Ce s-a stricat în Game of Thrones. Și de ce

Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne obișnuise serialul. În locul consternării pe care l-a produs zeci de episoade la rând dispariția celor mai high-profile băieți buni din serial, ne-am ales cu o aprehensiune grandioasă referitoare la soarta Westerosului, dată de finalul finalului, cel în care defunctul Viserion, transformat în  ice dragon de Armata Morților, prăjește (?) Zidul și deschide calea White Walkerilor către Westeros. Mie nu-mi place deloc ce se ascunde sub cotitura asta și o să vă explic de ce. 

Hai să ne uităm întâi la demolarea Zidului, ca să știm despre ce vorbim (cât o mai sta uploadul neoficial pe YouTube):

E, clar, o performanță de CGI și altele, în nota caftelilor grandioase cu care au culminat diferite episoade din diferite serii GoT până acum. Aduce a mizanscenă de lung-metraj și validează explicația lui David Benioff și D.B. Weiss, că ultimele două sezoane sunt mai scurte fiindcă serialul a ajuns la proporții de feature hollywoodian, iar un an nu e suficient pentru a termina ceva ce seamănă a zece lung-metraje din punctul de vedere al valorilor de producție.

Ok, lucrurile astea sunt foarte la locul lor de două-trei ori pe sezon, de la Nunta Roșie la Bătălia Bastarzilor. Problema al cui punct culminant sunt ele. Înainte de asta, episodul 7 adunase mai toată distribuția relevantă într-un loc pe nume Dragonpit, fostul țarc al dragonilor de pe vremea Targaryenilor. Jon Snow, Daenerys, Tyrion și toți ceilalți aproape că o convinseseră pe Cersei să-i ajute în cafteala cu armata White Walkers, cu ajutorul creaturii din ladă, care produce o apariție spectaculoasă și degrabă ciopârțită de The Hound Clegane. De pe la 1.40:

Toată chestia asta vine după diferite schimburi duioase de replici între foști prieteni și actuali inamici, gen Tyrion vs. Bronn sau Brienne vs. The Hound. În ciuda asperităților, secvențele cu pricina au un aer dubios de “pupat, îmbrățișat toți Dragonpit”, ca într-o întâlnire de 20 de ani de la terminarea liceului sau reunion-ul cam lipsit de haz al unor dinozauri ai rockului. Genul de chestie care provoacă o satisfacție copilărească, sau cel mult adolescentină, fără legătură cu thrill-ul intelectual pe care eu, unul, îl găseam în GoT.

De fapt, apetitul pentru sânge al lui George R.R. Martin, autorul cărților și sursa scenariului până la wagnerianul sezon 7, e numai rezolvarea spectaculoasă a șaradei epice pe care GoT o propune spectatorului adult: ambiguitatea morală a personajelor, care se poate rezuma și în formula “băieții buni o sfârșesc rău fiindcă/după ce provoacă dezastre continentale din cauza propriei verticalități”. E drept, Jon Snow se apropie de asta în finala de la sezonul 7, dar la modul tezist, provocând la Cersei refuzul alianței, care oricum nu contează, fiindcă regina cea rea avea în gușă o stratagemă. Dar, oricum, măcar Cersei are o pulsiune de umanitate spre final, atunci când îl lasă să plece pe Jaime Lannister, ceea ce o face, măcar, interesantă.

Restul sunt, toți, “de fapt”, băieți buni. Cuplați asta cu secvențele de final, cele în care Regele Nopții, călare pe Viserion, face la Zid un balamuc care cu siguranță va acapara tot viitorul sezon al optulea, ca archenemy al întregii șlehte înduioșate de la Dragonpit. Game of Thrones se transformă, dintr-o poveste subtilă, plină de dileme morale și fără verdicte, cu referințe istorice și complicații politice credibile, într-un western(os) simplist, cu eroi pozitivi și eroi negativi. Stau și mă gândesc ce naiba o să facă Benioff și Weiss cu toată distribuția, fiindcă în genul ăsta de poveste redusă e prea puțin loc pentru atât de mulți băieți (și fete) buni. Poate o să-i pună să facă sex între ei până la extincție sau o să-i reducă drastic cu niște fireball-uri de la Viserion cel zdrențuit și rău. Sezonul al optulea o să fie un fel de Avatar 2 D, în care o să ne minunăm, poate, de loopingurile dragonilor, dar toată chestia se mută în cel mai pur gen fantasy, pe care eu unul nu l-am prizat niciodată.

Ultimele serii de GoT au rămas fără George R.R. Martin fiindcă acesta și-a amânat în repetate rânduri publicarea ultimului (?) volum din saga, Winds of Winter. Dar ar fi naiv să ne închipuim că Benioff și Weiss au cotit serialul spre fantasy infantil fiindcă au rămas fără spiritus rector. Critica i-a apreciat în repetate rânduri pentru modul în care au reușit să creeze secvențe și dezvoltări narative neexistente în cărțile lui Martin, care se potriveau perfect în densa țesătură romanescă a acestuia. Cu siguranță, Game of Thrones vrea (să confirme la) o audiență mai mare. Cum ratingul ultimelor sezoane e oricum în creștere, deduc că HBO caută satisfacția plenară a publicului mai puțin sofisticat, dar mai numeros. Și pregătește serialul de afterlife: dacă te uiți la un episod oarecare, izolat, din seria a treia, nu pricepi nimic. Dar atunci când o adunătură de cvasipământeni d-ai noștri se caftesc cu niște cadavre albastre, e destul de clar ce se întâmplă. Și ai eventual chef s-o iei de la capăt, cotizând cu niște firfirici la HBO Go, nu?

P.S.: Dacă tot m-am apucat de speculații, vă dați seama ce vânzări o să producă Winds of Winter, cartea, după finalul serialului TV? Am încercat să citesc nu știu care volum după ce am văzut câteva serii și cu toată proza energică și dialogurile caustice ale lui GRRM, e cam déjà-vu. În schimb, am halit pe nerăsuflate Tales of Dunk and Egg, un fel de prequel apărut și la noi la Nemira. Cu toate amânările, George R.R. Martin și-a păstrat ultimul cuvânt în materie de Westeros și tot restul. Se ține Cersei-ul din el de stratageme? Mie-mi vine să dau banii pe carte.

P.P.S.: Am văzut “finala” la vizionarea pentru presă organizată de HBO România la Vila lui Ceaușescu. În ciuda ploii, oamenii de acolo au reușit să ne facă să ne simțim foarte bine, datorită păturilor, hanoracelor și punch-ului pus la dispoziție. Pe cuvânt dacă nu merită să vezi GoT pe un ecran mare. Pe când GoT-The Movie?

Post your thoughts