Ce te face iubit cu adevărat

Ilie Năstase e o figură singulară: la 40 de ani de la victoriile care l-au adus în fruntea topului în tenisul mondial, rămâne în topurile de notorietate autohtone, cu o aură greu de clasificat. Tenismanul dă măsura a ceea ce ar trebui să însemne o celebritate și la noi: nu doar cunoscută, ci și iubită de public.

Una din rubricile căutate în The Industry, revista de comunicare pe care o editez, este un top lunar de vizibilitate, realizat cu o agenție pe nume MediaIQ pornind de la numărul mențiunilor de pe Internet ale unui nume de persoană sau brand comercial. Rezultatele de  pe online sunt un criteriu de vizibilitate bun, fiindcă și televiziunile, și ziarele majore (dacă mai putem vorbi de ultimele) sunt de ani de zile active în mediul virtual, așa încât o contorizare realizată aici dă o măsură bună a acoperirii media a unei anumite chestiuni.

Pentru topul oamenilor, ne-au interesat mai degrabă entertainerii, decât politicienii, fie și numai pentru că aceștia din urmă sunt serviți anumitor medii (mai ales televiziunile de știri) în concordanță cu interesele patronului, deci nu au cifre care evoluează natural. Am avut însă nedumeriri în privința unor nume greu de clasificat. Dan Diaconescu e un realizator TV care se ocupă tot mai mult și mai des cu politica, la fel cum Irinel Columbeanu e un autointitulat om de afaceri convertit la reality show-uri, pentru ca ulterior să-și anunțe candidatura pentru Primăria Bucureștilor. Nici entertainerii propriu-ziși, ca Oana Zăvoranu, Smiley sau Cătălin Botezatu, nu au un profil clar. Prima nu se mai știe exact ce este, dacă a fost ceva precis vreodată, al doilea – cel mai respectabil dintre cei trei – e totuși un muzician devenit prezentator, iar lansările de colecții vestimentare ale celui de-al treilea, presupunând că mai există, sunt mult eclipsate de zicerile aceluiași de pe la show-urile tabloide. La fel arată, lună de lună, și restul topului.

În acest evantai de personaje celebre pentru că sunt celebre, cum le numea Daniel J. Boorstin, atrag atenția două nume: Inna și Ilie Năstase. Cântăreața și fostul tenisman s-au aflat pe locurile al șaselea și al nouălea ale clasamentului despre care vă vorbeam mai sus, în luna aprilie. În cazul Innei, succesul extern și sex appealul generează de la sine acoperire media. În cel al lui Năstase, a fost vorba de un meci demonstrativ de la sfârșitul lui aprilie, la care actualul om de afaceri a participat alături de Mansour Bahrami, Andrei Pavel și John McEnroe. Alături de Inna, singurul personaj din top 10 cu o meserie și realizări care pot fi cuantificate/pomenite/descrise e tenismanul. Care nu are decât să joace vreo două seturi demonstrative pentru ca presa să îl reia în brațe.

Sigur, am putea vorbi și de PR-ul companiei de energie electrică și cel al băncii care au sponsorizat seara demonstrativă, care PR a sporit, probabil, vizibilitatea acesteia. Năstase și McEnroe ar fi făcut însă vâlvă oricum. Anume, cu ceea ce știu sau au știut să facă mai bine în viața lor: să joace tenis. Un bine care a însemnat, în ambele cazuri, cel mai bine din lume.

De comparat toate cele de mai sus cu tapajul pe care l-a făcut Oana Zăvoranu pe toate posturile în aceeași lună aprilie, legat de nunta fostului ei soț, Pepe, ocupantul locului I în topul pe aprilie tot din motive de însurătoare. În aceleași zile, cariera muzicală a lui Pepe pare a se fi rezumat la un concert la Suceava.

Desigur, și viața lui Ilie Năstase a avut suișuri și coborâșuri, iar succesul la femei al tenismanului a însemnat și un număr de povești ajunse în ziarele și revistele mondene. Dar nici acestea, și nici candidatura la primărie pentru PSD într-un moment în care opțiunile politice ale românilor erau mult mai clare nu au avut cum să anuleze legenda. Talentul special l-a dus pe Năstase în anii ’70 într-o poziție privilegiată: despre el se putea vorbi și în presă, și pe stradă, pe lângă Ceaușescu, consoarta acestuia și oaspeții din țări bananiere ai celor doi. Iar diferitele gaguri de pe teren, alături de mingile surprinzătoare, au făcut din Năstase un neverosimil erou pozitiv și un ideal (măcar în registrul visător) într-o Românie în care și visele, și eroii pozitivi alții-decât-știm-noi-cine erau interziși.

Partea proastă e că în România de azi lucrurile se petrec curios de asemănător.

Articol scris pentru ediția de joi, 24 mai a revistei Dilema veche.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *