Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, niște informații savuroase și pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetățeanul respectiv a zâmbit și mi-a zis: “Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă și nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic și era unul valabil nu doar la gazetă, ci și pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine știe? Poate îl avea de la cineva și mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să lași pe din afară elementele incerte și conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea și “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” și “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl știu foarte bine, fiindcă folosesc rss și linkback, două tehnologii care în ultimă instanță conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Și celor preocupați de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul și fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” și “fluierat”.

Primul caz, notoriu, se leagă de meciul pe care l-au avut “Think Outside the Box” (azi TOTB.ro), “Adevărul”, Coca-Cola și McCann Erickson România cu ocazia unor articole lansate pe prima platformă, la vremea respectivă arondată la site-ul Adevărul. După publicarea unei serii de texte despre Coca-Cola, Peter Imre, manager la Adevărul Holding, a anunțat laconic că renunță la colaborarea cu TOTB, pe vremea aceea subdomeniu la adevarul.ro (Think.adevarul.ro). Motivele invocate: “disfuncții grave în colaborarea editorială” și “calitatea îndoielnică a articolelor”. Site-ul a fost dat jos pentru a-și continua existența pe domeniul propriu, dar mai departe lucrurile s-au supraîncălzit: “Adevărul” a publicat o scrisoare în care McCann nu numai că protesta legat de articole, dar încheia: „Ne vom asigura că toți clienții noștri vor fi informați despre acest tratament nedrept.” Clienții McCann sunt, mulți dintre ei, și clienți ai “Adevărului”, așa încât interpretarea ziarului (“amenințare voalată”) e verosimilă. Ulterior, Bogdan Enoiu, creatorul McCann România, și-a cerut scuze în numele subalternilor, lucru care se poate vedea în varianta actualizată a articolului de pe Adevarul.ro.

TOTB.ro

De la lucruri de felul ăsta a pornit totul.

Pân-aici, să zicem că totul ar fi fost un caz de inflamare reciprocă, marfă de știri și nu simptomul unui fenomen, mai ales că lucrurile s-au terminat cu scuze și, foarte probabil, o continuare a relației Adevărul-McCann. Ce te faci însă că luni, numele Coca-Cola se lega de un al doilea caz asemănător, un articol retras de pe site-ul “Evenimentul zilei”?

Vlad Macovei, redactor-șef la ziarul respectiv, venea pe Paginademedia.ro cu o explicație asemănătoare cu a lui Peter Imre, ceva legat de “politica editorială” a ziarului. Coca-Cola sau McCann nu au fost menționate, în mod direct, ca intervenind în acea “politică editorială”. Dar, presupunând că Vlad Macovei și “Evenimentul zilei” ar fi fost brusc apucați de o asemenea acribie în privința propriului site, fără nicio legătură cu vreun telefon de la Coca-Cola și/sau agențiile care o reprezintă, aduce povestea asta servicii celebrului brand?

Bineînțeles că nu. De două ori, într-o săptămână, ce s-a tăiat s-a fluierat. Acuma, poate vă-ntrebați care-au fost monstruoasele și infamantele dezvăluiri de pe TOTB.ro și EVZ.ro și dacă informațiile-bombă au dispărut în neant de tot, după atâtea sacrificii. Aiurea-n tramvai. Poftiți. Și mai poftiți.

Morala e limpede. Dacă scoți ceva de pe un site, riscul de a atrage atenția e mai mare decât dacă lași acel lucru acolo, chiar unul supărător. Pe la linkurile de mai sus se vorbește de diferite tipuri de “urme”, iar adresa de pe Newspad.ro am pescuit-o din subsolul materialului din Paginademedia.ro, unde cineva spunea: “Aici e editorialul”. Hai să vedem cine sunt perdanții și cine sunt beneficiarii întregului scandal, în termeni de imagine.

  • Perdantul numărul unu: Coca-Cola. Nimeni nu vorbește explicit despre ea ca inițiator al cenzurii în niciunul din cazuri. Totuși, e o situație în care prezumția de vinovăție funcționează automat: e aproape de neconceput că McCann ar putea da răspunsuri ca acela din primul incident fără consultarea clientului. Faptul că istoria se repetă la o săptămână după, chiar dacă nu se vorbește de “ingerințe” ci de “politică” editorială, pe EVZ.ro, nu face decât să acutizeze lucrurile. Sugerează o relație de condiționare între marii advertiseri și media, un gen de cenzură economică (în sens larg) despre care s-a vorbit mult mai puțin decât despre cea politică, în România. Dar care e mai organică în felul de-a funcționa de astăzi al presei, și nu numai al celei de la noi.
  • Perdantul numărul doi: McCann Erickson. Dincolo de bâlba mail supărat + scuze, care în definitiv face agenția simpatică, e vorba de niște profesioniști care reușesc să-și vâre clienții în gura lupului cheltuindu-le anual milioane de euro pentru treaba asta. Anume, dând dovadă de naivitate, ca să nu-i spun altfel, într-un domeniu de comunicare în care își tot inventează subsidiari, cu care absorb bugetele din ce în ce mai mari ale clienților: interactive, digital, e-marketing sau cum le-o mai plăcea să-și spună.
  • Perdanți colaterali: “Adevărul” și “EVZ”. Primul, mai semnificativ ca al doilea, se arată a fi la remorca marilor advertiseri. Nu poți folosi tonul strident de aici la trei zile după ce managerul tău, Peter Imre, le-a spus celor de la TOTB să-și strângă bocceluța. Dacă nu vi se pare destul de strident, gândiți-vă cum arăta articolul înainte de “update”. Ca să aflați asta, faceți un mouse over (duceți mouse-ul) pe linkul de mai sus și o să vedeți path-ul: “Un vătaf în piața de publicitate”. Aha, ăla a devenit “Bogdan Enoiu își cere scuze”. Ce se taie se fluieră. Pentru a treia oară 🙂
  • Beneficiari principali: TOTB.ro. S-au poziționat prin dușmani, ca oamenii politici. Vrând-nevrând, au creat/beneficiat de o situație David-Goliat, cu ei înșiși în rolul simpatic, al celui mai mic și agresat. Își conturează o identitate de sursă alternativă de informație, care “dezvăluie” ceea ce media majoră nu spune. De unde vin ghilimelele vedeți mai jos.
  • Beneficiari colaterali: independenți ca Paginademedia.ro, Dollo.ro, care își creează o imagine de neafiliați unor interese de business. Și, de ce nu, Comanescu.ro. Dacă citiți toate astea aici, la mine, e destul de clar că marfa de aici nu e condiționată de Coca-Cola sau McCann. Deși, în trecut, am lucrat pentru fiecare din cei doi, direct, pe firmă, sau prin intermediul altei companii. Ați putea considera că îmi dau cu firma-n cap. Dar, la fel de bine, ați putea spune că trag spuza pe turta mea. Vă las să alegeți 🙂

Bun, acum că am făcut socoteala cinică, din punctul de vedere al marketingului de imagine, să vedem cum stăm și cu jurnalismul. Înapoi la bombele de presă. Presupunând că McCann ar fi reușit să ascundă gunoiul sub preș, ar fi meritat? Vedeți, încă odată, care-au fost megadezvăluirile aici și aici. Că în Coca-Cola e foarte mult zahăr și foarte puțin altceva e un lucru știut și de copii. Că un produs cu atât de puține calități intrinseci poate crea o asemenea mistică de imagine în jurul lui e chiar un fapt pozitiv, la nivel de comunicare corporate mai curând decât în rândurile publicului: eu, unul, am citit cu interes povestea de pe Newspad.ro. Ce rost are să interzici așa ceva, chiar dacă ai putea s-o faci?

La întrebarea asta mi-e greu să răspund. Truismele de stânga de genul “marile branduri condiționează libertatea de exprimare și controlează astfel politicul” sunt prea la îndemână. Să zicem, mai curând, că brandurile încep să genereze conținut mai ceva decât media. Doar că fac asta împotriva lor înselor adesea. Nimeni, nici de la Adevărul, nici de la TOTB, n-ar fi putut crea o asemenea saga legată de Coca-Cola, cu trei locuri comune despre conținutul ridicat de zahăr. A fost nevoie, ironic, cel puțin de concursul extraordinar al “dușmanului”.

7 thoughts on “Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print”

  1. E aproape interesant ca nu se analizează și abordarea managerilor în astfel de situații. Sigur, pot să înțeleg de ce se evită a se spune nume. Nu Coca Cola e de vină, nici Adevărul, nici Evenimentul Zilei. Ci niște oameni. La Adevărul, atitudinea de pompier a lui Peter Imre. Nu e prima oara când face lucruri de-astea, ca dovadă bruschețea cu care a închis Adevărul de Seară. Nu știu ce efect a avut în publicitate, dar o glumiță de-asta că se află pe un blog că închizi o întreagă rețea, apoi anunți tu cum, de fapt, ai un plan șmecher denotă calități de manager de pizzerie nu de trust de presă. Că tot se fac comparații gen Hagi al finanțelor, el e un Alexa al managmentului. Capu înainte, bocancu-n gură, dacă iau cartonașu’ asta e.
    Macovei nu este un pompier, ci doar un tip de nivelul lui Claudiu Pândaru, red.șef de la Gândul. Ăla săracul, s-a executat imediat la o amenințare a lui Mircea Badea. Macovei ar face același lucru dacă ar veni zilnic la servici. Hai să privim ultimele mișcări de la EvZ și să așteptăm declarația aia cu “lansăm varianta iPad”.
    Ăia de la Coca Cola n-au pierdut nimic. Cine bea licoarea, o bea, indiferent ce zice Csibi Magor (alt viteaz, da asta e altă poveste) sau Peter Imre. Mai degrabă aș renunța să mai beau ceva știind că alde Macovei și Imre sunt cei care o promovează.

  2. Eftimie, am senzația că fiarele ca tine sunt setoase de sânge în asemenea discuții. N-am. Sânge de-ăla de-ți place ție.

    În rest, ce să zic? În cazul în care Coca-Cola n-a pierdut nimic, de ce s-a stârnit tot tămbălăul? Mângâiați un cerc și va deveni vicios, vorba ăluia. Nu dau nume, cum ziceai 🙂

  3. In speta TOTB vs. Adevarul vs. Coca-Coca & McCann, am o observatie:

    Au fost critici multe si juste contra trustului Adevarul (care a incalcat contractul cu TOTB si s-a purtat mitocaneste), contra emailurilor santajiste de la McCann, dar (din cat am googalit) putini au vorbit si despre campania agresiva declansata de TOTB contra Coca-Cola – caci au fost cel putin doua materaiale cu iz de ancheta documentara (si nu de editorial, cum s-a motivat ulterior), unde nu exista nici un fel de opinie din partea impricinatului trust de racoritoare. Or, aici e o problema evidenta, tinand cont si de cine este sponsorul TOTB. Sigur, pe partea de imagine TOTB a iesit bine, dar cele 5-6 articole din campania Coca-Cola sunt cel putin discutabile, daca ai pretentia ca oferi informatii alternative, echilibrate etc.

  4. Victor: Ai dreptate, jurnalistic se poate discuta și ce a făcut TOTB. Dar uite că la felul cum au căzut cărțile și tot scandalul stârnit, genul ăsta de interogație nu mai contează. Tocmai de aia ziceam de David + Goliat.

  5. Ehei… ce-au pățit ăștia nu e nimic. Domnul Menci n-a avut ce face și s-a luat de ăia cu ouă. Cei cu ouă au ținut morțiș să-i arate că ouăle lor sunt mai tari și au vrut – scuzați expresia – să-i dea la ouă. Așa că l-au dat în judecată, de a trebuit bietul om să mai studieze încă odată stressul la găini.

    Fiți atenți la băuturile carbogazoase, vă zic. Cauzează la diabet și nu numai.

Leave a Reply to Eftimie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *