbaj, fără constrângeri tematice, fără rigoare. Au militat pentru libertatea totală de expresie pe internet. Unii dintre ei resping și ideea de a obține venituri din blogging, sub formă de publicitate sau sponsorizări. Alții o caută cu tot dinadinsul, ca unic venit potențial-independent. Mai pot fi denumiți și “bloggeri pur-sânge”. Intră aici și o bună parte din “divertisment”, categorie pe care nu cred că respondenții o percep în felul paginilor de cotidian denumite astfel (vedete, informații mondene), ci mai curând ca o sumă de amuzamente de internet, de la bancuri, la poze, embed-uri YouTube, jocuri de tip “meme” (“leapșa” care se practică la noi).

2. Bloguri profesionale/de nișă: Includ și blogurile de medicină, drept sau altceva, dar se concentrează în două categorii importante: IT/Comunicații și Media/marketing/branding/PR. Autorii lor au o pregătire într-unul din domeniile menționate și s-au apucat de scris pe blog mai curând pentru imaginea proprie sau a firmei pe care o dețin/manageriază. Sunt relativ mai maturi decât freestylerii și nu urmăresc beneficii materiale nemijlocite, de felul vânzării de bannere sau al blogurilor sponsorizate. Se apropie mai mult de comunicarea clasică, prin constrângeri etice și profesionale pe care și le fixează. Succesul lor se măsoară de obicei într-un trafic mai redus, dar un target mai bun decât cel al “freestyliștilor”. De regulă, la un moment dat, “profesioniștii” și-au fixat un scop clar, altul decât propria glorie, pentru propria platformă de comunicare. Beneficiile de imagine personală țin la ei mai curând de business decât de satisfacții de notorietate pură și simplă. Se poate adăuga o componentă de “advocacy”, susținere a unor poziții sau trenduri de dată recentă din industria respectivă, pentru beneficiul propriei afaceri sau al industriei în general.

3. Jurnalism: Jurnaliștii au apărut în mare număr pe internet, în 2007, cu un succes relativ. Sunt o comunitate oarecum izolată de rest și, la rândul ei, destul de atomizată, fiindcă nu interacționează în maniera în care o fac primele două categorii. Pot scrie despre diferite “subiecte de presă”, inclusiv politica, dar și despre preocupări personale, de la excursii și până la pantofi roșii. Se apropie, paradoxal, nu de “profesioniști”, ci de “freestyleri” prin neaderența la o nișă tematică.

4. Politică: Pe lângă cele câteva exemple notabile deja existente în blogosferă, perioada 2007-2009 este caracterizată prin câteva cicluri electorale, iar partidele politice din România duc mare lipsă de susținători din generațiile tinere. Foarte probabil, numeroși alți politicieni vor urma exemplul lui Adrian Năstase sau Andrei Chiliman. La “politică” pot fi clasificați și experții în comunicare politică de felul lui Dan Andronic sau jurnaliștii care au blogat mult despre politic, precum Cristian Șuțu sau Victor Ciutacu, oarecum eligibil și la “freestyle” și “jurnalism”.

5. Sport: Ca și politica, e un domeniu “la care se pricepe toată lumea” și care a generat trafic, pe blogurile de la bloGSPort.ro, dar și la ProSport.ro sau la azi răposatul SPT.ro. Și tot la fel ca politica, se deosebește de blogurile profesionale prin lipsa dimensiunii “de nișă”, fiindcă domeniul de comunicare e mult prea larg și interesant pentru toată lumea.

Cele cinci categorii de mai sus reprezintă doar o încercare de schematizare și nu acoperă întreaga diversitate. Am lăsat la o parte blogurile corporate, de pildă, din cauza numărului mic și volumului redus, dar și construcțiile colective sau publicațiile pe platforme gen WordPress (Metropotam.ro, Pidjin.net). O astfel de schematizare ne permite totuși să împărțim așa-numita “blogosferă” românească în cinci sfere mai mici. Bloggerii relaționează și de la un grup la altul, dar, așa cum arată graph-ul lui Sorin Matei, polemicile se poartă mai curând în interiorul grupului, atunci când nu e vorba de “flames” de felul celor cu care freestyliștii au întâmpinat o serie de jurnaliști, atunci când aceștia și-au lansat bloguri. Iar fiecare grup poate fi separat în subgrupuri mai mici, pornind de la subdomenii (marketing și PR în interiorul sferei profesionale) sau de la istoria personală comună (alianțe sui generis, nevoie de afiliere la grup oarecum darwinistă, de tip “Piramida lui Maslow”).

Pentru o astfel de analiză, un instrument mai precis decât RoBloggers Survey nu există, în momentul de față. Desigur că această tentativă de înpărțire pe grupuri poate fi invalidată și de date neincluse acolo, dar și de evoluțiile ulterioare.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

15 thoughts on “Cele cinci blogosfere din România”

  1. foarte interesanta segmentarea… eu ma gandesc insa la doua blogosfere, cel mult trei… dar o sa vin cu o explicatie pe masura ce ne apropiem de finalul analizei.

  2. Daca ma iau dupa un domn Politeanu de la Freedom House, care a scris in viata mai putin decat am taiat eu, la jurnalism nu prea ma calific. E drept ca, pe vremea cand cetateanu’ cu pricina inca buchisea, eu castigam concursul de jurnalism initiat de organizatia care azi schimba procurorii anticoruptie, da’ nu ne mai incurcam in mici amanunte cu totul si cu totul nesemnificative…

  3. CM: aștept cu interes și restul rezultatelor. Dacă mergem pe criterii asemănătoare cu cele pe care le-am folosit eu, prima și cea mai clară demarcație e între freestyle și bloguri tematice. La “tematice” intră 2, 4, 5, iar la “freestyle” am putea înghesui 3.

  4. Victor: domne, faci ca vrabia-n praf acolo pe blog la tine și ai o orientare politică, una care te situează de o parte a baricadei. Ce vrei – să te iubească toată lumea? Chiar dacă încerci să fii sec și echilibrat, cum fac eu aici, tot ți-o iei, asta-i viața…

  5. Inca nu mi-a luat Al de Sus mintile sa ma visez iubit de popor:)
    Voiam sa te intreb si eu, da’ mi-ai luat vorba din gura, la ce ti-a folosit ca incerci sa fii sec si echilibrat…

  6. Victor Ciutacu: păi cifrele mele arată că există și un public pentru “sec și echilibrat”. Am încercat să ofer ceva alternativ, mai aproape de ce mi-ar plăcea mie să citesc. Nu cred că publicul nostru e egal cu cei care ne înjură sau așa ceva. Acum câteva luni am banat trei-patru nesimțiți care intrau aici și aveau probleme cu orice. Traficul n-a suferit deloc.

  7. Sunt destui oameni pe care nu-i intereseaza divertismentul si pentru care esti doar un blogger, Ciutacule. Si eu apreciez scrisul “sec si echilibrat”. Prefer informatia de calitate unei poze cu sani mari, dar care aduce trafic nelimitat.

    Oricum, merita citita si clasificarea blogurilor facuta de krossfire.

  8. Machiavelian: ma bucur ca gasesti ce te intereseaza aici. Ciutacu are si el cititorii lui… internetul are o mare calitate: nu-i al “cuiva”. Altfel spus: nisele se creeaza mai usor decat in media clasica, si nu numai din motive de costuri reduse de publishing. Senzatia mea e ca lucruri ca YouTube au aparut si au CREAT un public, in loc sa-l ia de la alte site-uri de internet. Bataia e mai crancena atunci cand apare o revista noua de femei, sa zicem, care scade tirajele celor deja existente pe piata.

  9. Ei, sper ca nu m-ai inteles gresit, Iulian. Nu neg aici dreptul la existenta al nimanui. Sa faca ce vrea, din partea mea, dar sa-si accepte si consecintele. Unii mai “asculta” si Schopenhauer, desi poate Ciutacului nu-i convine asta.

    Si ca raspuns la intrebarea lui Ciutacu: Ce a rezolvat Iulian Comanesc? Si-a atras un public stabil care are macar trei sferturi de cefal.

  10. Machiavellian: inca o data, ma bucur ca faci parte dintre oamenii la care m-am gandit atunci cand am ales sa construiesc locul asta asa 🙂

    Cu Ciutacu – cred ca pe el si pe mine ne despart multe lucruri, vezi tambalaul pe care l-am creat impreuna in acel ymterviu. Insa ma bucur foarte tare de faptul ca dincolo de diferentele de opinii, stil, notorietate (el e la TV, eu nu) si altele avem o relatie personala buna. Parerea mea despre omul nostru e ca nu e un “bully”, ci un tip detasat de ceea ce face – iar asta e o nota de profesionalizare.

    Stiu ca nu-i negi dreptul la existenta, iar daca vii la mine mai des decat la el inseamna ca impartasesti oboseala care ma cuprinde cand vad tot circul, galagia, inflamarea din comunicarea romaneasca. Cu tine, cu mine si cu alti 1000-1500 de oameni pe zi putem construi mica noastra enclava anglo-saxona aici, scuzati placutele bilingve si romgleza. Mergem asadar mai departe si uram succes altora 🙂

  11. @machiavellian: dupa cum scrii, nu pari excesiv de mintos, da’ e bine ca ai tupeu si te tragi de sireturi cu mine
    @Iulian Comanescu: sanatate sa fie, ca oamenii fara argumente sunt imbatabili:)

  12. “@machiavellian: dupa cum scrii, nu pari excesiv de mintos, da’ e bine ca ai tupeu si te tragi de sireturi cu mine”

    Daca tu nu pricepi sarcasmele sofisticate nu e vina nimanui. Si daca ar fi sa ne luam numai dupa cum scrii… no comment.

  13. Imi place impartirea ta insa cred ca ar fi suficiente patru categorii:

    1.freestyle/generalisti
    2.profesii/nise
    3.jurnalisti
    4.persoane vizibile in offline care isi fac blog (politicieni, sportivi, vedete tv, manelisti si restul)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *