Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: “Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”.

Primul caz, notoriu, se leagă de meciul pe care l-au avut “Think Outside the Box” (azi TOTB.ro), “Adevărul”, Coca-Cola şi McCann Erickson România cu ocazia unor articole lansate pe prima platformă, la vremea respectivă arondată la site-ul Adevărul. După publicarea unei serii de texte despre Coca-Cola, Peter Imre, manager la Adevărul Holding, a anunţat laconic că renunţă la colaborarea cu TOTB, pe vremea aceea subdomeniu la adevarul.ro (Think.adevarul.ro). Motivele invocate: “disfuncţii grave în colaborarea editorială” şi “calitatea îndoielnică a articolelor”. Site-ul a fost dat jos pentru a-şi continua existenţa pe domeniul propriu, dar mai departe lucrurile s-au supraîncălzit: “Adevărul” a publicat o scrisoare în care McCann nu numai că protesta legat de articole, dar încheia: „Ne vom asigura că toţi clienţii noştri vor fi informaţi despre acest tratament nedrept.” Clienţii McCann sunt, mulţi dintre ei, şi clienţi ai “Adevărului”, aşa încât interpretarea ziarului (“ameninţare voalată”) e verosimilă. Ulterior, Bogdan Enoiu, creatorul McCann România, şi-a cerut scuze în numele subalternilor, lucru care se poate vedea în varianta actualizată a articolului de pe Adevarul.ro.

TOTB.ro

De la lucruri de felul ăsta a pornit totul.

Pân-aici, să zicem că totul ar fi fost un caz de inflamare reciprocă, marfă de ştiri şi nu simptomul unui fenomen, mai ales că lucrurile s-au terminat cu scuze şi, foarte probabil, o continuare a relaţiei Adevărul-McCann. Ce te faci însă că luni, numele Coca-Cola se lega de un al doilea caz asemănător, un articol retras de pe site-ul “Evenimentul zilei”?

Vlad Macovei, redactor-şef la ziarul respectiv, venea pe Paginademedia.ro cu o explicaţie asemănătoare cu a lui Peter Imre, ceva legat de “politica editorială” a ziarului. Coca-Cola sau McCann nu au fost menţionate, în mod direct, ca intervenind în acea “politică editorială”. Dar, presupunând că Vlad Macovei şi “Evenimentul zilei” ar fi fost brusc apucaţi de o asemenea acribie în privinţa propriului site, fără nicio legătură cu vreun telefon de la Coca-Cola şi/sau agenţiile care o reprezintă, aduce povestea asta servicii celebrului brand?

Bineînţeles că nu. De două ori, într-o săptămână, ce s-a tăiat s-a fluierat. Acuma, poate vă-ntrebaţi care-au fost monstruoasele şi infamantele dezvăluiri de pe TOTB.ro şi EVZ.ro şi dacă informaţiile-bombă au dispărut în neant de tot, după atâtea sacrificii. Aiurea-n tramvai. Poftiţi. Şi mai poftiţi.

Morala e limpede. Dacă scoţi ceva de pe un site, riscul de a atrage atenţia e mai mare decât dacă laşi acel lucru acolo, chiar unul supărător. Pe la linkurile de mai sus se vorbeşte de diferite tipuri de “urme”, iar adresa de pe Newspad.ro am pescuit-o din subsolul materialului din Paginademedia.ro, unde cineva spunea: “Aici e editorialul”. Hai să vedem cine sunt perdanţii şi cine sunt beneficiarii întregului scandal, în termeni de imagine.

  • Perdantul numărul unu: Coca-Cola. Nimeni nu vorbeşte explicit despre ea ca iniţiator al cenzurii în niciunul din cazuri. Totuşi, e o situaţie în care prezumţia de vinovăţie funcţionează automat: e aproape de neconceput că McCann ar putea da răspunsuri ca acela din primul incident fără consultarea clientului. Faptul că istoria se repetă la o săptămână după, chiar dacă nu se vorbeşte de “ingerinţe” ci de “politică” editorială, pe EVZ.ro, nu face decât să acutizeze lucrurile. Sugerează o relaţie de condiţionare între marii advertiseri şi media, un gen de cenzură economică (în sens larg) despre care s-a vorbit mult mai puţin decât despre cea politică, în România. Dar care e mai organică în felul de-a funcţiona de astăzi al presei, şi nu numai al celei de la noi.
  • Perdantul numărul doi: McCann Erickson. Dincolo de bâlba mail supărat + scuze, care în definitiv face agenţia simpatică, e vorba de nişte profesionişti care reuşesc să-şi vâre clienţii în gura lupului cheltuindu-le anual milioane de euro pentru treaba asta. Anume, dând dovadă de naivitate, ca să nu-i spun altfel, într-un domeniu de comunicare în care îşi tot inventează subsidiari, cu care absorb bugetele din ce în ce mai mari ale clienţilor: interactive, digital, e-marketing sau cum le-o mai plăcea să-şi spună.
  • Perdanţi colaterali: “Adevărul” şi “EVZ”. Primul, mai semnificativ ca al doilea, se arată a fi la remorca marilor advertiseri. Nu poţi folosi tonul strident de aici la trei zile după ce managerul tău, Peter Imre, le-a spus celor de la TOTB să-şi strângă bocceluţa. Dacă nu vi se pare destul de strident, gândiţi-vă cum arăta articolul înainte de “update”. Ca să aflaţi asta, faceţi un mouse over (duceţi mouse-ul) pe linkul de mai sus şi o să vedeţi path-ul: “Un vătaf în piaţa de publicitate”. Aha, ăla a devenit “Bogdan Enoiu îşi cere scuze”. Ce se taie se fluieră. Pentru a treia oară 🙂
  • Beneficiari principali: TOTB.ro. S-au poziţionat prin duşmani, ca oamenii politici. Vrând-nevrând, au creat/beneficiat de o situaţie David-Goliat, cu ei înşişi în rolul simpatic, al celui mai mic şi agresat. Îşi conturează o identitate de sursă alternativă de informaţie, care “dezvăluie” ceea ce media majoră nu spune. De unde vin ghilimelele vedeţi mai jos.
  • Beneficiari colaterali: independenţi ca Paginademedia.ro, Dollo.ro, care îşi creează o imagine de neafiliaţi unor interese de business. Şi, de ce nu, Comanescu.ro. Dacă citiţi toate astea aici, la mine, e destul de clar că marfa de aici nu e condiţionată de Coca-Cola sau McCann. Deşi, în trecut, am lucrat pentru fiecare din cei doi, direct, pe firmă, sau prin intermediul altei companii. Aţi putea considera că îmi dau cu firma-n cap. Dar, la fel de bine, aţi putea spune că trag spuza pe turta mea. Vă las să alegeţi 🙂

Bun, acum că am făcut socoteala cinică, din punctul de vedere al marketingului de imagine, să vedem cum stăm şi cu jurnalismul. Înapoi la bombele de presă. Presupunând că McCann ar fi reuşit să ascundă gunoiul sub preş, ar fi meritat? Vedeţi, încă odată, care-au fost megadezvăluirile aici şi aici. Că în Coca-Cola e foarte mult zahăr şi foarte puţin altceva e un lucru ştiut şi de copii. Că un produs cu atât de puţine calităţi intrinseci poate crea o asemenea mistică de imagine în jurul lui e chiar un fapt pozitiv, la nivel de comunicare corporate mai curând decât în rândurile publicului: eu, unul, am citit cu interes povestea de pe Newspad.ro. Ce rost are să interzici aşa ceva, chiar dacă ai putea s-o faci?

La întrebarea asta mi-e greu să răspund. Truismele de stânga de genul “marile branduri condiţionează libertatea de exprimare şi controlează astfel politicul” sunt prea la îndemână. Să zicem, mai curând, că brandurile încep să genereze conţinut mai ceva decât media. Doar că fac asta împotriva lor înselor adesea. Nimeni, nici de la Adevărul, nici de la TOTB, n-ar fi putut crea o asemenea saga legată de Coca-Cola, cu trei locuri comune despre conţinutul ridicat de zahăr. A fost nevoie, ironic, cel puţin de concursul extraordinar al “duşmanului”.

  1. Eftimie Reply

    E aproape interesant ca nu se analizează şi abordarea managerilor în astfel de situaţii. Sigur, pot să înţeleg de ce se evită a se spune nume. Nu Coca Cola e de vină, nici Adevărul, nici Evenimentul Zilei. Ci nişte oameni. La Adevărul, atitudinea de pompier a lui Peter Imre. Nu e prima oara când face lucruri de-astea, ca dovadă bruscheţea cu care a închis Adevărul de Seară. Nu ştiu ce efect a avut în publicitate, dar o glumiţă de-asta că se află pe un blog că închizi o întreagă reţea, apoi anunţi tu cum, de fapt, ai un plan şmecher denotă calităţi de manager de pizzerie nu de trust de presă. Că tot se fac comparaţii gen Hagi al finanţelor, el e un Alexa al managmentului. Capu înainte, bocancu-n gură, dacă iau cartonaşu’ asta e.
    Macovei nu este un pompier, ci doar un tip de nivelul lui Claudiu Pândaru, red.şef de la Gândul. Ăla săracul, s-a executat imediat la o ameninţare a lui Mircea Badea. Macovei ar face acelaşi lucru dacă ar veni zilnic la servici. Hai să privim ultimele mişcări de la EvZ şi să aşteptăm declaraţia aia cu “lansăm varianta iPad”.
    Ăia de la Coca Cola n-au pierdut nimic. Cine bea licoarea, o bea, indiferent ce zice Csibi Magor (alt viteaz, da asta e altă poveste) sau Peter Imre. Mai degrabă aş renunţa să mai beau ceva ştiind că alde Macovei şi Imre sunt cei care o promovează.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Eftimie, am senzaţia că fiarele ca tine sunt setoase de sânge în asemenea discuţii. N-am. Sânge de-ăla de-ţi place ţie.

    În rest, ce să zic? În cazul în care Coca-Cola n-a pierdut nimic, de ce s-a stârnit tot tămbălăul? Mângâiaţi un cerc şi va deveni vicios, vorba ăluia. Nu dau nume, cum ziceai 🙂

  3. Victor Popescu Reply

    In speta TOTB vs. Adevarul vs. Coca-Coca & McCann, am o observatie:

    Au fost critici multe si juste contra trustului Adevarul (care a incalcat contractul cu TOTB si s-a purtat mitocaneste), contra emailurilor santajiste de la McCann, dar (din cat am googalit) putini au vorbit si despre campania agresiva declansata de TOTB contra Coca-Cola – caci au fost cel putin doua materaiale cu iz de ancheta documentara (si nu de editorial, cum s-a motivat ulterior), unde nu exista nici un fel de opinie din partea impricinatului trust de racoritoare. Or, aici e o problema evidenta, tinand cont si de cine este sponsorul TOTB. Sigur, pe partea de imagine TOTB a iesit bine, dar cele 5-6 articole din campania Coca-Cola sunt cel putin discutabile, daca ai pretentia ca oferi informatii alternative, echilibrate etc.

  4. Iulian Comanescu Reply

    Victor: Ai dreptate, jurnalistic se poate discuta şi ce a făcut TOTB. Dar uite că la felul cum au căzut cărţile şi tot scandalul stârnit, genul ăsta de interogaţie nu mai contează. Tocmai de aia ziceam de David + Goliat.

  5. Marian Stavaroiu Reply

    Ehei… ce-au păţit ăştia nu e nimic. Domnul Menci n-a avut ce face şi s-a luat de ăia cu ouă. Cei cu ouă au ţinut morţiş să-i arate că ouăle lor sunt mai tari şi au vrut – scuzaţi expresia – să-i dea la ouă. Aşa că l-au dat în judecată, de a trebuit bietul om să mai studieze încă odată stressul la găini.

    Fiţi atenţi la băuturile carbogazoase, vă zic. Cauzează la diabet şi nu numai.

Post your thoughts